6,803 matches
-
De ce nu ceri resetarea memoriei? Mulți fac asta. — O viață nouă ar Însemna să am din nou trei ani, să-ntind mâna curioasă după un fluture, să-mi julesc genunchii fugărind o minge, să primesc și să răspund la primul sărut. Ar Însemna să am din nou părinți și bunici, oameni despre care știu c-au existat, dar pe care nu-i mai țin minte deloc. Îi văd În pozele din album sau În Înregistrările video și știu că ei mi-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
noi doi?... (mai bine‑n doi decât singur!), chiar dacă sunt vătămat, încă mai sunt bărbat, fie și‑ntr‑un picior. Hi‑hi‑hi și ha‑ha‑ha. Fata vine la masa lui tati, care mai plătește două porții de lichior, sărut drăgăstos, lichior de ouă cu zmeură și frișcă. Sunt scumpe și au un gust îngrozitor. Iată cât de mult a plătit deja tata pentru ea. Fiul mai are puțin și varsă. Tatăl îi distruge grăsanei frizura înaltă, tapată și‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
atât senzația pe care ți‑o dă unirea sexuală aduce fericire, cât mai ales comuniunea personală, da, așa cum el, Rainer, a avut deja onoarea să‑ți explice ție, Sophiei, actul sexual provoacă probabil, general vorbind, mai puțină fericire decât un sărut profan sau, adesea, decât un simplu cuvânt rostit de cea pe care o iubești. Witkowski jr. alungă cât mai departe de el gândul la actul sexual, dar un sărut profan i‑ar plăcea, nu îndrăznește însă să‑l ceară. Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
actul sexual provoacă probabil, general vorbind, mai puțină fericire decât un sărut profan sau, adesea, decât un simplu cuvânt rostit de cea pe care o iubești. Witkowski jr. alungă cât mai departe de el gândul la actul sexual, dar un sărut profan i‑ar plăcea, nu îndrăznește însă să‑l ceară. Sophie nu s‑a gândit încă niciodată la actul sexual. Chipul ei pare atât de departe sub jetul de apă, de parcă i‑ar despărți o autostradă foarte circulată, ca‑ntr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și acordeon, iar apoi momentul despre care se spun atâtea grozăvii, când ieși în fața cabanei ca să te uiți la cerul înstelat de iarnă, primul sărut și cineva care‑ți aduce‑n dar o stea. Hans vrea să guste și el o dată o felie din aia groasă de tort, cu multă cremă, dar Sophie îi interzice. N‑are voie nici să se pilească și să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se sfârșește cu o înțelegere generală, prin care e înlăturată automat și problema. Dragoste. Numai neștiutorul se supără, înțeleptul înțelege; sau o altă frază în care, spre sfârșit, omul se află foarte aproape de iubirea divină. Ceva se pecetluiește cu un sărut prelung și se sfârșește în pace. Conversație în franceză și în engleză. Hans își mușcă buza de jos cu incisivii, mai are puțin și o să‑și facă o gaură acolo, ceea ce e oricum preferabil unei prăpăstii de principii, căscată dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
multe viteze. Însă așa ceva e de pe altă lume, strălucește foarte frumos, dar nu pentru Rainer. În orice caz, încercarea de mai înainte a trecut pe lângă Rainer, așa cum, în religie, potirul cu fiere trece pe lângă Domnul nostru Iisus Hristos. Fără un sărut de noapte bună nu poți să te duci la culcare, dar nici fără un cuvânt de salut, fiindcă așa cere politețea, zice tata printre dinți. Se consolează cu o ceșcuță de Mocca Gold, consumată la Café Museum, în apropiere, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
morții. Dar venise momentul despărțirii. Controlorii avertizau În gura mare pasagerii, pe toată lungimea peronului grupurile de prieteni făceau gesturi de despărțire grăbite, asemănătoare. Oamenii se Îmbrățișau, se sărutau, Își strîngeau mîinile, plîngeau, rîdeau, strigau, se Întorceau pentru un ultim sărut și se urcau repede În vagoane. Și se auzeau, rostite Într-o limbă necunoscută, promisiunile, jurămintele, planurile, glumele și aluziile scurte, enigmatice și semnificative pentru fiecare grup și care stîrneau imediat hohote de rîs, cuvintele de rămas-bun care sînt aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Acum trenul prinde viteză, pașii femeii se Încetinesc, se opresc, ea are ochii umezi și șoptește cuvinte pe care nu le aude nimeni, apoi, cînd el dispare, strigă „Auf Wiedersehn!“ și-și duce mîna la buze și-i trimite un sărut. Timp de cîteva clipe, tînărul care avea să fie pentru scurt timp tovarășul de drum al acestui muribund rămase să mai privească pe fereastra trenului spre acoperișul arcuit al gării, aparent urmărind grupul de prieteni ce plecau de pe peron fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
