6,540 matches
-
a înțelege cauzele declinului său. Commedia dell'arte a ieșit, dacă putem să-l credem, din teatrul latin, cel al lui Plaut și Terențiu în special, unde revin neobosit aceleași tipuri, "tați păcăliți, fii destrăbălați, fiice îndrăgostite, valeți hoțomani și savanți corupți"56. După căderea Imperiului roman, cei care au vrut să reînvie comedia, inspirându-se din Plaut și Terențiu, au adaptat aceste tipuri după moda italiană "și parcurgând diferite cantoane ale Italiei, i-au luat pe tați din Veneția și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o înțeleg Romanticii, nu exclude acțiunile secundare. Hugo adaugă: "Să ne ferim de a confunda unitatea cu simplitatea acțiunii. Unitatea de ansamblu nu elimină nicidecum acțiunile secundare pe care trebuie să se sprijine acțiunea principală. Trebuie numai ca aceste părți, savant subordonate întregului, să graviteze fără încetare spre acțiunea principală și să se grupeze în jurul ei la diferite etaje sau mai curând pe diversele planuri ale dramei. Unitatea de ansamblu este legea de perspectivă a teatrului." În imensul elogiu pe care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
34 Corneille a utilizat frecvent stanțele, în vogă în teatrul dintre 1630 și 1660, în timp ce Racine nu recurge la ele decât în prima sa piesă, Tebaida, căci moda lor este în declin atunci când își începe el cariera dramatică. 35 Ordonate savant, stanțele sunt constituite din strofe regulate (de la 3 la 8), construite după un același model ritmic. Fiecare strofă, care prezintă o unitate de sens, se termină printr-o cădere. Forma versurilor este aici variabilă, dar cel mai frecvent utilizate sunt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și la „Jurnalul literar”. Cercetător pasionat, P.-C. descoperă și editează în 1984, la capătul unor explorări laborioase, teza de licență a lui Mircea Eliade, Contribuții la filosofia Renașterii. Provenind dintr-o perioadă de afirmare științifică și publicistică a viitorului savant și scriitor, lucrarea a avut un pandant într-o suită de aproximativ douăzeci de articole - note de călător, impresii intelectuale, relatarea cunoștinței cu Giovanni Papini, Ernesto Buonaiuti, Giovanni Gentile -, texte publicate în aceiași ani în „Cuvântul”, „Universul literar” și „Sinteza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
în "Geografia" (secolul II e.n.), dă coordonatele Insulei Peuce, pe brațul Hieron sau Peuce. Cu forma sa caracteristică este identificată la nord de brațul Sf. Gheorghe, în portulanul de la începutul secolului XIV de către Marino Sanudo cel Bătrân. În secolul XV, savantul Papă Pius al II-lea, cunoscut sub numele de Silvio Piccolomini, vorbește în lucrarea "Cosmografia" despre valahii ce locuiesc insulele Dunării, între care și Peuce. În prezent, Grindul Caraorman adăpostește o pașnică așezare de pescari. În apropiere, spre apus, se
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
aceste zone nu ar fi învățat să se ascundă ziua de căldură și dacă nu ar fi avut posibilitatea de a împiedica evaporarea apei din organism. 20.Extrem de interesant este experimentul realizat cu 300 de ani în urmă de un savant Sanctorius care a observat că greutatea organismului uman se modifică neîncetat. El a construit un cântar mare și așezat ore în șir pe acest cântar își urmărea propria greutate. Peste noapte, Sanctorius pierdea aproape un kg. Cauzele sunt multiple: prin
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
caz este greu de crezut că acele sanctuare de pe munți erau destinate unei singure și unice ființe supraumane. Cu toate acestea, descoperirea unor recipiente cilindrice Împodobite cu spirale, care, În unele cazuri, reproduceau o figură feminină, i-a făcut pe savanți să se gândească la o zeiță sau o stăpână a șerpilor, prin analogie cu mai târziile „zeițe ale șerpilor” găsite la Cnossos (subcapitolul 2.4). S-a voit și crearea unei legături Între cultele de pe Înălțimi, cele din grote și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
limba poemelor homerice, dar și cu nuanțe și diferențe Între o cetate miceniană și alta. Aridul limbaj birocratic din aceste texte În parte administrative constituie Încă un obstacol pentru completa Înțelegere a acestei civilizații; cu toate acestea, descifrarea a obligat savanții să considere lumea miceniană ca pe o cultură autonomă În raport cu cea cretană. Iar dacă limba era greacă, era plauzibil să ne așteptăm la prezența unor nume și teonime grecești, confirmate Întocmai. Contabilitate economică a unui regim feudal, tăblițele Înregistrau și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
