6,994 matches
-
să uite de mâncare. ...Vizitatoarea s-ar înspăimânta, probabil, de grădina casei, nesfârșită, crescută în dezordine. Cosimo nu permitea să fie îngrijiți cum se cuvine și tăiați la timp arborii, spune Vasari. Gonea grădinarul, cum vedea că se apucă să sape în jurul lor, să-i curețe. Nici măcar smochinii nu reușea să-i curețe de uscături. Nu tăia nici vița care năpădise casa și îneca zidurile. Se simțea bine, se spune, în mijlocul naturii libere, rodind sălbatic. Crengile se aplecau până la pământ, grele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stânga își pipăie pomeții colțuroși, tâmplele tăioase, linia prea fermă a nasului.Nici o înșelătoare umbră de nostalgie ; doar acceptare liniștită, încrâncenarea de-a exista ; un acord adânc cu întâmplările și vârstele, primite cu lăcomie, în arcul lor scrâșnit. Otrava a săpat și a coclit șanțurile obrazului și gâlgâie în vene, mici clocote rebele. Jumătățile ferestrei balansează, se apropie și iar se depărtează, suprapun și din nou despart chipul proaspăt de demult care rulează pe retina rănită a femeii și copiile bizare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
părțile cuvintele auzite. Ca și cum ar fi obținut, dintr- odată, premisele unui diagnostic căutat. Nu-și suportă, nu-și suportă, ce maturitate o mai fi și asta care... așa repetă colegul celor doi colegi coborând, împreună cu colegii colegilor, treptele sfârșitului de săp tămână. Criză, teren macroporic, infiltrație, surpare, criză de maturizare, nu-mi suport maturitatea, nu suport celula, cerul rotund rotund, vată fierbinte fierbinte, cu mari goluri și ușor ușor, ca puful. E sâmbătă și nu ne mai incomodează nimeni, doar diavolul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iau foc. Limba, gâtul și măruntaiele toate mă arseră până În străfunduri, dar am simțit cum Începeam să mă Încălzesc. Apoi am căzut Într-un somn adânc. Era seară când am deschis iar ochii. Eram Într-o casă scundă, pe jumătate săpată În pământ. Totul În jur, pereții, pământul și ceea ce tu denumești tavan - totul era alb precum Stâncile lui Guju, pe care n-ai de unde să le știi. Era cald și mirosea a ierburi de mentă. Stăteam pe ceva atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne dădurăm drumul la vale, pe apa care curgea Înspre satul ei. Plutirăm cam atâta vreme cât luna să mai urce de un deget pe cer, după care femeia dădu cu putere din picioare, ducând bulumacul spre mal, sub un uriaș căuș săpat În stâncă. Deîndată ce bulumacul se propti În mal, Runa mă Îndemnă s-o iau Înainte, dar mă trezii cum mă prăvălesc cât eram de lung pe stânca umedă. - Pfuuh, ce mai ucigaș, hohoti ea. Hai, că aici așteptăm. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Mâine-poimâine o să facem case cât colinele, ape care curg prin sat, sau poteci pietruite care trec muntele, după cum Îl tot aud pe Selat de la o vreme... În loc să ne vedem de vânătoare și de pescuit, liberi, o să cărăm stânci și o să săpăm albii de apă, spetindu-ne, pentru ca apoi să ne certăm Între noi. - Așa zici tu? se băgă un bătrân strașnic, pe care Îl strigau Philo. Eu zic că o să avem unde să ne adăpostim de vânt și de ploaie, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-o Înapoi, Krog și-ar fi Încheiat călătoria, iar noi ne-am fi revăzut rubedeniile. - Eh, ce facem acum? Întrebă Enkim. Am privit În vale. Printre stâncile alb-gălbui se zăreau nenumărate peșteri mai mici sau mai mari, unele dintre ele săpate În bolovani Înalți chiar deasupra apei. Din cele mai multe ieșea fum, iar mirosul de carne friptă ajungea până la noi. - Până una-alta, hai să Înnoptăm la oamenii ăștia. 19. - Te așteptam, Îmi zise Vindecătorul. N-aveai cum să duci vestea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nume frumos. Numai, dă-ni-l tu! Ăsta e trocul rămas de la bătrâni. Am stat și m-am gândit nițel. La poalele munților noștri trăiesc niște animale mici, tare asemănătoare șoarecilor. Își fac culcuș În niște găuri pe care le sapă În pământ și mănâncă grăunțe. Deși sunt mici, când Își umplu gura cu grăunțe, fălcile lor uriașe Îi fac să semene cu niște bătrâni hapsâni și grași. Noi Îi vânăm doar când e foamete mare și, de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
