15,122 matches
-
de un țol. Ea încuviință din cap, rânjind. —Prea gros ca să bei din el și prea subțire ca să treci prin el. Lecții din școala primară, la fel de familiare ca orarul. Le intraseră pe sub piele, doar pentru că crescuseră aici. —Ditamai râul, dacă reziști pe malul lui. Nimic nu se compară cu el, nu? Gura lui se strâmbă într-o parte, o expresie aproape batjocoritoare pe fața oricui altcuiva în afară de Daniel. Îl înghionti ușor. Știi, când eram mici? Eram convinsă că nu există căcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să doarmă. Lucra până după miezul nopții, apoi se trezea după o oră-două cu idei noi. Și aceeași Sylvie, care se minuna că putea adormi la câteva secunde după ce punea capul pe pernă, privea cu uimire capacitatea lui de a rezista noapte după noapte aproape fără somn. „O cămilă, asta ești. O cămilă de conștiință.“ Acum nu l-ar mai fi recunoscut. Stătea nemișcat și încerca să se golească pe dinăuntru. Odihna e la fel de bună ca somnul, susținuse mereu mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
centimetri de fața lui. Trase aer în piept, dar plămânii lui nu voiau să se dilate. Era aproape 2.30 a.m. La 3.15, tot se mai întreba cum de uitase că-i povestise lui Mark despre Jess. Încercă să reziste impulsului de a se scula și de a asculta înregistrările întrevederilor. La 4.00, își luă pulsul și se gândi că e posibil să se confrunte cu o problemă gravă. Când nu mai putu să stea în pat, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În primul rând, puține teorii noi puteau fi testate. Dar domeniul era sponsorizabil și grăbit, iar lui nu i se ceruse decât să țină un discurs amuzant. Și o caricatură de povestaș putea face asta. Pe la mijlocul după-amiezii vedea deja dublu. Rezistă la o discuție dezlânată despre fenomenologia sinesteziei. Ascultă o abordare senzoriomotorie asupra originii cititului. Auzi o polemică feroce între cognitiviști și neobehavioriști despre leziunile orbitofrontale și procesele emoționale. Singura disertație utilă pentru el analiza neurochimia trăsăturii care diferenția într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și antreprenorilor. Mă făcea... Uneori mă ura pur și simplu. Nu te ura. — De unde știi tu? Palmele lui țâșniră în sus, o țintă pentru furia ei. Îmi pare rău, se precipită ea. Pur și simplu nu sunt convinsă că mai rezist la așa ceva. Rămaseră în tăcere. El se uită la ceas, apoi porni motorul. Nu mai avea mult timp ca să-l întrebe. —Robert? Crezi că pe atunci chiar mi-era nesuferit? Știi tu. Un fel de chestie ascunsă... Robert bătea darabana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cele câteva momente de carte poștală care-ți tăiau răsuflarea: moara de apă acoperită cu o pojghiță de gheață, iazul cu rațe înghețat bocnă, Conscience Bay golit tot, în afară de taciturnele lebede invadatoare și de un singur bâtlan derutat care mai rezistaseră aici înainte ca zăpada să se transforme în mocirlă și ca adevăratul motiv de amorțire să-și facă apariția. Cu siguranță, n-o făceau pentru sănătate- pradă zile în șir lapoviței mărunte care le intra pe sub piele. Nici din rațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cărțile“ - și că nu părea să existe nici o soluție ca să restabilească ordinea corectă a lucrurilor. —Vin imediat la tine, Mark. Împreună o scoatem noi la capăt. El râse așa cum numai morții pot râde. —Nu-ți face probleme. O noapte mai rezist. Încă n-am început să putrezesc. Ești sigur? repeta ea. Ești sigur că te descurci? —Mai rău decât să fii mort nu se poate. Ea se temea să închidă telefonul. —Cum te simți? —Bine, ca să-ți spun drept. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se încăpățânează să rămână decent față de ea, deși o face pe tăcute. Fratele ei a fost la un pas de moarte, iar omul ăsta e singurul care știe ce înseamnă asta. Omul ăsta e singurul care o poate ajuta să reziste. Stă întinsă în pat, cu șira spinării la douăzeci de centimetri de a lui, tânjind să întindă o palmă oarbă și să-i simtă căldura. Să se convingă că e încă acolo. A treia zi după tentativa lui Mark, Consiliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