postularea unei lumi divine minoice analoage. 2. Caracterul sectorial al zeilor micenienitc "2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni" Dacă numele zeilor micenieni restituite de tăblițe erau, chiar dacă cu câteva excepții, aceleași nume divine celebrate de religia greacă, era firesc ca savanții să pornească În căutarea unor analogii cu formele ulterioare ale cultului grecesc, dar și să se Încerce identificarea a ceea ce a rezultat În greacă din teonimele care se sustrăgeau unei recunoașteri imediate. Cnossos, Pilos și Micene, păreau depozitarele secretului politeismului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și moștenirea transmisătc "3. Secolele Întunecate și moștenirea transmisă" Dacă se admite că textul tăbliței din Pilos ne restituie o listă de potențiale victime umane, modul În care a fost ea redactată, cu ștersături și rescrieri, i-a Împins pe savanți să creadă că redactarea a fost dusă la capăt În circumstanțe foarte grave, poate În zilele ce au precedat distrugerea Pilosului. Cnossosul se prăbușise mai mult sau mai puțin În aceeași perioadă, la sfârșitul primei jumătăți a secolului al XIV
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca popor al lui Dumnezeu și ca națiune în momentul când iese din Egipt. Totuși, poate părea surprinzător, cel puțin la prima vedere, dacă cercetăm izvoarele egiptene și documentele epocii despre acest eveniment, rezultatul este, din nou, mai degrabă nesatisfăcător: savanții, istoricii și arheologii nu au reușit până acum să găsească nici măcar o aluzie clară la exod în papirusurile sau în materialul epigrafic egiptean. I. Cadrul istoric al relatării biblice Cu toate acestea, este posibil să schițăm un plan al situației
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
NYRK, 1972, 2; Beke, Fără interpret, 229-235; Piru, Varia, ÎI, 305-308; Barta János, Gáldi László, „Irodalomtörténeti közlemények”, 1974, 2; Szabó Zoltán, Gáldi László életműve, UTK, 1974, 11; Balotă, Scriitori maghiari, 463-470; Rom magy. ir. lex., ÎI, 36-37; Florica Dimitrescu, Un savant devotat culturii române - Ladislau Gáldi, JL, 1995, 29-32. O.K.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
un Tânăr Prieten, ca un fel de alter ego când al unuia, când al celuilalt, Devotatul Amic. Redus la ultima schemă ideatică și tradus într-un limbaj cât mai uzual, colocviul din A fi, a face, a avea (1985) argumentează savant (ultrasofisticat, pe alocuri), în limbaj matematic, exemplificat grafic, aserțiunea că „întreaga aventură umană” se consumă între „polii verbelor fundamentale”, adică a fi și a avea. Primul e verbul „total”, primordial, „din care răsar toate numele (și toate pronumele) și toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
ales dlui Dr. Kurt W. Treptow pentru că a depus atîta trudă asupra manuscrisului meu. CUVÎNT ÎNAINTE Cu cele peste două mii de volume și douăzeci de mii de articole, N. Iorga concurează cu bune șanse pentru titlul de cel mai prolific savant din toate timpurile. În semn de înaltă prețuire a meritelor sale științifice, l-au ales membru Academiile română, franceză, iugoslavă și poloneză, iar multe universități, din toate colțurile lumii, au fost onorate să-i acorde diploma de doctor honoris causa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
știință a mai găsit timp să se implice și în viața politică a cărei scenă, în primele patru decade ale secolului, nu s-ar putea imagina fără prezența sa atît de acaparatoare. Volumul N. Iorga, prima biografie de anvergură a savantului, are în vedere nu numai latura sa de istoric, politician, ziarist, critic literar, dramaturg, prozator, poet sau filolog, ci și pe aceea de orator, profesor sau, pur și simplu, om. Ni se prezintă, în cele ce urmează, prima versiune în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acestora și justificarea agresivității tinerilor naționaliști. Legăturile acestea dintre trecut și prezent, dintre istorie și politică, au fost stabilite prin intermediul istoriei. Cel de al doilea factor care a stimulat rolul istoricului în politică a fost prestigiul de care se bucurau savanții în rîndul națiunilor din Balcani. Într-o societate predominant țărănească, în care intelectualitatea, deloc numeroasă, se afla încă în primele stadii de dezvoltare, cuvîntul știință avea o rezonanță mistică, chiar magică. Științific însemna eo ipso autentic: savantul era considerat drept
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care se bucurau savanții în rîndul națiunilor din Balcani. Într-o societate predominant țărănească, în care intelectualitatea, deloc numeroasă, se afla încă în primele stadii de dezvoltare, cuvîntul știință avea o rezonanță mistică, chiar magică. Științific însemna eo ipso autentic: savantul era considerat drept un apostol al Adevărului 1. Acești factori l-au predestinat mult prea adesea pe istoric unui rol politic. În maniera sa evocatoare, Nicolae Iorga punea aceste cuvinte pe seama apărătorului națiunilor mici care a fost Edgar Quinet: "Ori
