7,490 matches
-
o comoară ca să zidesc o biserică..." Mă privește blând, zâmbind. Nevinovat și simplu sue înnainte, culege un fir înflorit din iarbă, îl miroase, și pletele lungi, negre, îi fâlfâie în aburirile vântului. Suim, suim, apoi coborâm coasta stâncoasă, printre arbori risipiți de furtună. Brazi nalți, ca ziduri negre înconjură Agapia veche din deal. Simt puternic mirosul rășinei brazilor. În liniștea zilei, coborâm spre Agapia din vale. Se aude sunetul ascuțit, nou, sălbatec al fierăstrăului cu abur care despoae munții. La un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gigantici tufoși, cum și de toate soiurile de palmieri. Am găsit un arbore care face fragi. Esențe mirositoare, ale căror frunze le cunoaștem și noi ca mirodenii. Caucazul își proectează în depărtare piscurile ninse și stâncăriile goale. Devastat de păduri, risipindu-și stâncăriile, zăgăzuiește cătră răsărit orizontul. Aici va fi fost cândva un rai al oamenilor primitivi; de aici s-au adus cele mai multe fructe ale regiunilor temperate. Cireș, vișin, zarzar, piersic, măr și păr. Munții s-au pustiit; se fac încercări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Și să fie stâlciți, uciși în bătăi, din pricina unui învățător, care se amestecă în politica cea mai necinstită, dintr-un târg care are un venit de mai mult de 120 de mii de lei, care nu se știe cum se risipește, cum se mistuiește cașicum nici n'ar fi fost! Asupra învățătorilor de la munte n'am crezut de cuviință că trebuie să vorbesc, de vreme ce opera lor a fost de tot ușoară, oamenii lor au stat liniștiți. Tot așa în unele sate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
însă că bătălia a fost câștigată de Ștefan cel Mare și s-ar fi terminat cu un dezastru dacă vornicul Isaia „ar fi călărit acolo unde i se poruncise”. Dar, a doua zi, după bătălie, oastea lui Ștefan s-a risipit și așa ungurii au ucis și ei mulți dintre români, iar domnul „a scăpat de acolo călare cu două slugi”. E. Antoche a făcut legătura între dezastrul suferit de Ștefan, așa cum scria Pannonius, cu Cronica germană: fiind învins, domnul a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1468. Afirmând că Isaia n-a călătorit acolo unde-i poruncise domnul, cronicarul comite o eroare elementară: o localitate nu se ia cu asalt de către cavalerie, indiferent cât de slabă ar fi fortificată. A treia inexactitate: oastea nu se putea risipi de la sine. O oastea se adună și se risipește (demobilizează) în urma unui ordin, dat de un șef, care e comandantul ei. Ștefan nu putea rămâne doar cu două slugi. În jurul său se aflau curtenii, marii boieri care aveau ca primă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-i poruncise domnul, cronicarul comite o eroare elementară: o localitate nu se ia cu asalt de către cavalerie, indiferent cât de slabă ar fi fortificată. A treia inexactitate: oastea nu se putea risipi de la sine. O oastea se adună și se risipește (demobilizează) în urma unui ordin, dat de un șef, care e comandantul ei. Ștefan nu putea rămâne doar cu două slugi. În jurul său se aflau curtenii, marii boieri care aveau ca primă îndatorire să apere viața șefului, așa cum s-a întâmplat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unde l-a alungat Matei. Atunci, de ce nu a trecut Siretul și s-ar fi întors, rătăcind pe lângă Baia, ca să-l prindă ungurii? Autorul Cronicii moldo-germane inventează o năvălire a tătarilor în Moldova care are loc chiar atunci, când se risipise oastea lui Ștefan. Când au aflat moldovenii „oastea iarăși a venit călare la voievod”. Dar o oaste nu se adună fără un ordin, o comandă, care să indice și un loc de adunare. De unde să știe un om de lângă Cernăuți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
10.000, cum zice Baltazar de Piscia, ci cel puțin cu 15.000, cât alcătuia oastea cea mică. Deși N. Iorga a crezut în cele afirmate de Baltazar, în Istoria armatei românești, a fost de părere că țăranii s-au risipit cu acordul domnului, pentru a face rost de provizii. Să se țină seama de faptul că tătarii n-au putut prăda decât o mică parte din nord-vestul Moldovei, deci nu toți țăranii plecau să-și caute familiile, cei mai mulți, majoritatea, mergând
