6,982 matches
-
Stockholm) în Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda e Norvegia. unde a fost urmat după mons. Piero Biggio. Fratele său, Paolo Maria Tonucci, a fost misionar în Brazilia din 1965 până în 1994, perioadă în care s-a luptat cu stăruință pentru drepturile săracilor împotriva uzurpării acestora de către dictatura militară (1964-1985), luptă ce i-a adus retragerea cetățeniei braziliene și declararea sa ca persona non grata.
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
Sfântul Gheorghe și de Sfântul Auxentie. În plus, în ziua de Sfântul Auxentie, era obiceiul ca membrii comunității armenești din Suceava să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor în curtea Mănăstirii Zamca. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Între anii 1954-1956 s-au efectuat aici cercetări arheologice care au atestat
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
datată 25 ianuarie 1931 - adresată Întâiului Stătător al Bisericii, Patriarhului Miron Cristea (1925-1939), Gheorghe Cucu face o introducere prin care arată realizările sale, după venirea la conducerea coralei Catedralei: „Am reușit a îmbogăți prin compozițiile mele repertoriul nostru atât de sărac, compoziții care se cântă nu numai în toată țara dar și în străinătate - Răspunsurile mari, Nu pricep curată”; mai adaugă prezența sa la serviciile oficiale: 1 ianuarie - Te-Deum în Catedrală, 5 ianuarie - Serviciul la Palatul Regal, 6 ianuarie - la Biserica
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
Iași și, în general, fapte care să stabilească vreo infracțiune prevăzută de Legea nr. 50/1945 pentru urmărirea și pedepsirea criminalilor și profitorilor de război”. Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire din 31 august 1945 emisă de acuzatorul public Dumitru Săracu se consemna că nu există caz de urmărire și și propunea scoaterea de sub urmărire a acuzatului general Dumitru Carlaonț, iar prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 1252 din 15 septembrie 1945, era dispusă eliberarea imediată. Pe 30 octombrie 1948, generalul
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
de un tânăr soldat care ține într-o mână sabia și în alta chipiul celui mort. Alături de picturi cu tematică socială, Băncilă a expus tablouri cu bujori, liliac, maci, trandafiri, ciuboțica cucului și ghiocei pe care pictorul îi denumea "Floarea săracului". Ca și Ștefan Luchian, Octav Băncilă a exprimat în lucrările sale cu flori simțăminte umane, ele nefiind făcute doar ca reprezentări decorative în scop de podoabă. Mai rare și uneori foarte reușite sunt "Naturile Moarte", cum a fost cea expusă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
este parte a primei cruciade și a durat cu aproximație șase luni, din aprilie până în octombrie 1096. Mai este cunoscută cu alte nume: Cruciada populară, Cruciada maselor, Cruciada săracilor sau Cruciada calicilor. Papa Urban al II-lea a făcut planuri pentru plecarea către Țara Sfântă a cruciaților pe 15 august 1096, dar, cu câteva luni mai înainte de această dată, se adunaseră efective neașteptat de mari de țărani și cavaleri
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
presupusă scrisoare de la Mântuitor pentru a demonstra aceast afirmație. Se pare că mulți credincioși credeau că Pierre l'Ermite, nu Papa Urban, este inițiatorul cruciadei. Presupunerea că armata mobilizată de călugăr ar fi fost o adunătură de țărani analfabeți și săraci cu duhul, care nu aveau nici cea mai vagă idee încotro se îndreptau și care credeau că oricare oraș mai mare pe care îl întâlneau în cale era Ierusalimul, poate fi adevărată doar pentru câțiva dintre cei mobilizați, tradiția pelerinajelor
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
La prima cruciadă au participat în afară de cavalerii nobili și de soldații de profesie și așa-numiții "pauperi", un termen prin care în Evul mediu indica un statut de om sărac sau de călugăr-cerșetor de pe domeniile ale bisericii. Pierre a organizat săracii într-un grup de pelerini purificați din punct de vedere spiritual și i-a condus, urmând să fie protejați de Sfânta Treime. Călugărul Pierre a condus una dintre cele cinci coloane ale Cruciadei țăranilor spre destinația pelerinajului lor, Biserica Sfântului
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
din ce în ce mai neliniștiți, terminând prin a jefui depozitele imperiale. Alexius, care era tot mai îngrijorat de dezordinile crescânde și de valul de cruciați care urma să vină, a terminat rapid negocierile cu Pierre și a ordonat îmbarcarea rapidă a membrilor Cruciadei săracilor pentru traversarea Bosforului din Europa în Asia la începutul lui august. Împăratul a mai promis ca după traversarea pelerinilor să asigure acestora gărzi și îndrumare către liniile turcești. Împăratul a avertizat cruciații că nu se pot deplasa fără ordinul său
