7,320 matches
-
șefimea) nu mi-au spus nimic. Iar inteligența mea socială e zero: nu pricepeam de ce erau din ce în ce mai distanți, mai grăbiți cînd ne întîlneam. Ce-i drept, Fluturel mi-a suflat că Lerești va fi "rotat" în alt post și atunci... "Reclamă-l, Iordana. Fă un memoriu. Ce, nu mai e nici un tovarăș deasupra lui?" Am pierdut tot ce credeam că e tot: slujba, iubitul și (culmea) am cîștigat scrisul. Dacă scapi de iluzia urcușului social, dacă dai drumul din mîini la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Conțin luări de prost de către societăți de binefacere false, invitații de-a deveni Who's Who, contra a nu'ș cîți dolari; conțin indicii peste indicii cum să-ți schimbi viața cu... 360 de grade, petrecînd o vacanță în Bermude, reclame unde totu-i Cool și K lumea, dacă-l folosești pe Mister Musculo și-l folosești și pe Mr. Proper. Vrei zece zile în Thailanda cu cazare la Pattaya? Pleci... e, aia e! dacă îți cumperi un ceas haios, Swatch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
citit numărul. Ce mai conta, la cîte-mi furase, că-mi fura și locul din schemă? Doar era studinte-n drept, ca Rică Venturiano. În drept comunistichiu. Știți cum ne-a spart gașca Bășinică? Fiecare în parte a aflat că l-ai reclamat la partid. Punctual, mă Dana. Și de ce n-ai suflat o vorbuliță? Minima moralia te obliga la o discuție pe cord deschis. Ai preferat să-mi întorci spatele. Era mai comod, nu? Eu am tras concluzia că, odată pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
își găseau bogat sălaș, încet-încet reușind să-i cumpere și să le cumpere și conștiințele... în felul acesta mereu era ocrotit de cei pe care-i ospătase interesat. Orice plângere împotriva lui se întorcea cu efect dăunător împotriva celor ce reclamaseră, așa că, de la o vreme nimeni nu-l mai reclama, dar fiecare își păzea cu mai mare atenție bunurile pe care le avea. Conflictul tatei cu Gritas începuse cam cu zece ani înaintea primului mare război. Respectivul avea - pe lângă atâtea și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și să le cumpere și conștiințele... în felul acesta mereu era ocrotit de cei pe care-i ospătase interesat. Orice plângere împotriva lui se întorcea cu efect dăunător împotriva celor ce reclamaseră, așa că, de la o vreme nimeni nu-l mai reclama, dar fiecare își păzea cu mai mare atenție bunurile pe care le avea. Conflictul tatei cu Gritas începuse cam cu zece ani înaintea primului mare război. Respectivul avea - pe lângă atâtea și o vacă elvețiană - o adevărată fântână de lapte, hrănită
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
gospodarilor din Liești, unde locuia „din primăvară până în toamnă” trudind de zor în anumite nopți când nu putea fi observat, pentru a lucra în voie, fără teama de a fi prins asupra faptului. Oamenii satelor Priponești și Liești constatau lipsurile, reclamau autorităților, anchete de constatare se făceau ca la carte, fără a se descoperi făptașul... Același mister ca pe vremea vrednicului părinte al lui Nitas. Gospodăria de la hotar a lui Nitas prospera și belșugul se vedea și în casa din sat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aduseseră de la Căuești, com. Adam, nu sunt prea mulțumite de prestația mea politică și voiau să mă retrimită la Priponeștii mei de baștină. Aveau și motive: își aduseseră aminte abia acum că la Priponești aveam părinții bătrâni și bolnavi ce reclamau imperios sprijin de la mine, feciorul nerecunoscător și că, musai, să-mi fac bagajele! Presiunile la început abia voalate, deveniseră insistente în ultima perioadă de timp și asta datorită unei audiențe insistent cerută de mine la Vicepreședintele Sfatului popular al Regiunii
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fel de tovărășie mai era și asta?! Scurt timp după demersurile mele didactice, factorii de răspundere de la partid, sindicat și învățământ au încercat să mă determine să plec la Priponești - de unde fusesem expulzat - lângă părinții mei bătrâni și bolnavi care reclamau sprijinul meu. Să mă mai mir de câtă grijă manifestau acești factori pentru părinții mei!? Singur mă legasem la cap, fără să mă doară și iată impasul în care am ajuns. În fața presiunilor ce se făceau asupră-mi, m-am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