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hotăra să părăsească valea Siretului, pentru a-l urmări pe Ștefan. Slujitorul lui Vlad Țepeș informa că „au venit cam 10.000 de tătari în sprijinul” sultanului. Dar „le-au ieșit înainte trupele voievodului aproape de Cetatea Albă și i-au risipit și au fost eliberați vreo cinci mii de inși dintre supușii săi pe care îi luaseră în prinsoare. Venind o parte din flota maritimă a Turcului ca să facă un pod mai jos de Cetatea Albă au fost respinși de cei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-au gândit să vie în ajutorul craiului, însă au sosit după luptă”. Cronicarul lituanian nu știe, așadar, ca lituanienii să fi participat la o bătălie mare. Dar Wapowski însuși scria că moldovenii „la cel dintâi atac fură învinși și risipiți cu ușurință”. Deci, nu a fost vorba de o confruntare de mari proporții și trebuie să vedem că moldovenii au folosit tactica tradițională: când dușmanul era pregătit de luptă, ei se retrăgeau („dau dosul” - terga vertit), după sistemul lor tradițional
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și domn. Așa cum s-a întâmplat în 1523, când marii boieri, înspăimântați de executarea lui Luca Arbure și a fiilor săi, s-au ridicat împotriva domnului, dar “i-au venit <lui Ștefan vodă> țara întru ajutoriu” și boierii s-au risipit prin alte țări. Au plătit cu viața Costea pârcălab, Ivanco logofătul, Sima vistiernicul “și pre alții pre mulți i-au prins vii și le-au tăiat capitele în târg, în Roman”. Instabilitatea domeniului boieresc O altă particularitate a domeniului de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ochienii și Căpoteștii fac parte din comuna Huruești, deci nu erau foarte mari, nu aveau atâția locuitori încât să îi furnizeze comisului o garnizoană cu ajutorul căreia, din spatele gardurilor de la Huruești, să îl înfrunte pe domn. Iar celelalte trei sate erau risipite la mare distanță de Putna, din sudul extrem până în nordul țării, în ținutul Sucevii. Practic, curtea lui Ilie Huru putea fi apărată de locuitorii unei comune, care nu se afla în mijlocul moșiei. Valoarea ei militară era nulă. O dovadă potrivit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
conduse de marii boieri, de oligarhia boierească. În 1523, când s-au ridicat marii boieri împotriva lui Ștefăniță, nepotul lui Ștefan cel Mare, aceștia, scrie Grigore Ureche, “văzându că lui Ștefan vodă i-au venit țara întru ajutoriu s-au risipitu printr-alte țări, lăsându-și ocinile și moșiile. Iară pre Costea pârcălab și pre Ivanco logofătul și pre Sima vistiernicul și pre mulți alții, i-au prinsu vii și le-au tăiatu capitele în târgu, în Roman.” Romanul avea întărituri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Toma, îl compara pe Traian Băsescu cu George W. Bush, pentru că atât unul, cât si celălalt erau după cinci-sase ani de mandat, cei mai nepopulari presedinți. Primul a lovit în ”stomacul” si asa ulcerat al poporului român, al doilea a risipit bugetul american pentru declansarea războiului din Irak si capturarea lui Saddam Hussein, precum si pentru vânătoarea de teroristi. În timp ce Traian Băsescu vede numai lovituri de stat, pregătite de adversarii săi politici, omologul său american vizează numai teroristii, care vin intocmai ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
știe că doar un erou întemeietor (i.e. împăratul) poate concepe alături de ea pruncii biruinței solare. Niciodată făgăduințele fecioarelor nu se vor pierde în eter, ele sunt receptate direct sau indirect de împărat în mod obligatoriu. Abilitățile inițiatice nu se pot risipi, ele sunt dobândite întru refacerea creației înseși, pentru care tinerii sunt „unși” să acționeze. Intruziunea împăratului tânăr (sintagma desemnează mirele în orațiile de nuntă) are aceeași valoare maritală ca venirea feciorilor la șezătoare ori pe câmpul proaspăt, plin de flori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i priiască,/ O să crească,/ Să-nflorească/ Și să nu mai vestejească” (Albele - Bacău). Accentul apăsat pus pe dezvoltarea fetei - floare ajunse într-un impas magic redă cursul existențial necesar atât la nivel individual, cât și la nivel macrocosmic. Floarea ofilită risipește capacitatea de rod a lumii, pe care o înglobează în totalitate fecioara transfigurată vegetal. Eroul trebuie să dobândească această floare și să modeleze fast dezvoltarea societății. Metalul apotropaic formează un alt instrument cu simbolistică masculină, cu care împăratul strămută floarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
portul Odessa.[...] Guvernul Regal speră sincer că, în urma acestor explicații sincere și loiale, Guvernul Republicii va accepta să reexamineze, atent și fără părtinire, toate datele problemei care a făcut obiectul prezentului schimb de Note și crede că o nouă analiză, risipind erorile și îndoielile, va goli de conținut aceste discuții. Guvernul Regal are ferma convingere că Guvernul de la Kiev este animat de dorința de a-și consacra timpul și forțele înălțării și propășirii patriei, pentru a face din această țară atât
