7,552 matches
-
habar de darul neprețuit ce i se refuză. A ! Răzbunarea e cu atât mai dulce, cu cât singur răzbunătorul o știe, savurându-i în taină efectele, fie și postume ? Dar pentru aceasta trebuie ca efectele să se producă, să fie resimțite la un moment dat de cei vizați. Au fost autori care și-au distrus cu voință opera, sau o parte a ei, ca Gogol, Kafka și alții, dar nu dintr-un spirit de vindictă, ci fiindcă, din rațiuni mărturisite sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
opereze un ecarisaj general printr-un În lături ! maiorescian, așadar când negației îi revine un rol primordial, ea nu rămâne mai puțin un efect secundar al nevoii de a admira (nevoie ce validează ființa umană ca atare). De aceea am resimțit și ca o satisfacție personală, de amor-propriu, titlul celei mai recente cărți a lui Cioran, Exercices d’admiration. Admirația fiind o artă, deci o disciplină, pretinde o tehnică proprie, ce se cultivă și se rarefiază prin exercițiu. Un astfel de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care abia se înțercase, de foame, nu mânca decât hamsii sărate, de-i albea sarea pe buze și împrejurul gurii și apoi bea apă multă, multă. Această lipsă cronică în alimentația noastră a avut urmări, dar aceste urmări au fost resimțite, cel mai greu de bietul Titi. El n- a mai crescut ca ceilalți frați. A rămas mic de statură, slab și palid. De la jumătatea verii au venit în ajutorul nostru fructele și crude, și pârguite și coapte, iar de la o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în ochii lui, limba este în mod esențial arbitrară și insuficientă în ceea ce privește sentimentul resimțit. Cum Stendhal spune: „A vorbi e deja a nu coincide cu sine însuși, e deja a se masca”. Trebuie să-ți spun că asta e ceea ce resimt de când ne-am despărțit. Când eram împreună era diferit, căci puteam în fiecare moment să reiau, corectându-mă. Acum, când sunt fără tine, totul mi se pare definitiv. În plus, emoția mea, când mă gândesc la tine, este vie, dar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și asta se întâmplă în țările noastre - chiar și oamenii de bun-simț judecă la fel ca niște negustori. E un fenomen foarte curios! Am reînceput lucrul fără plăcere, ca o mașină, și corpul meu (ca să nu mai vorbim de cap) resimte o senzație stranie: de vid și de vertij, ca să fiu banal în mod atroce și fără echivoc: îmi lipsești enorm! Ce-mi lipsește din tine? Corpul? Sufletul? Marile comunicări? Marile combustii? Ah, da, toate astea îmi lipsesc! Dar mai ales
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dar noi știm, tu și cu mine, că nu suntem singuri și că dialogul autentic se fondează pe recunoașterea eșecului său - pe recunoașterea faptului că noi nu am spus niciodată tot și că totul rămâne de spus. E târziu și resimt deodată o mare lasitate - o melancolie contra căreia nu mă pot apăra decât mișcându-mi corpul meu de plumb într-o plimbare fără țel. Te strâng în brațe puternic, cu speranța unor zile mai bune: cu durere și tandrețe. Rămân
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mei ochi, am avut impresia că o văzusem pentru a doua oară. Meditațiile lui Marcus Aurelius au stat mereu pe noptiera mea, alături de manualul lui Epictet. Împăratul filozof m-a instruit de mult cu înalta lui melancolie: el avea tot, resimțind marele vid, invocând ajutorul filozofiei, ridicat precum calul său parcă împotriva mizantropiei, frica de moarte, sentimentul nimicniciei, deznădejdea, monotonia lungă a vieții, a fugii misterioase a timpului, și deasupra tuturor: neputința umană. M-au consolat mereu eforturile împăratului filozof de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
René. Luni, 20 mai 1974 Gabriela, mon amour. Ți-am scris deja patru scrisori în această după-amiază când nimic nu merge. Telefonul mă hărțuiește și îmi e greu să-mi concentrez gândurile care sunt la tine și sper să le resimți cu toată distanța care ne separă! Am avut o noapte îngrozitoare, cu coșmaruri, cu transpirații și bătăi de inimă. Am căutat să găsesc o explicație rațională (am băut multă cafea și am fumat mult ieri seară), dar aceasta nu mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
artă și filozofie. Am stat la lumina candelabrelor până după miezul nopții, vorbind despre ce aveam în inimile noastre și se putea comunica în veghea nopții. Septembrie O dimineață rece la Stockholm - a nins deja în nordul Suediei și se resimte peste tot. Către prânz a apărut soarele cu dinți. Este o duminică plină de melancolie, poate la fel cu acea duminică în care m-am născut, zi care-mi amintește mereu că trebuie să mă duc la slujbă ca orice
