7,442 matches
-
din avere pe numele ei pentru a nu exista probleme cu rudele în cazul morții sale pe front. Pe drumul spre casă, Gheorghiu se întâlnește cu colonelul Constantinescu (Ion Besoiu) care îl ia cu trăsura pentru a-l duce la regiment unde fusese chemat de urgență. Colonelul îi spune pe drum că la Câmpulung se afla și avocatul Nicolau care fusese mobilizat ca maior la conducerea diviziei. Tudor Gheorghiu află de la colonel că avocatul pleca deseori în permisie la Câmpulung probabil
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
ticluise o scrisoare prin care amanta sa era chemată la o prietenă pentru a dormi într-o noapte și pusă dinadins pentru a fi găsită de soțul înșelat, iar Gheorghiu se gândește că amanta maiorului era chiar Lena. Ajunși la regiment, ofițerii află că în Consiliul de Coroană s-a hotărât intrarea României în război. Tânărul locotenent încearcă să-l convingă pe birjar să se întoarcă la Câmpulung, dar acesta refuză. Compania a 9-a condusă de Gheorghiu este desemnată a
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
În noaptea de 13 septembrie, colonelul Constantinescu îl anunță pe Gheorghiu că soția sa mai este încă în Câmpulung și că îl roagă să treacă pe acolo. El îl trimite pe locotenent să ducă plicurile cu ordinele de acțiune ale regimentelor conduse de maiorii Dimiu și Nicolau. În loc să ducă plicurile, Tudor se duce la Câmpulung pentru a-i surprinde împreună pe Nicolau și Lena, dar își găsește soția singură. În acea noapte, austriecii declanșează un contraatac în forță și se dau
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Fiul lor numit Heinrich s-a născut postum (mai 1917). Prințesa Therese, mama Prințului Heinrich, a fost de acord să-l susțină material și a făcut acest lucru până ce copilul a împlinit 21 de ani. După izbucnirea primului război mondial, regimentul prințului Heinrich a luptta pe frontul de vest, unde prințul a fost grav rănit. După recuperare, s-a întors la vechiul său regiment de infanterie și în luna iunie 1915 a fost promovat la gradul de maior. În același timp
Prințul Heinrich de Bavaria () [Corola-website/Science/327356_a_328685]
-
și a făcut acest lucru până ce copilul a împlinit 21 de ani. După izbucnirea primului război mondial, regimentul prințului Heinrich a luptta pe frontul de vest, unde prințul a fost grav rănit. După recuperare, s-a întors la vechiul său regiment de infanterie și în luna iunie 1915 a fost promovat la gradul de maior. În același timp, el a fost pus la conducerea batalionului III. La sfârșitul anului 1916, batalionul a fost transferat în România unde a luptat la Pasul
Prințul Heinrich de Bavaria () [Corola-website/Science/327356_a_328685]
-
doar treptele de piatră pe unde se ajunge la soclul pe care s-au montat mai târziu o cruce metalică (luată de la o biserică mutată) și o troiță. Mai târziu, cazematele au fost aruncate în aer. În amintirea soldaților din Regimentele 3 Grăniceri, 6 Grăniceri (Batalionul 1) și a Companiei a 11-a conduse de căpitanul Vasile Teodoreanu (Nistor Teodorescu după alte surse) uciși pentru controlul acestui drum, la poalele estice ale muntelui a fost ridicat un monument. O cruce veche
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
nedrept să-l zdrobim. Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul De-o fi să ne-ngropăm de vii. Cu săbii făcură Unirea, ce-i-n inimi! Spre Alba cu toții mergeam; Toți oamenii țării semnau întregirea Voința întregului neam Cu toții eram regimente române Moldova, Muntenia, Ardeal Fireasca unire cu patria mumă Ne-a fost cel mai drept ideal Aceasta-i povestea Ardealului nostru Și-a neamului nostru viteaz, Istoria-ntreagă cu lupte și jertfe Trăiește-n unirea de azi! Dreptatea și pacea
Treceți batalioane române Carpații () [Corola-website/Science/330652_a_331981]
-
ținut cont de ostilitatea populației rusofone, precum și de specificul orașului prin cetatea militară medievală, oferindu-i dușmanului condiții prielnice de a duce lupte subterane. S-a pornit de la informații contradictorii și parțial inexacte: 1. în zonă se află doar un regiment de ucraineni pentru paza podului Tiraspol - Tighina care au ocupat orașul. 2. în Tighina e liniște, orașul nu este ocupat de inamic. 3. de la Prut la Chișinău, Divizia 11 fusese însoțită și de Brigada 22, podul și gara nu sunt
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
mașini militare blindate și tunuri pe care la trec cu ușurință peste podul rămas intact și nepăzit în mod corespunzător. Atacul surpriză determină trupele române să se retragă la Berezovca, abandonând pozițiile. „A rămas pe loc doar o companie din Regimentul 57 Mehedinți, alcătuită din 62 ostași și 3 ofițeri, condusă de maiorul invalid Anghel Ciucu. Acest mic detașament a luptat eroic, baricadat în hrube și case timp de 3 zile, până la revenirea camarazilor lor”. Trupele retrase se regrupează la Bulboaca