irită. Încearcă să se calmeze de câteva ore, intrând într-un restaurant, apoi într-un cinematograf, plimbându-se prin centrul mort, conducând pe drumurile astea pustii de țară și totuși încă n-are stare să doarmă. Dacă ar mai putea rezista măcar câteva ore, măcar până în zori, apoi iar păsările... Până și vechea polifonie care iese din boxele mașinii o sfâșie. O oprește, cu degete frenetice. Dar în noaptea asta înghețată și neagră de februarie, tăcerea e și mai rea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
avut nimic când ne-am născut și ea nu putea să creadă că el ar fi avut ceva. Atunci intervenea și îi băga tot felul de alte chestii și începea diareea. Eu înnebuneam, m-am apucat de băut ca să pot rezista, fugeam de acasă, mă duceam la Casa Scriitorilor, acolo mă comportam ca o nebună. În fiecare clipă mă gândeam că n-o să mai fie. În toată perioada aia, poezia n-a stat pe loc - nebunia mea cu scrisul, deși aproape
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
și acum se reconstruiește, cu alte unghiuri, cu arcuri și volute de susținere mult mai bine calculate, arhitectul s-a trezit din adolescența lui șuie și prelungită și a început să facă planuri adevărate, bine cumpănite. Acum acoperișurile trebuie să reziste, interioarele trebuie să fie luminoase și pilonii rezistenți, coloanele - nu doar ornamente cu frunze de acant, ci coloane utile, de susținere, adevărate. Aud cum se strigă unii pe alții muncitorii, cum se urcă pe schele, unii fluieră, alții înjură, oricum
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
în jos, degetele i-au amorțit și picioarele n-o mai ascultă, pleoapele i se-nchid, mama te ține în brațe cu ultimele puteri, în timp ce se-mbărbătează singură, în gând, cinci minute, încă cinci minute, doar cinci minute să mai rezist, cinci minute de cântat și legănat, chiar dacă legănatul și-a pierdut orice ritm și-a devenit o bâțâială dezarticulată, iar cântatul un suspin gâfâit, într-o clipă nebănuită somnul te va cuprinde în brațele sale ocrotitoare, și-atunci mami va
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
care clădește liniștit viața unei istorii noi pline de bucurii. M. Nestor Directorul Departamentul Cultelor 10 ianuarie 1971 Unul din cele mai frumoase și bogate monumente de arhitectură bisericească din țara noastră - au trecut 112 peste el multe vicisitudini - a rezistat și rezistă vremurilor ca un semn de veșnicie a spiritului românesc. Toată lauda și admirația obștei mănăstirii și Părintelui Stareț Gherontie pentru neobosita îngrijire a acestui tezaur. Mihail Crișan - București 20 martie 1971 Sunt recunoscător autorităților române, atât celor de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
liniștit viața unei istorii noi pline de bucurii. M. Nestor Directorul Departamentul Cultelor 10 ianuarie 1971 Unul din cele mai frumoase și bogate monumente de arhitectură bisericească din țara noastră - au trecut 112 peste el multe vicisitudini - a rezistat și rezistă vremurilor ca un semn de veșnicie a spiritului românesc. Toată lauda și admirația obștei mănăstirii și Părintelui Stareț Gherontie pentru neobosita îngrijire a acestui tezaur. Mihail Crișan - București 20 martie 1971 Sunt recunoscător autorităților române, atât celor de stat cât
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a purtat taică-tu... știi cum era, ros de cancerul ăla groaznic... Doamne, cum de-o fi reușit?! Măcinat de putregaiul care-și Întindea rădăcinile În tot trupul prin sîngele lui. Wade Eliot mi-a spus: „Nu pricep cum de rezistă“ -zice. „CÎnd am plecat ultima dată nici nu credeam că mai apuc să-l văd.“ Zice: „Un caz foarte aparte“ - zice - „de cînd sînt n-am văzut așa ceva“. „Păi nu se poate să n-ai și dumneata o părere“ - zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de mine, Îngrozitor, Îți dai seama“. „Păi nici nu mă mir“ - am zis. „Cei care trăiesc cu sabia, de sabie vor pieri“ și chiar așa a și fost, firește, bănuiesc că avea prea multe pe conștiință și n-a mai rezistat. Păi, nu i-a spus Amy lui Daisy atunci, cînd erau amîndouă la școală, așa, de-a dreptul, că doar era copil, zice: „Vai, ce-o să facem cu tata! Ne temem c-o să-și piardă mințile“ - zice. „Se trezește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
porumb și asta i-a venit de hac, Îți dai seama, era prea bătrînă ca să se mai facă bine, nu i s-au mai lipit oasele. „Asta-i mai ceva ca toate!“ - am zis. Mă și mir cum de-a rezistat și el atîta... la masa de dimineață, creier și ouă, și slănină, și cotlet, și terci de ovăz, și pișcoturi calde, și un cîrnat, și două-trei cești de cafea, la masa de prînz și de seară cîte două-trei feluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