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
azi vorbim? Întrebările astea ale tale sunt obsesive pentru scriitorii zilelor noastre. Eu am să-ți răspund că sunt receptat la nivelul așteptărilor mele, acest nivel fiind fixat după posibilități, coane Fănică! Rețeta e simplă, alta mai bună n-am. Risipesc vreo 50 de exemplare dintr-o carte prin biblioteci, duc vreo 30 la librăria Muzeului Literaturii din București, organizez niște lansări. Trimit apoi prietenilor, colegilor, scriitorilor și criticilor vreo 120 de exemplare. Se scriu 20-30 de recenzii și cronici despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mentalitate a celui care nu se poate îndoi de nimic și crede că în jurul lui se învârte lumea, că regulilor lui trebuie să te supui, când te împotmolești și vezi cât de zadarnice sunt toate eforturile tale, când totul se risipește și în loc nu apare nimic, ci un gol imens în care rânjesc colții nemiloși ai prostiei, îmi spun că am ales să trăiesc pe un nisip alunecos și-mi merit soarta. Am avut nenumărate momente când îmi venea să las
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cazne de cărțile mele. Consideram că sunt pus la o pedeapsă de viața lor care-și cerea drepturile. Căutam atunci căile cele mai decente. Lui Dumnezeu nu-i plac lăudăroșii. Națiunea română pare a se clătina din temelii, a se risipi, pentru că în ultimul secol cea mai lovită, mai vătămată, mai distrusă, mai nesusținută de putere a fost cultura Ce preferi, să fii în compania unei femei frumoase sau în cea a unui filosof care știe ceva despre univers...? Te rog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ei de manifestare, de la cea de patrimoniu la cultura vie, este cea care dă identitatea unui popor. De aceea este atât de nesigură astăzi, din acest punct de vedere, națiunea română, când pare a se clătina din temelii, a se risipi, a se fragmenta, pentru că în ultimul secol, în cea mai mare parte, cea mai lovită, mai vătămată, mai distrusă, mai nesusținută de putere a fost cultura. Dacă se va continua așa, n-are cum să mai crească, ci, dimpotrivă, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acum tot ce mi s-a imprimat în carne și în oase, în nopțile acelea de torturi și în tot ce-a mai urmat în restul vieții? Și cine îmi poate răscumpăra și da înapoi viața de sărăcie și singurătate, risipită în voia sorții, partea de ocrotire și dragoste care mi s-ar fi cuvenit și mie, ca oricărei ființe umane, și pe care nu am avut-o niciodată? Un procuror din cabinetul generalului Voinea, de la Procuratura Militară București, mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Europe creștine, revenea din campania din Moldova, chiar fără a fi ajuns la Dunăre, în 1686, eliberând doar propriile oști din capcana turcilor și tătarilor din zona Huși. Oastea îi fusese istovită, micșorată și înfrântă, iar gloria de eliberator se risipise. Misiunea lui, de a elibera creștinii robiți Semilunei, va fi înlocuită la întoarcere de jafuri, dureri și suferințe aduse creștinilor. Jurnalul lui Iacob Sobieski, primul izvor memorialistic ce menționează și orașul nostru, oferă informații prețioase cu privire la dezastruoasa campanie polonă din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de captare a izvoarelor, iar apa era condusă prin conducte de lut pe o distanță de câțiva kilometri până în oraș, iar de aici era distribuită la 20 de cișmele. Majoritatea conductelor de aducțiune erau sparte, o mare cantitate de apă risipindu-se. O parte din cișmele nu funcționau din cauza insuficienței debitului de apă. Apa din fântâni era contaminată, de aceea se propagau boli, cum ar fi tenia, dizenteria, holera, febra tifoidă. Prin intemediul presei, primarul dr. I. Munteanu informa pe hușeni
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
băgat într-o pungă albă sau albastră. Erau cocoși de rasă, pe care țăranii îi creșteau cu eforturi. Trebuiau sa aibă grijă de hrana și antrenamentul lor și între altele nu-i lăsau cu găini pentru a evita să-și risipească forțele "în chestiuni amoroase''! Erau stimulați să lupte și mureau cu onoare! Pariurile erau în general de 5 pesosi, uneori de 10 pesosi și foarte rar de 15 pesosi. Jucam și eu, câte 50 de centavosi pe un cocoș, 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]