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tot timpul vești de la tine! Datorită protecției tale am ajuns cu bine la Pacotane. În timpul călătoriei am răcit, lucru care m-a împiedicat să gust apa mării. La asta trebuie adăugată și reticența - aș zice chiar repugnanța - pe care o resimt de fiecare dată când petrec vacanțele la mare. Îi găsesc pe oameni cu totul indecenți în bikinii lor, cu maiourile lor de Tarzan, pozele lor semisportive, atitudinea lor decontractată și pielea lor frumos bronzată. Îmi ia de obicei trei-patru zile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
persoana care mă însoțea mi-a spus brusc că trebuia cel puțin să-mi pun mâinile în fața sexului așteptând hainele pe care el (sau ea) îmi promitea să le caute. Numai punându-mi amândouă mâinile peste sex, abia atunci am resimțit o mare rușine. Unei chelnerițe i s-a făcut milă de mine și mi-a dat un șervet pentru a-mi elibera mâinile, căci trebuia să mănânc, și pentru a mă apăra de privirile celorlalți. Abia am avut timp să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Cu toate astea, „vita nova” pare misterios de bine integrată în structurile vieților anterioare. Ce aventură! Ce melancolie de a nu călători ca o frunză pe apele infinitului! Mă întreb dacă „aventura” aparține mai degrabă creatorului vieții decât creaturilor. El resimțind plăcerea de a se mișca prin corpuri infinit, metamorfozându-se după propria, inimaginabila lui fantezie. Existențele imaginate ca organele unui corp imens, cu infiniți ochi, brațe și picioare, ca în poemul indian Gita. Viața e absurdă. Ecleziastul are tot dreptul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
amour! Zile și nopți am cu tine ciudate și calme dialoguri ca altădată. Reușesc să regăsesc chiar atmosfera, tonul just, mirosurile, impresiile laterale și secundare. Și când mă decid, ziua următoare, în plină zi, să pun aceste lucruri pe hârtie resimt o ciudată crampă în inimă, ca și cum nu ar fi posibil de a trăi aceste impresii decât seara și noaptea și ca și cum ar trebui în mod constant să mă plimb cu un stilou și cu o bucată de hârtie în mână
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am trezit plângând ca un copil abandonat - un câine pierdut fără zgardă. Te-am visat: te aplecai peste mine, simțeam greutatea părului tău peste pieptul meu; corpul meu era puternic impregnat de esențele tale: mirosurile tale, sudorile tale. N-am resimțit niciodată în viața mea o asemenea prezență și apoi o asemenea absență. Neputând să adorm din nou, m-am consolat cu Breton. Am recitit în întregime Primul Manifest Suprarealist și, lucru curios și adesea repetabil la mine, a fost ca și cum
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de a-și asuma pentru mult timp acest rol inferior și, în jur de douăzeci de ani, preferă, în general, să abandoneze omul destinului său fără lumină. Că el va încerca mai târziu, pe ici, pe colo, să se reia, resimțind că-i lipsesc puțin câte puțin toate motivele de a mai exista, incapabil cum devenise de a se găsi la înălțimea unei situații excepționale cum este iubirea, el nu va ajunge la nimic. Căci el va aparține de aici înainte
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
scrierea unei cărți nu poate schimba viața cuiva, nimic altceva decât puternicele relații umane, în care modalitățile naturii s-au realizat armonios, indiferent de contextul moral sau imoral, care dispare cu trecerea anilor. Noi, oamenii, nu ne aparținem - asta o resimțim clar în momentele de criză, în boală și în apropierea morții. Iunie N-am mai scris nimic. Durerea mă strânge de gât, plâng mereu și nu e nimeni și nimic care să mă consoleze. Cărțile iubite au amuțit, ca și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pedeapsă. Aveam șaisprezece ani și mă găseam în punctul cel mai de jos și cel mai negru al adolescenței mele: fără iubire, fără prietenie, fără bani. Toată lumea exterioară și interioară îmi era ostilă, agresivă și amenințătoare. Niciodată totuși n-am resimțit atâta căldură-lectură, înțelegere-lectură, securitate-lectură decât citind Dostoievski. Curios, nu-i așa? E un sentiment pe care-l putem avea citind anumite cărți - nu toate - ca de exemplu Wolf Solent. Tu, dimpotrivă, îmi dai un sentiment adevărat - tu îmi dai senzația