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
națiuni". Iorga comenta: Nu este de mirare faptul că există oameni care încearcă să-l corupă pe un martor atît de important." Un alt expert în istoria "pămîntului nimănui", Robert Lee Wolff, observa că "în Balcani, datele medievale acumulate de savanți sînt adesea considerate ca surse de argumente puternice pentru rezolvarea controverselor din zilele noastre"12. Astfel, istoricii nu numai că au interpretat istoria, dar descoperirile lor trebuiau și să influențeze aproape cu forța unui oracol prezentul și viitorul. Era deci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a recitit pe Eminescu mai atent și mai profund ca înainte, admirația sa pentru marele om și pentru țărănimea română crescînd și mai mult68. Dar Parisul sfîrșitului de veac a reușit să pătrundă în lumea izolată în care se retrăsese savantul Iorga: Parisul lui Ravachol și al bombelor anarhiștilor explodînd în jurul lui; cea a Președintelui Saadi Carnot; cortegiul bine intenționatului și nefericitului împărat al Braziliei, Don Pedro, străbătînd Place de la Concorde; al obtuzului antirepublican Boulanger și al lui Paul Déroulède, pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
extrem de iritat de lipsa simțului proporțiilor a celor care scoteau în evidență asemenea greșeli mărunte. Întreba adesea: "De ce nu predau oamenii ăștia mai degrabă matematica sau fizica?" Remarca mai tîrziu cu resemnare: Într-o bună zi, o instituție culturală de savanți serioși și valoroși și de cercetărori riguroși va organiza ceea ce am adunat eu și vor face ceva mai accesibil și mai strălucit decît am fost eu în stare să fac. Făcînd aceasta, ei vor scoate în evidență greșelile și lacunele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui, dacă nu și-ar fi dictat cartea, Iorga ar fi avut nevoie de 150 de ore ca să o scrie 112. Familia l-a ajutat în rezolvarea corespondenței cu membrii partidului său, cu figurile politice românești și de peste hotare, cu savanții și cu oamenii obișnuiți care apelau la ajutorul lui. Iorga nu lăsa nici o scrisoare fără răspuns. Circulă și acum o istorioară care îl prezintă pe Iorga citind o carte în timp ce pășește de colocolo prin fața a trei stenografi, oprindu-se din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
consecințele nefaste ale ajungerii lui Petru cel mare la fluviul Nistru în urmărirea lui Carol XII și ale invadării Rusiei de către acesta din urmă la începutul secolului al XVIII-lea. După traducerea cărții în suedeză, Iorga a stabilit relații cu savanții din Scandinavia. Francisc Rákóczi al II-lea (București, 1910) este dedicată eroului național ungur Francisc Rákóczi II, care, după ce habsburgii au eliberat Ungaria de sub stăpînirea otomană și au tratat Ungaria ca pe o țară ocupată, le-a dat o lecție
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țări latine îndrăgite de el, Franța și Italia. La sfîrșitul anilor '30, bazîndu-se pe descoperirile arheologice geto-trace, Iorga a încercat să înființeze un institut în Albania. Școala din Franța de la Fontenay aux Roses era destul de aproape de Paris, așa că studenții și savanții români puteau ajunge cu ușurință la Sorbona, la muzee și la arhive. Casa Română de la Fontenay aux Roses servea drept reședință unei comunități în care domneau relații calde și o frăție intelectuală, unde aveau loc conferințe și dezbateri, Iorga fiind
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bucuros la Văleni pe studenții unguri și germani din Transilvania, ca și pe cei evrei. Numai că studenții evrei nu veneau niciodată acolo; nu se simțeau la largul lor în atmosfera aceasta tot mai otrăvită a mediului studențesc românesc. Doar savanții și profesorii evrei invitați de Iorga veneau, ca de exemplu, Moses Gaster 147. Absența instinctivă a studenților evrei constituia un motiv de tristețe și era totodată semnificativă. Iorga i-ar fi primit bucuros ca să-i asimileze și să-i atragă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cursuri la Sorbona 153. Era adesea invitat și de alte instituții de învățămînt superior din Franța, cum este College de France. S-a întors și la vechea lui Alma Mater, l'Ecole des Hautes Etudes. Era în contact permanent cu pletora savanților și a oamenilor de stat de toate convingerile politice. În 1923, l-a vizitat pe Charles Maurras, editorul publicației "Action Française". Iorga a declarat că acesta era "aproape surd și o persoană foarte amabilă". Maurras i-a vorbit despre un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]