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
Frederic "Petru" baron Duka (Duca) de Kádár (n. 1756, Osijek (Slavonia) - d. 29 decembrie 1822, Viena) a fost un aromân, Feldzeugmeister împărătesc austriac și titular al regimentului maghiar de infanterie nr. 39, apoi consilier și conferințiar de stat al împăratului. Petru s-a înrolat în 1776 drept cadet al regimentului de infanterie valaho-ilir nr. 13 din Caransebeș. Datorită abilităților sale evidente a fost transferat în 1778 ca
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
Osijek (Slavonia) - d. 29 decembrie 1822, Viena) a fost un aromân, Feldzeugmeister împărătesc austriac și titular al regimentului maghiar de infanterie nr. 39, apoi consilier și conferințiar de stat al împăratului. Petru s-a înrolat în 1776 drept cadet al regimentului de infanterie valaho-ilir nr. 13 din Caransebeș. Datorită abilităților sale evidente a fost transferat în 1778 ca locotenent al statului major, unde în anul 1787 a fost avansat la gradul de căpitan. La data de 1 decembrie 1789 a fost
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
a începe o reformă a armatei. Dar s-a dovedit, că Petru n-a fost o alegere bună pentru acest proiect, din cauza atitudinei sale foarte conservatoare. Cu toate acestea, a fost designat pe data de 7 octombrie 1803 deținător al regimentului de infanterie maghiar nr. 39 și onorat în anul 1808 cu titlul de baron de către împăratul Francisc al II-lea. În Mai 1805 Duka a devenit generalul comandant al Banatului. Această funcție a deținut-o până la moartea sa. Pe 2
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
a Județenei de partid Târnava Mică. În noiembrie 1949, Ion Ficior este numit șef al Secției îndrumare și control de la Direcția Județeană Târnava Mică a Gospodăriilor Agricole de Stat (GOSTAT). La sfârșitul anului 1949, Ion Ficior a fost încorporat la Regimentul 2 Aviație Craiova pentru satisfacerea serviciului militar. În luna ianuarie 1950, el a fost selecționat să urmeze cursuri la Școala de ofițeri politici înființată la Ineu, de unde, în iunie 1950, Ficior este recrutat pentru Școala de contrainformații km. 32 Periș
Ion Ficior () [Corola-website/Science/330149_a_331478]
-
19 august 1942. Atacul a început la ora 5:00, iar la 10:50 comandourile aliate au fost forțate să înceapă retragerea. La atac au participat peste 6.000 de infanteriști, în cea mai mare parte canadieni, sprijiniți de un regiment canadian de blindate, un corp al infanteriștilor marini britanici și câteva grupuri de debarcare ale Royal Air Force. Obiectivele atacului vizau demonstrarea capacității de cucerire și păstrare a controlului asupra unui port inamic pentru o scurtă perioadă de timp, dar și
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
desfășoare pe șase plaje, dintre care patru în fața orașului și câte una pe flancul vestic, respectiv estic. De la est la vest, plajele au primit numele de cod Yellow (Galben), Blue (Albastru), Red (roșu), White (Alb), Green (Verde) și Orange (Portocaliu). „Regimentul Regal Canadian” avea să debarce pe plaja Blue, „Regimentul South Saskatchewan” și „Queen's Own Cameron Highlanders of Canada” urmau să debarce pe plaja Green. Forța principală de atac - „Regimentul Regal de Infanterie Ușoară Hamilton”, „Regimentul Scoțian Essex”, „Les Fusiliers
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
și câte una pe flancul vestic, respectiv estic. De la est la vest, plajele au primit numele de cod Yellow (Galben), Blue (Albastru), Red (roșu), White (Alb), Green (Verde) și Orange (Portocaliu). „Regimentul Regal Canadian” avea să debarce pe plaja Blue, „Regimentul South Saskatchewan” și „Queen's Own Cameron Highlanders of Canada” urmau să debarce pe plaja Green. Forța principală de atac - „Regimentul Regal de Infanterie Ușoară Hamilton”, „Regimentul Scoțian Essex”, „Les Fusiliers Mont-Royal”, „Regimentul de Tancuri Calgary” și un comando al
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Albastru), Red (roșu), White (Alb), Green (Verde) și Orange (Portocaliu). „Regimentul Regal Canadian” avea să debarce pe plaja Blue, „Regimentul South Saskatchewan” și „Queen's Own Cameron Highlanders of Canada” urmau să debarce pe plaja Green. Forța principală de atac - „Regimentul Regal de Infanterie Ușoară Hamilton”, „Regimentul Scoțian Essex”, „Les Fusiliers Mont-Royal”, „Regimentul de Tancuri Calgary” și un comando al infanteriștilor marini - urma să debarce pe plajele Red și White. Regimentul al 14-lea de tancuri Calgary asigura sprijinul infanteriei cu