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
entuziasmul necesar exersării unei mai lungi concentrări. Am lucrat la Jurnalul ocult al lui Strindberg cu o devoțiune care m-a îndepărtat de mine însămi. Am fost pur și simplu, mental și emoțional, Strindberg! Acum sunt obosită de acest lucru, resimțind nevoia să fiu eu însămi, mai puțin implicată în tenebrele geniului și fulgerele lui prometeice. Acum văd cât de periculoasă e calea traducerii, a creației luând ca punct de plecare un text existent, oricât de genial ar fi. Acel subconștient
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
N iciodată toamna nu fu mai frumoasă, sufletului nostru bucuros de moarte” îmi sună luminos în inimă și minte. Poate că toamna și primăvara sunt cele mai filozofice anotimpuri și ar trebui pur și simplu să accept această insuportabilă apăsare resimțită la dispariția florilor, a frunzelor, a fructelor, a tot ce ne-a dat o clipă mângâierea, bucuria de a vedea cum ochiul soarelui și cel al lunii au creat frumusețe pentru orbi. Am desenat flori în agonie, frunze galbene, crengi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru aniversarea mea. A scris-o la mașina de scris: ca o muncă de școlar studios. A învățat să scrie la mașina de scris acum câțiva ani, când a început să traducă romane franceze pentru midinete și coafeze suedeze. Am resimțit o violentă emoție, m-a impresionat voința ei neclintită (la vârsta ei!) de a nu sucomba total sub tirania economică a soțului ei. Formidabil! Femeile se încăpățânează, cum spunea Simone de Beauvoir. Cu ajutorul banilor de la traducere va putea în sfârșit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fiecare dată, inconștient, îl umplu cu viața mea, într-un fel nou, pentru că, precum orice ființă, sunt în mișcare, mă schimb mereu, am altă energie, parcă altă sensibilitate nouă în rădăcina veche a timpului trăit. În spatele textului simplu stă iubirea resimțită în momentele scrisului, dar nu numai atât: ci și iubirea din momentele în care am lucrat la poem. Am învățat de la poeții excepționali de aici, cei care au scris psalmi pentru cartea tradițională, de sute de ani, Cartea de psalmi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a scris prima cronică la cartea mea de debut. Soarta a făcut să locuim pe aceeași stradă. Mă plimbam seara cu Nichita, trecând prin dreptul casei lui Marin - toate ferestrele erau generos luminate, și noi ne închipuiam că Poetul scrie, resimțind un fel de vinovăție plină de admirație pentru el. Apoi, am descoperit (când a fost la Stockholm și l-am invitat la noua casă și viață cu René) că bunicii noștri se născuseră în două sate învecinate: Bulzești și Melinești
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
autorități. METAMORFOZA SPERANȚELOR Participarea la un act de cultură a Președintelui de atunci al țării (24 ianuarie 2003), în entuziasmul meu exagerat, mi-a nutrit naivitatea de a spera în acordarea unei atenții mai susținute nevoilor materiale pe care le resimt toate unitățile de cultură ieșene! Eram într-un fel îndreptățit să o fac urmărind declarațiile sforăitoare ale ministrului Culturii (Răzvan Teodorescu, om de cultură respectabil de altfel, dar) Acesta, fiind și senator de Iași, declara: (voi începe ministeriatul în Iași
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
venită a intrat neinvitată, când s-a ridicat de la telefon văzându-ne pe toți ciorchine ni s-a adresat cu un surâs fermecător și unic: „Suntem o colonie întreagă”!ĂAm văzut în această expresie toată încărcătura emoțională pe care o resimte când este vorba de români și de rememorarea plaiurilor natale! Aceste scurte evocări, aparent banale, vin să se adauge meritelor pentru acordarea înaltului titlu academic și la Iași. Se acordă astfel această onoare după titlurile primite la București, Timișoara și
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
medicament străin Sirolin Roche. și am trecut și de răscrucea asta. Apropo de căldură, lemne nu erau și se foloseau la încălzire cocenii, paiele, ciurlanii. Mâncarea, mai modern, se făcea la primus folosindu-se gaz lampant. În 1935 s-a resimțit din plin seceta. Guvernul de atunci a înființat cantine în toate comunele din Bugeac, deci și în Tabacu. Nimeni nu a suferit de foame. Poșta era spaima mea. Mi-era frică să nu vină suspendarea din post în avantajul cuiva
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]