noroc! - i-am răspuns fără să mă gândesc deși, știi bine că nici un om sau femeie n-a avut această credință vreodată. Iar Runa: - Minți bine pentru un ucigaș. Am plecat și m-am apucat să ridic un adăpost. Am săpat cu pietrele de mână o gaură dreptunghiulară, lungă de aproape două staturi de om și lată de unul. Nu trebuia să fie adâncă, iar pământul era nisipos așa că treaba a mers repede. Apoi, am pus sulițele două câte două la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce le făcea trebuință. Erau un neam de oameni uscați și Înalți care, din pricina fierbințelii, nu ieșeau din case decât după ce apunea soarele. Bogăția lor cea mai jinduită era apa și se pricepeau s-o scoată din te miri ce: săpau după ea, o storceau din fructe sau o adunau Înainte de răsărit, din picăturile de rouă adunate peste noapte pe piei Întinse pe pământ. Aban, căpetenia lor, căci Vindecător nu mai aveau de mult, tocmai terminase de Întins bucățile de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Aban și adormeam. După o vreme Însă, stâncile s-au rărit de tot și n-au mai rămas decât dunele. Cât vedeai cu ochii, erau numai valuri de nisip peste care ne târam noaptea pentru ca Înainte de răsăritul soarelui să săpăm o groapă cât mai adâncă În care să ne ridicăm casa din piei. Într-o bună zi, după ce-am poposit pe o dună mai Înaltă, am zărit la mare depărtare un pâlc de copaci pirpirii și un luciu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trezindu-l și pe micuțul Unu care se apucă să plângă. În fața noastră se mai Întindea doar o mică bucată de povârniș molcom Înainte să ajungem pe culmea unei dune. Nu ne-am mai oprit, așa cum ne era obiceiul, ca să săpăm groapa pentru casa din piei și am făcut ultimii pași În fugă. Am ajuns pe culme. Ce-ai făcut, Tată, cu noi? - dincolo, se Întindeau alte și alte dune, iar pâlcul de copaci și apa erau tot acolo unde le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
despărțeau bulumaci groși de lemn, așezați unul lângă altul - În acele găuri se retrăgeau Dogonii, mai ales ziua, când ardea soarele mai tare. Casele erau unite Între ele de niște ridicături de pământ ce adăposteau un fel de peșteri Înguste, săpate de mâna omului. Peșterile erau Înalte de un stat de om sau chiar mai puțin, erau Întortocheate și aveau, ici-colo, niște crăpături deschise afară, prin care adia aerul. Unele dintre peșteri șerpuiau, apoi urcau ca să se deschidă În case, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puțin Înainte de lăsarea nopții. Ne-am mulțumit să doborâm două dintre ele și le-am luat blănurile și măruntaiele, după care ne-am continuat drumul prin zloata Înghețată, fără să ne mai odihnim. Spre dimineață, am dat de un adăpost săpat de mâna omului și, abia acolo am poposit. Mărunțeii nu știau să argăsească, așa că eu și Logon le-am arătat cum se face, iar ei tare s-au mai bucurat. Am pornit Încă o dată la vânătoare și, de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cuminte și, până și Marea cea mare părea să se potolească În preajma lui. Cei ce ajunseseră Înaintea noastră aprinseseră deja primele focuri, iar câțiva ridicau adăposturi din blănuri În timp ce oamenii aceia ciudați de la Miazănoapte, cei despre care Îmi spusese Barra, săpau gropi În gheață și făceau cărămizi de zăpadă pe care le așezau unele peste altele, alcătuind case deasupra gropilor. Unul dintre ei se apropie de mine, zâmbitor : - Casele neamului Cipusik, Îmi arătă el. Nimeni nu ne crede, dar să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să sugă de la țâța de care nu mai dorea să se atingă. Se săturase Marea de lapte, sau doar Îi fusese milă de Înfometatul ăla de Unu? - Vreau să-i vorbesc lui Logon, am schimbat atunci vorba. Ai mei Îi săpaseră o groapă adâncă pe care o acoperiseră cu crengi Înfrunzite. Legat cu aceeași frânghie de mâini și de picioare, Logon zăcea chircit În fundul gropii, slăbit, abia respirând, cu coastele ce Îi jucau sub piele de ziceai că-i un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de veselă mirare. CÎnd se Întîmplă așa