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
a alăturat în calitate de membru al consiliului în mai 1097 și, împreună cu puținii adepți care-i mai rămăseseră, s-a îndreptat, prin Asia Mică, spre Ierusalim. Efectivele "pauperilor" nu au ajuns niciodată la numărul de dinainte de masacrul turcesc, dar rândurile cruciadei săracilor au fost completate cu cruciați dezarmați, răniți sau faliți. Până în final, în afară de rostirea unor predici mobilizatoare, Pierre l’Ermite nu a mai jucat un rol important în evenimentele care au urmat și care au dus la cucerirea Ierusalimului și stabilirea
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
târzii au dezvoltat și înfrumusețat aceste evenimente. Cercetări recente au sugerat că participanții la respectivele mișcări nu ar fi fost copii, sau cel puțin nu dintre cei foarte tineri. La începutul secolului al XIII-lea, prin Europa bântuiau cete de săraci rătăcitori. Acești oameni fuseseră alungați de la casele lor de schimbările economice care forțaseră numeroși țărani săraci din nordul Franței și Germaniei să-și vândă pământurile. Membrii acestor pâlcuri rătăcitoare erau denumiți "pueri" (în latină "băieți"). În 1212, un "puer" francez
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
pâlcuri rătăcitoare erau denumiți "pueri" (în latină "băieți"). În 1212, un "puer" francez numit Stephen și un "puer" german numit Nicholas au început în mod separat pelerinaje, fiecare pretinzând că a avut vedenii cu Isus Cristos. Alături de ei au venit săracii rătăcitori. Cu toate acestea, marșul lor nu a fost preludiul unui război sfânt. Câteva decenii mai târziu, cronicalii au citit relatările acestor procesiuni și au tradus "pueri" ca "băieți" sau "copii", fără să cunoască înțelesul adevărat al termenului. Astfel s-
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
extern însă profită din plin de ele. În urma unei inspirații, le abandonă pentru a se dedica apostolatului de stradă. Își vându toate cărțile în afară de Sfânta Scriptură și de "Summa Teologica" („Enciclopedia Teologică” a sfântului Toma de Aquino) și dădu banii săracilor. Trăi o bună parte a vieții sale ca eremit și ascet înainte de a deveni preot, la 36 de ani, nopțile petrecându-le destul de des în rugăciune în catacombele Sf. Sebastian. În solemnitatea de Rusalii în 1544, în timp ce se găsea adâncit
Filip Neri () [Corola-website/Science/306662_a_307991]
-
bolnavi, săraci și nevoiași. A luptat pentru apărarea vieții și în mod special contra avortului. Deși lumea nu știa că este preot, prin felul lui de a fi, prin exemplul și comportamentul său lumea îl numea „părintele nostru” sau „părintele săracilor”. Viața părintelui Martin a fost plină de spini, asemenea unui trandafir. După un an de la moartea lui, parfumul acestui “trandafir” a început să se simtă prin mirosul și gustul apei din “fântâna minunată” de lângă casa părintească. A început un adevărat
Martin Benedict () [Corola-website/Science/306789_a_308118]
-
lungul secolelor până la forma și amplasearea actuală. În timpul războiului ruso-austro-turc mânăstirea a fost distrusă. În anul 1931 se începea reconstrucția mânăstirii dar ruinele au fost acoperite de apele Dunării în urma construirii barajului de la Porțile Fier I. Biserica Sf. Nicolae cel Sărac din Orșova - prima mențiune a acestui lăcaș de cult este făcută în anul 1660. Biserica nouă a fost construită la la începutul secolului al XIX-lea, fiind una dintre cele mai mari din regiune. Odata cu strămutarea întregului oraș în vederea
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
acesta își lăsa averea urmașilor săi (patru fii: Ariton, Ilie, Lucas și Criste și trei fiice: Hatuna, Rozalia și Sofia), dar făcea și donații creștinești („la fondul școalelor împărătești și la spitalul târgului Sucevii, spre ușurarea și hodina bolnavilor celor săraci”). În secolul al XIX-lea, familia Pruncul stăpânea satele Liteni, Străjeroaia, Brăiești, Tolova, Corlățel și Măzănăești. Printre membrii familiei Pruncul din secolul al XIX-lea s-au aflat și doi primari ai orașului Suceava: Abraham von Prunkul (1865-1870) și Michael
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
după calendarul armean 1273."" În ziua de 29 decembrie, de sărbătoarea Sfântului Iacob, era obiceiul ca membrii comunității armenești din Suceava să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor în curtea Bisericii "Sf. Cruce". Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. La începutul secolului al XX-lea, calea ferată urbană Ițcani-Areni trecea