omului: „Această lume - au spus-o artiștilor Părinții conciliari de la Vatican II - în care trăim are nevoie de frumusețe pentru a nu cădea în disperare. Frumusețea, ca și adevărul, pune bucurie în inima oamenilor și este un rod prețios care rezistă distrugerii timpului, care unește generațiile și le face să comunice în admirație”. 2. Cuvântul lui Dumnezeu este un cuvânt frumos 1. Să ne amintim că Cuvântul este cauza frumuseții. Asupra modului frumos de a vesti Cuvântul intenționăm să ducem discuția
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cît acesta este în stare să stea între el și lume. Dar chiar înainte ca eu să mă fi putut gîndi la astfel de lucruri, să pot vorbi despre asta, trebuie să fi simțit că tatăl meu abia putea să reziste, el însuși, pe lume. Vedeam lucrul acesta în maniera resemnată în care tatăl meu părăsea casa, în fiecare dimineață, în uniforma de un cenușiu închis a societății de tramvaie tatăl meu trebuie să fi fost singurul om din lume căruia
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
entuziast. L-am văzut pe David ezitînd. De data asta, chiar el care avea întotdeauna la îndemînă răspunsul potrivit, laconic, în orice moment și în felul acesta era capabil să întoarcă orice situație cu ușurință în favoarea sa, nu putea să reziste determinării Doctorului Alfred Schneiderhahn. Planurile acelea de pe hîrtie trebuiau îndeplinite. Nu puteau rămîne doar planuri și idealuri. Idealuri? Da, cumva devenise clar pentru noi, în după-amiaza aceea, că Schneiderhahn nu devenise antrenor ca să se relaxeze, ca să tragă în piept aer
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dondănite (ciocmănite, morcotite, boscorodite, sucălite) că cât de bine ne stă, etnic vorbind, că cât de frumoși suntem, că cât de viteji suntem în istorie, că cât de nobilă ne este originea și cât de bine și de eficient am rezistat, am păstrat, am depozitat și, mai ales, am rezistat. Am supraviețuit. De aici înainte urmează altele asemenea pentru că am supraviețuit deoarece ne-am împotrivit și ne-am nevoit prin boicot, prin retragere, acolo am durat, am păstrat pentru că am fost
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ne stă, etnic vorbind, că cât de frumoși suntem, că cât de viteji suntem în istorie, că cât de nobilă ne este originea și cât de bine și de eficient am rezistat, am păstrat, am depozitat și, mai ales, am rezistat. Am supraviețuit. De aici înainte urmează altele asemenea pentru că am supraviețuit deoarece ne-am împotrivit și ne-am nevoit prin boicot, prin retragere, acolo am durat, am păstrat pentru că am fost duri, și tenace, și țapeni, și vârtoși. Mai este
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
veniți vara la pescuit și, mai apoi, puteți să vă arătați mai rar, încercați să uitați ceea ce e aici! Eu o să mă descurc, în loc de orice altceva vom mânca la Cina creștină, vine slujitorul Căpitanului și ne trece în porție. Vom rezista. Voi plecați, dragilor, și uitați totul!". A venit vremea să ne facem apolitici A venit vremea literaturii. Nu mai suntem obligați de realitate să dăm seama, să justificăm, să batjocorim, să tăcem semnificativ, să credem la modul exasperant și dincolo de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a magistraților care se dovedesc incapabili sau corupți din sistem. Aceasta absență a activității cenzurative etic și profesional este semnalul posibilei sindicalizări a incompetenței și corupției corpului magistraților. Ținta acestor strategii se regăsește în proverbul: apa trece, pietrele rămân. Mulți rezistă cu gândul că puterea este trecătoare, un ministru vine și pleacă în timp ce ei vor rămâne. Asta va fi luptă politică de până la integrare, ea se va purta aprig, prin culise, dincolo de vorbe, de discursuri euroconforme și de asigurări că stăm
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în anul 727 î.C., a încercat să se revolte. Noul rege asirian, Salmanasar al V-lea a intervenit în regiune în anul 724 î.C., a asediat Samaria și l-a întemnițat pe Osea. Conform textelor asiriene, Samaria a rezistat alți doi ani, fiind ocupată în 722-721 î.C. de Sargon al II-lea, succesorul lui Salmanasar al V-lea. Conform Bibliei și cronicii babiloniene, Salmanasar al V-lea a ocupat cetatea. Regatul lui Israel a devenit provincie asiriană, clasa
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]