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Verde) și Orange (Portocaliu). „Regimentul Regal Canadian” avea să debarce pe plaja Blue, „Regimentul South Saskatchewan” și „Queen's Own Cameron Highlanders of Canada” urmau să debarce pe plaja Green. Forța principală de atac - „Regimentul Regal de Infanterie Ușoară Hamilton”, „Regimentul Scoțian Essex”, „Les Fusiliers Mont-Royal”, „Regimentul de Tancuri Calgary” și un comando al infanteriștilor marini - urma să debarce pe plajele Red și White. Regimentul al 14-lea de tancuri Calgary asigura sprijinul infanteriei cu 58 de blindate noi „Churchill”, care
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Canadian” avea să debarce pe plaja Blue, „Regimentul South Saskatchewan” și „Queen's Own Cameron Highlanders of Canada” urmau să debarce pe plaja Green. Forța principală de atac - „Regimentul Regal de Infanterie Ușoară Hamilton”, „Regimentul Scoțian Essex”, „Les Fusiliers Mont-Royal”, „Regimentul de Tancuri Calgary” și un comando al infanteriștilor marini - urma să debarce pe plajele Red și White. Regimentul al 14-lea de tancuri Calgary asigura sprijinul infanteriei cu 58 de blindate noi „Churchill”, care trebuiau debarcate cu ajutorul ultimei invenții în
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
urmau să debarce pe plaja Green. Forța principală de atac - „Regimentul Regal de Infanterie Ușoară Hamilton”, „Regimentul Scoțian Essex”, „Les Fusiliers Mont-Royal”, „Regimentul de Tancuri Calgary” și un comando al infanteriștilor marini - urma să debarce pe plajele Red și White. Regimentul al 14-lea de tancuri Calgary asigura sprijinul infanteriei cu 58 de blindate noi „Churchill”, care trebuiau debarcate cu ajutorul ultimei invenții în domeniu, vasul de debarcare (Landing Craft Tank). Tancurile erau dotate cu tunuri de calibrul 40mm sau 57mm și
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
ruta prin Canalul Mânecii. Primele debarcări au început la 4:50 în dimineața zilei de 19 august. Militarii aliați au atacat cele două baterii de pe flancurile principalei zone de debarcare. Au fost atacate Varengeville de către comandoul britanic nr. 3, Pourville de către Regimentele South Saskatchewan și Queen's Own Cameron Highlanders of Canada, Puys de către Regimenul Regal Canadian și Berneval de către comandoul britanic nr. 3. În timpul deplasării spre Puys și Berneval, militarii aliați s-au intersectat cu un mic convoi naval german, având
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
reușita raidului, iar căpitanul Patrick Porteous a fost decorat cu Crucea Victoria. Lupta scurtă dintre convoiul german și vasele aliate de debarcare care transportau comandoul nr. 4 i-a alarmat pe apărătorii germani ai Plajei Blue. Debarcarea de lângă Puys a Regimentului Regal Canadian, a trei plutoane de vânători de munte canadieni și a unui detașament de artilerie urmărea neutralizarea cuiburilor de mitralieră și a bateriilor de artilerie care apărau plaja din fața orașului Dieppe. Debarcarea aliată a fost întârziată cu 20 de
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
să se pregătească pentru respingerea atacului. Militarii germani amplasați în poziții defensive bine fortificate au reușit să oprească atacul canadian chiar pe plajă. Imediat după debarcare, soldații s-au găsit blocați în spatele malului înalt, care îi împiedica să mai înainteze. Regimentul Regal Canadian a fost practic anihilat din cei 556 de soldați debarcați, 200 au fost uciși și 264 au fost luați prizonieri. Pe Plaja Green, la aceeași oră cu debarcarea comandoului nr. 4, a debarcat Regimentul South Saskatchewan și s-
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
împiedica să mai înainteze. Regimentul Regal Canadian a fost practic anihilat din cei 556 de soldați debarcați, 200 au fost uciși și 264 au fost luați prizonieri. Pe Plaja Green, la aceeași oră cu debarcarea comandoului nr. 4, a debarcat Regimentul South Saskatchewan și s-a îndreptat spre Pourville. Debarcarea a avut loc la 4:52, fiind o surpriză totală pentru apărătorii germani, care nu au apucat să deschidă focul împotriva canadienilor de pe plajă. Din nefericire, pe drumul spre plajă, unele
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
să intre în Pourville după traversarea râului pe singurul pod existent. Mai înainte ca atacatorii să ajungă la pod, germanii au avut timp să plaseze mitraliere și tunuri antitanc cu ajutorul cărora au organizat o apărare eficientă. Locotenent-colonelul Charles Merritt, comandantul regimentului, a ordonat efectuarea mai multor tentative de traversare a podului, care s-a acoperit la un moment dat cu trupurile canadienilor uciși. În ciuda unor atacuri repetate, militarii Regimentului South Saskatchewans și vânătorii de munte, care au venit în urma lor, nu
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]