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
să organizeze o colectă de două ori pe an (de Adormirea Maicii Domnului - hramul bisericii și de Sfinții Ioachim și Ana - la inițiativa familiei Pruncul); cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor la Mănăstirea Hagigadar. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Cea mai importantă sărbătoare este hramul bisericii (Adormirea Maicii Domnului), care se sărbătorește
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
pizze' (douăzeci de pizze) cu ocazia Crăciunului și Paștelui. Termenul propriu-zis poate proveni dintr-o multitudine de cuvinte: În Italia, orașul care este strâns legat de pizza este Napoli. Aici acest fel de mâncare a devenit foarte popular în rândul săracilor, în special fiindcă era foarte ieftin de preparat, gustos și sățios. Adițional, probabil datorită faptului că pizza era așa de îndrăgită de locuitorii mai săraci, marginea pizzei este mai groasă decât centrul acesteia. Astfel, oamenii săraci, chiar dacă aveau mâinile murdare
Pizza () [Corola-website/Science/307393_a_308722]
-
dintre cele mai populare feluri de mâncare. Istoria pizzei moderne a început o dată cu aducerea roșiilor în Europa din America, în secolul XVI. La început însă s-au bănuit a fi otrăvitoare, ca alte plante din familia Solanaceae. În secolul XVIII săracii din Napoli obișnuiau să pună sos de roșii peste pâinea lor plată. Așa s-a născut pizza pe care o cunoaștem astăzi. Cu timpul a câștigat popularitate și turiștii veneau special în zonele sărace din Napoli pentru a gusta diversele
Pizza () [Corola-website/Science/307393_a_308722]
-
Crimeea, generalul Avramescu a primit Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a II-a și Crucea Germană de Aur. În perioada următoare, Generalul Avramescu nu a participat direct la lupte, rămânând încartieruit în Crimeea. În această perioadă a luat inițiativa organizării cantinei săracilor din Simferopol, unde erau hrăniți zilnic peste 2.000 de nevoiași. La sfârșitul anului 1943, generalul Gheorghe Avramescu a fost transferat la comanda unui corp de armată în Transnistria, în fruntea căruia a participat la luptele din Moldova din 1944
Gheorghe Avramescu () [Corola-website/Science/307417_a_308746]
-
prin taxe, acesta va fi acaparat de media din SUA. Cererea SUA a fost ca mișcarea liberă a persoanelor, cu excepția profesioniștilor și managerilor, să nu fie permisă. Acest lucru este rezultatul temerii SUA că va fi copleșită de milioane de săraci din Mexic. Guvernul mexican își rezervă dreptul de a controla sistemul de căi ferate, electricitatea, petrochimia de bază și industria petrolieră. Fiecare parte din acordul NAFTA beneficiază de anumite avantaje. SUA și Canada câștigă astfel accesul la piața mexicană, o
Acordul Nord-American de Comerț Liber () [Corola-website/Science/302998_a_304327]
-
creatoare, că poporul român are alese însușiri și în special în tineret vedea „reazimul fericirii neamului”. Tipărește cărți ce vor circula în Ardeal, în Țara Românească și în Moldova, pe care le plătește cu prețul propriei case. Ajunge atât de sărac, încât cere să i se primească fetele la orfelinat, dar spune: „sunt răsplătit atunci când văd că am putut și eu cu ceva folosi neamului meu”. O înștiințare, apărută în Foaie pentru minte, inimă și literatură (1842) îl menționează pe Constantin
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]
-
grațiere, o oprire a plății datoriilor și a altor obligații de acest fel. Imediat după aceea, este emis un ordin imperial fixând prețul orezului. Începutul 1231 - Este emis un ordin imperial care limita cheltuielile și ordona distribuirea impozitului de orez săracilor. Bakufu emite ordine intendenților (jito) si polițiștilor (shugo) să remită impozitele în provinciile lor și să întreprindă alte măsuri de ajutorare. 1232 - Go-Horikawa abdică. Fiul său, Shijo, în vârstă de doi ani, devine împărat titular. Go-Horikawa devine împărat în retragere
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
în luna decembrie 1951 la Dunărea. Dosarul Dur(covici) trebuie predat la A.S. (Arhiva Securității), B.3 (Biroul 3). Semnalat la Cabinet că a decedat!" Trupul episcopului martir a fost preluat de directorul închisorii, Vasile Ciolpan, și îngropat în cimitirul săracilor din orașul Sighetu Marmației, într-un loc rămas până astăzi necunoscut, devenit mai apoi teren arabil. Moartea episcopului a fost mult timp ținută secretă de către autorități. Efectul avea să fie însă contrariu, iar episcopul nu a fost niciodată dat uitării
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]