roadelor realizate în natură, urmează negreșit și acel anotimp al finalului ciclic, când frământările și evenimentele ce au influențat cursul normal al timpului încetează și Mama Natură, obosită parcă de atâta zbucium și preocupări pentru satisfacerea cerințelor materiale ale oamenilor, reclamă cu îndreptățire perioada de odihnă, de regenerare a noilor forțe menite să impulsioneze un nou ciclu, repetabil așa cum am arătat până aici. Asemeni Naturii, Omul ajunge și el în faza când toate eforturile făcute pe măsura trecerii anotimpurilor vieții l-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de odihnă, de regenerare a noilor forțe menite să impulsioneze un nou ciclu, repetabil așa cum am arătat până aici. Asemeni Naturii, Omul ajunge și el în faza când toate eforturile făcute pe măsura trecerii anotimpurilor vieții l-au obosit și reclamă și el ca și natura o perioadă de odihnă, ca ins ajuns la finalul ciclului existențial - ajungând la acel anotimp al iernii și al senectuții ce-și așteaptă sfârșitul... care guvernează orice om viețuitor pe această planetă... încet și sigur
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să se aplece brusc. Așezat în șa, un bătrân cu barbă lungă, albă, îi făcu un semn obscen. - Ce-ai crescut, domnule, așa de înalt? Uite că nici să mai zbori în siguranță nu se mai poate. Am să te reclam la controlul traficului! Privi lung în urma lui. Îi veni să se frece la ochi... Rău e când te bate soarele în cap, ai vedenii... În depărtare văzut un alai de nuntași, cu sticlele în mâini. Pe măsură ce se apropie de ei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
windows, vorbesc, spun glume, au emoții paradoxale, transpiră, fac dragoste, se plimbă pe străzi și sunt lovite de mașini sau de stâlpi de telegraf, mor și nimeni nu le caută la morgă, nimeni nu sună la “persoane dispărute” pentru a reclama absența lor îndelungată, poate că și tu, Scriitorule - da, da, chiar tu, nu te mira, nu ridica din umeri, nu apela la o jalnică fofilare sortită eșecului -, ești doar un personaj amărât, lipsit de personalitate, unul captiv într-o închisoare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe scândura cu pricina, gândurile sale călătoreau probabil în alte sfere. Toți cei aflați în preajmă lăsară lucrul și săriră să-l salveze pe accidentat. Îl scoaseră cu greu dintre scânduri și fiare, dar observară, din durerea pe care o reclama, că ceva era în neregulă. - Maistre, mă doare îngrozitor, spuse Alex și puse grijuliu o mână pe piciorul drept care nu voia să-i mai dea ascultare. S-ar putea să fie nevoie de niște atele, spuse el scrâșnind din dinți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
În acest caz, Andrea, s-ar putea să fii exact ce ne trebuie. Cred că a sosit timpul să faci cunoștință cu Miranda. Și Îmi dai voie să-ți dau un sfat? Privește-o drept În ochi și fă-ți reclamă singură. Fă-ți o reclamă agresivă, În felul acesta o să-i câștigi respectul. Ca la un semn, Fata Mortală s-a strecurat În Încăpere și m-a condus la biroul Mirandei. A fost o plimbare de numai treizeci de secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi exprim mai clar aprobarea față de decizia ta de a publica articolul apărut În numărul din aprilie despre modul În care roșul va Înlocui negrul - e o idee Îndrăzneață, dar genială!“ exclama o alta. Câteva scrisori băteau câmpii despre o reclamă Gucci care era prea erotică, pentru că prezenta două femei care purtau pantofi cu toc cui și portjartiere zăcând laolaltă pe un pat mototolit și Își presându‑și trupurile unul de altul, iar altele descriau fotomodelele cu ochii Încercănați, chinuite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
când s-a topit zăpada, iar am fost furat de viață. (acum) La seminarul special de literatură universală, o contrazic pe Vera C. În legătură cu procedeul anticlimax-ului la Shakespeare; deși eu doar mi-am exprimat o altă părere, ea mă reclamă la decanat și la rectorat că am insultat-o. Profesorul D.P., decanul, mă oprește pe hol foarte preocupat și-mi spune că a fost nevoit să-mi taie bursa pe o lună „până Își va retrage reclamația“. Îi spun profesoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că eu nu mă văd prea bine din cauza mâinii drepte a dansatoarei, care mă acoperă pe jumătate; ca să vezi, domnule, toanta asta mă fură, Îmi răpește dreptul meu de a fi imortalizat; ah, am să fac scandal, am s-o reclam: dar ce crede ea? Că am venit să casc gura degeaba, să mă uit la ea cum se scălămbăie măturând gheața cu fundul ei cât o baniță? (Pe verso scrie Concursul republican Cluj, decembrie 1958, dar nu se știe dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