ceva, simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît. Auzindu-le ironiile și glumele și exclamațiile - jalnice resturi de umor răsuflat și stătut, aceleași pe tot globul, invariabile, care și-au săpat albia tocită În inima și-n mintea omului Înalt, pînă ce le-a Învățat pe dinafară ca nimeni altul - simte că ar fi În stare să-i strîngă de gît pînă ce le-o veni mintea la cap, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sau profundă despre asta, și totuși e de necrezut cîtă curiozitate a stîrnit statura sa, la cîte discuții a dat naștere, cîte Întrebări a iscat. Formula seacă a fost atît de Îndelung repetată, Încît În cele din urmă i-a săpat șanțuri pe creier, iar el răspunde fără să se gîndească, fără să asculte, dînd automat răspunsurile pe care ceilalți doresc să le audă, formula cunoscută, sigură, care și-a atins scopul de mii de ori, știind dinainte tot ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acolo erau Îngropați indieni, așa se zicea... iar aici rîul era plin de apa aia neagră și grasă care ieșea din movilă... sigur că da, tata totdeauna spunea că acolo-i petrol, așa spunea, și că cel care-o să sape aici un puț o să ajungă bogat... și Will n-avea decît doi ani jumate și George i-a spus că apa neagră se scurge din trupurile indienilor și ce-a mai țipat și-a urlat Will cînd a auzit asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd el n-avea nici o para! „Să mă bată Dumnezeu, domnule Grant!“ - zic - „cum de-ai putut să faci așa o prostie?!“ „Ei“ - zice - „mi-a spus să n-am nici o grijă... mi-a zis că preferă să meargă la săpat șanțuri decît să-mi facă cea mai mică pagubă“. „Da, și tu ai fost atît de prost că l-ai crezut“ - i-am zis. „Ei, de-acum m-am Învățat minte“ - a zis taică-tu. „Să fii sigură că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întîrziem nici măcar o clipă.“ Mi-am dat seama, firește, că nu mai aveam altă cale. Îl văzusem așa de atîtea ori, Încît știam că, dacă nu-l duc, o să-și facă iar rost de băutură chiar de-ar fi să sape un tunel ca s-ajungă la ea. „Da, da, ai să mergi chiar acum“ - a zis Luke - „chiar de-o fi să te tîrăsc pînă acolo, și Ben o să m-ajute s-o fac.“ „Ba nu“ - a zis Ben - „al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pui, și tot felul de legume, fasole și piure de cartofi, și grîu fiert, și napi, și compot de piersici, și plăcinte și multe altele. „Cred că și asta i-a făcut rău“ - i-am spus lui Wade Eliot. „Își sapă groapa cu mîna lui.“ „Și-o sapă cam de mult, nu-i așa?“ - a zis și-a trebuit să recunosc, dar, Dumnezeu mi-e martor, poate mai trăia și azi dacă era mai cumpătat. Și să vezi, deodată m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și piure de cartofi, și grîu fiert, și napi, și compot de piersici, și plăcinte și multe altele. „Cred că și asta i-a făcut rău“ - i-am spus lui Wade Eliot. „Își sapă groapa cu mîna lui.“ „Și-o sapă cam de mult, nu-i așa?“ - a zis și-a trebuit să recunosc, dar, Dumnezeu mi-e martor, poate mai trăia și azi dacă era mai cumpătat. Și să vezi, deodată m-au luat durerile, ca niște cuțite. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un simț al observației dat dracului, s-au prins imediat că spitalele nu produceau nimic, dar absolut nimic iar pacienții refuzau ferm și cu obstinație, să iasă la muncile câmpului, la împletit coșuri de nuiele, la cules cartofi, sau la săpat șanțuri. Așa că recomandarea PDL pentru pacienți este clară și fără echivoc: în lipsă de spital, n-au decât să se ducă la bal. Și întotdeauna după știri urmează sport, în care de obicei o tipă cu sânii generos siliconați și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și ne spălam unul pe altul într-un lighean uriaș. Apoi o aruncam în fața curții, să-și frângă Zane gâtul. Uneori, pe strada Muzicuței ningea până la clanța ușii. Atunci Zuza, cățeaua neagră cât un vițel, intra în călduri și potăile săpau tuneluri pe sub zăpadă. Veneau cu zecile, chelălăind, mușcând, scuipând, înjurând. Ca să o scăpăm, câteodată o băgam pe Zuza în hol. Intra cu sfială, se lăsa pe labele din spate - ca un G de tipar - și ne privea cu seriozitate. Degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]