năzbâtii mai mari. Acum însă eram în fața femeii! Femeia cristalină, dominatoare și fragilă, femeia cu care umblasem trei luni de mână și pe care o sedusesem cu fraza 4 din ghidul seducătorului: „te-ar deranja mult să-mi dai un sărut pe obraz? să nu mă duc singur până acasă”. În ziua aceea traversase Herăstrăul, traversase după-amiaza de vară indiană, intrase în bârlogul meu din Băneasa. Ca orice femeie, așa cum aveam să aflu mai târziu, se enerva dacă găsea frigiderul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ascund imagini sau idei-clișeu ale artei literare: Electron erogenic/Capriccio pe orbite/Orb sub degete/ Scriere de mână /A golului de aripă /Reminiscență / Telepatică a / Treimii de zeu / Acest ceva cineva / Care prin poem / Te resoarbe / Pulsatorie / Mușcătură / Sublimă-n / Sărut / Din sâmbure / De sălbăticie - / Din rut, / Orb, divin anacolut (Orgasmul), aducând, pe alocuri, a barbianism: Levitează somn în veghe / De memorie clătinată / Sub nirvanica lor zeghe / Toate au mai fost odată. La fel: Latentul viu, inseminat cum Oul / Și-n
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
taină. De aceea, imprecizia referențială permite ca pronumele tu să se poată identifica și cu ființa dragă, dar și cu sentimentul iubirii sau cu arta, de vreme ce atributele acestora se asemănă până la îngemănare, așa încât Vas de libații îmi ești, / iar meșteșugul sărutului e orb. În poezia lui Ovidiu Genaru, femeia e arhetipul lumii. Spre deosebire de alți poeți, în operele cărora chipul ei împrumută din imaginea întrupărilor naturii, aici ea este modelul spre care tind toate ale firii, fără a reuși însă vreodată să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poate metamorfoza pe cel atins de ea, dându-i o altă identitate: Mă las răpus de taină în zodia cea clară / Când vraja se întrupă în zbor necunoscut... La nivelul expresiei, verbele la prezentul gnomic, dând aspect aforistic textului (Decapitat, sărutul e crucea mea de ceară...; Cocorii-n cerc stelar sunt umbră peste noi...), ca și prezența largă a comparației, subliniază, de asemenea, neoclasicismul sonetelor: Mirări solemne mă cuprind o vreme / Cum cercul în copac mai prinde înc-un an; Tăcerile deodată
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
atât lui însuși, cât și observatorului. În ritualul dragostei desfășurat în poezia lui Emilian Marcu, este reliefată, totodată, o retorică a așteptării (comoara așteptată fiind uneori pecetluită cu ceară: Mari lacăte de ceară par ultimul păcat...) și alta a intimității (Sărutul meu pe gleznă-ți tulbură imperii / Cu teama de surpare în tainicul ecou, / Tăceri imperiale la începutul serii / Vor răscoli al umbrei necunoscut halou): Privesc tăcut...; cât de aproape sunt de tâmpla ta...; atât de-aproape ești...; Tot așteptând, zăpada
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
norii / Și un templu rana-ntemeiază, iar Trecutu-i greu ca lutul din trupul altui ieri. Începând din titlul volumului și continuând în aproape toate sonetele, zăpada e o prezență constantă, cu multiple conotații - Zăpezi incendiate de gura ta-n săruturi / Sub pleoape mi se adună ca-n ziua cea dintâi...; Zăpada buzei, iată, închisă-n așteptare / Sub candela-mplinirii va încolți sfios...; Zăpada caldă gata să-și reia fiorul / Se aprinde-n pleoape la-nceput de veac...; Zăpezile stelare ne
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
introspecții ale sufletului feminin deschis cu o mare foame senzorială către lume. Autoarea își ascultă atentă trupul, îi pândește reacțiile, îi trăiește cu intensitate satisfacțiile. Din asemenea atitudini de dăruire tâșneste o exaltare lirică a fiziologicului. Sunt cântate mângâierile mării, sărutul nisipului, îmbrățișarea copacilor, plânsul ploii și fluturii ce devin mesageri ai iubirii. Manuela trăiește voluptăți secrete autocontemplându-și gesturile ascunse altor priviri: scoaterea ciorapilor de culoare neagră, alegerea bijuteriilor, pieptănăturii sau parfumului, îmbrățișarea așternutului sau a apei băii. Descriem martori indiscreți
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