toți, trăim de pe urma trudei acestui țăran, așa prost, și leneș, și rău cum îl categorisești dumneata! Arendașul fu atât de uimit, că nici nu mai putu răspunde. Scoase iar batista, să-și răcorească tâmplele. În clipa aceea, apăru conductorul trenului, reclamând, cu respectul cuvenit clasei întîi, biletele pentru București. Rogojinaru se însenină, ca și când i-ar fi venit mîntuirea: ― Cum, șefule, sosirăm? Ei, bravo! Bine-am mers, n-am ce zice... ― Adineaori am lăsat Chitila, observă conductorul, schițând un zâmbet drept răspuns
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dimineață să se prezinte la primărie cu hoții, altfel va fi vai și amar de ei. ― Adică asta cum vine, primarule? întrebă Boiangiu când rămase singur cu Pravilă. Boierul Miron ți-a spus de un vagon de porumb, iar arendașul reclamă trei saci? ― De, știu eu? ridică din umeri celălalt. În interesul anchetei, chestia asta trebuie lămurită mai întîi. Fiindcă într-un fel se anchetează un vagon și alta e când sunt câțiva saci. Prin urmare primarul va merge la fața
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nadina era în friguri. Avea, numai pentru noiembrie, deschiderea Parlamentului, reprezentațiile Eleonora Duse și Feraudy, în afară de concertul Paderewski. Își adusese de la Paris câte ceva, când s-a întors în țară, dar observa cu groază că, față cu multitudinea evenimentelor care-i reclamau imperios prezența, ea se afla de fapt dezbrăcată. Grigore sosi de la țară cu întîrziere de câteva zile. N-a putut scăpa de tatăl său până ce n-au încheiat toate socotelile, să fie liniștiți până în februarie. I-a convenit și lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încredere și recunoaștere a vechilor lui servicii leale. Nadina l-a lăsat să vorbească în voie. Important i se părea numai că Platamonu a adus bani. De la tatăl ei știa că banii nu se refuză niciodată. Favoarea ce i-o reclama era fără obiect, de vreme ce ea nici nu se gândea să vândă Babaroaga. Vânzarea ar fi și mai plictisitoare ca arendarea. Plictiselile au început chiar numai la zvonul că ar avea de gând să vândă. ― De unde veniți toți să-mi scoateți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
auziră toți. Primarul recunoscu, dar scuză pe arendaș, că a despăgubit pe toți anchetații de atunci, deși n-ar fi fost obligat. Leonte Orbișor strigă din tindă: ― Numai că bătaia nu se-ntoarce, dom' primar! Cosma Buruiană, totuși, n-a reclamat ca să nu mai afle boierul cel mare și să iasă iarăși pacoste pe oameni. De vreo săptămână răufăcătorii dau târcoale și pe la curtea boierului Miron. Și încă boierii ca boierii, că omul ciupește de la boier și zice că nu-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împotriva lor și se mohora că nu-l găsea. Și Predeleanu spuse că există oarecare efervescență între țărani, nu în proporțiile cum se colportează la București, negreșit, dar există. La el, la Delga, după informațiile de încredere ale administratorului, țăranii reclamă noi învoieli, firește mai favorabile lor. Proprietari și arendași de prin Moldova cu care a vorbit, oameni ponderați, cunoscători ai țărănimii, i-au zugrăvit situația de acolo mult mai îngrijorătoare. Asta ar denota că fenomenul e general, că aceleași cauze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de glasuri silitoare: ― Du-te, Pavele, ce ți-e frică? Lăsați-l, măi creștini, să treacă omul, că are jalbă!... Ajuns în cele din urmă în fața boierilor, Pavel Tunsu expuse cu mutră amărâtă și glas plâns pățania copilașului său și reclamă bani pentru batjocura îndurată. Diversiunile acestea erau pe placul prefectului, care socotea că, oferindu-le satisfacție în lucrurile mici, vor da uitării nebuniile cele mari. Puse lui Pavel diferite întrebări, îl compătimi și porunci primarului să facă îndată o anchetă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i pasă ce fac dânșii cu hambarele și cu celelalte, numai de conac să nu s-atingă, dar acuma a prins de veste că oamenii umblă să dea foc conacului, sau măcar să-l strice și de aceea a venit să reclame. Acolo totuși nu e multă lume, căci fiecare ia ce dorește și pleacă. În bătătura cârciumii însă sunt vreo cincizeci, poate și mai mulți, care stau de vorbă sau complotează. Boiangiu se încruntă. Vasăzică nu se astâmpără deloc țopîr-lanii? Totuși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]