la niște prieteni dragi, în tovărășia cărora ai trăit clipe neșterse. În fața șesului ca de Bărăgan, zidul lor se ridică impunător, pierzând din asprimea amănuntului.. Se contopesc unii în alții, de numai vârfurile le urmărești până ce se stinge și ultimul sărut al soarelui dat celui mai înalt. Ceața serii, albastrul de oțel la început, îi învăluie învet-încet, de nu deslușești din ei decât o dungă zimțuită mai întunecată, până ce se contopesc în întunericul nopții. Numai șopotul apei Bâlei, ce curge în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dincolo de om, ne ferește aici pe pământ de iluzii și năluciri seducătoare, înveșmântate dramatic cu funebre dantele care ne învăluie viața risipind-o într-o Sahară fără rod. Dumnezeu ne cere fapte începând cu iubirea aproapelui. Credința ne păzește de sărutul lui Iuda și te învață să îngenunchezi numai în fața lui Dumnezeu și a morților sfinți. Credința te învață să nu folosești cnutul mișeliei. Dar credința fără fapte înseamnă ofilire ca florile câmpului bătute de brumele toamnei. Legionarii mărșăluiesc către un
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
monosilabic la întrebări. Și nu-și imagina, desigur, că farmecul lui de bun vorbitor nu mă impresiona. Mă uitam cum își lăsa capul pe spate, parcă pentru a arăta că nu vroia să fie întrerupt, dar, după ce îi ziceam, smerit, "sărut mîna", mă strângeam lângă tata. Când venea la noi, tata mă lua deoparte și-mi atrăgea atenția să mă port frumos, să nu-l supăr pe "unchiul George". Dacă ne duceam noi la el, ne primea ca pe niște rude
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
coborât la Voila, unde venise cu o sanie să mă ia, tata s-a speriat... Pe "unchiul George" nu-l mai zăream decât rar. Atunci, mă dădeam respectuos la o parte, zicând, protocolar, "bună ziua", dacă era cineva prin preajmă, sau "sărut mîna", dacă eram numai noi. El îmi răspundea înclinînd ușor capul, fără să mă învrednicească, de obicei, cu o privire. Trecea marțial, semeț, ca un comandant pe lângă un băiat de trupă. Probabil, vroia să-mi atragă atenția că nu trebuia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
valuri; aveau acum senzația că atingerile lor sunt permanente, extraordinar și înfiorător de plăcute, parcă contactul pielii era al altui organism viu, lipit de altul având propria sa identitate! Au uitat toate problemele nerezolvate ce existau pe acest pământ și sărutul i-a unificat într-un tot organic. După un timp au privit perechea cealaltă în depărtare cum se apropia de țărm și i-au urmat. I-a plăcut atât de mult joaca încât fata l-a invitat oricând... după amiază
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
însă ea îl cuprinse în brațe din zbor; se prăbușiră lent, cu încetinitorul, printre tufișuri; iarba aici era uscată, pârjolită și deasă însă tufele îi fereau de curiozități insalubre; câteva clipe cuprinși de pasiune n-au mai știut ce fac.. sărutul care pândea de atâta vreme o copleși; grupul era departe; uitând unde se află gâfâind, întărâtați ca două animale flămânde se căutară scoțându-și ce veșminte aveau de prisos; se uniră într-o frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ascundea. Dansau după muzica veche a unui picup și se sărutau. Un parfum inefabil îl învălui cu aroma iute a pădurii de brad, împrăștiată cu aerul sărat al mării. Se simți invadat de fierbințeală până în vintre. Zvârcolindu-se într-un sărut pasional femeia își înghițea saliva, tot mai precipitat; îl simțea al ei... posesiune neîmplinită care caută odihna din ea. El făcu primul pas, deși putea rămâne multă vreme în această stare pe care o aprecia cel mai mult. Umblând la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
apropierea, dar îi calma certitudinea că nu se vor despărți. Ea își aplecă capul spre el în tăcere. Se sprijini, răsucindu-se domol și transformându-se într-o liră. Supus, abia atingându-i corzile se întinse spre ea cu-n sărut. În timp ce ofta surprinsă... mulțumită de pacea ei, simți cum își clasifică viața însă același gând irepresibil o tulbură adânc. Brusc, într-o buclă, întoarse mașina și hotărâtă trase în parcarea unui motel ce-l bănuise de departe ca o frontieră
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte; luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome... Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut, a fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete, perechea de pepeni se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură, nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]