6,648 matches
-
ore, din stațiune. Sub denumirea de Piatra Șoimilor este menționat în Harta Munții Harghita Autori Z. Racz A. Cioacă și respectiv în ghidul turistic cu același nume - publicate în 1986 la Editura Sport-Turism, un alt aflorisment stâncos de 717 m situat mai la sud - tot pe dreapta Oltului între Băile Tușnad și Bixad. Piatra Șoimilor (denumirea actuală) este specificată sub denumirea de "Stânca Șoimilor".
Piatra Șoimilor () [Corola-website/Science/325463_a_326792]
-
din dealurile mai înalte ,învecinate satului Braitenii de jos, se află o movila pe care erau azezate câte un car de lemne și în caz de invazie a dușmanilor lemnele erau aprinse și se făcea atenționarea către alte movile una situată mai la sud (pe aceeasi locație cu a releului TV de lângă comnuna Popeni) iar cealaltă era situată cam 20 km nord ( spre orașul Falciu) În zilele senine de vară se vede în depărtare ( de pe movila de pământ care există și
Șuletea, Vaslui () [Corola-website/Science/324456_a_325785]
-
Stravicilor. Acest boier stăpânea satul probabil de la sfârșitul veacului al XIV-lea, după cum reiese din documentul din 30 iunie 1519. Satul făcea parte dintr-un domeniu mai întins al lui Iuban, fieful său fiind, cel mai probabil, la Ibănești, așezare situată nu departe de Cordăreni. De la Iuban satul trece la fiul (sau ginerele) său, Andreico, care îl lasă moștenire fiicei sale Neaga, aceasta stăpânindu-l în vremea lui Ștefan cel Mare. Copiii Neagăi, din care documentele îl pomenesc numai pe Ieremia
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
au utilizat totuși cele două bastioane construite în secolul al XVII-lea, care au devenit în cadrul a două noi bastioane, cavalieri - platforme de tragere. Proiectul inițial nu s-a realizat în întregime, resursele financiare habsburgice fiind îndreptate ulterior spre fortificații situate mai aproape de granița cu otomanii. Astfel, după 1738 nu s-a mai construit circa 10 la sută din dispozitivul gândit inițial, renunțându-se la construirea unei a patra linii de apărare ce trebuia să înglobeze o parte din oraș pe
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
cu care este și actual (2011). Prima dată revine în România în 1988. În 1989 pleacă din Germania (moment în care își încheie activitatea de la galeria de artă), pentru a locui împreună cu partenerul de viață în Toscana într-o locuință situat în mijlocul unei plantații de măslini. În 2006 se stabilește - tot în Italia - la Streza lângă Milano pe malul Lacului Maggiore , unde trăiește și actual (2011). Activitatea de expert de artă continuă totuși și în Italia, având ca sediu propria locuință
Luminița Dobrescu (cântăreață) () [Corola-website/Science/326957_a_328286]
-
domn peste ceilalți” voievozi se vorbește încă în 1307-1308. Un cronicar polon de la începutul sec. al XVII-lea preciza că "polonii, și prin urmare, de asemenea autorii din acest neam, numesc Valachie partea din această provincie" - "(de la est de Carpați)" - "situată dincolo de marginea Podoliei, către Răsărit și către Miazănoapte, iar Moldova - partea situată de la hotarul Transilvaniei". Conform istoricilor din secolul XX, Descălecatul Moldovei ar fi fost un rezultat indirect al luptelor duse de regele Ludovic Cel Mare al Ungariei împotriva Hoardei
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
Wimereux. Orașul are 2 grădinițe și 3 școli private. Învățământul secundar și terțiar se fac în cel mai apropiat oraș la Boulogne-sur-Mer. Wimereuz găzduiește deasemenea o ramură a șcloii Connservatoire a Rayonnement Departemental du Boulogne,școala de muzică și dans, situate deasemenea în Boulogne-sur-Mer și Saint-Martin-Boulogne. Stația marină din Wimereux este asociată cu laboratorul de Oceanologie și Geoștiințe (LOG), de la universitatea din Lille și Universite du Littoral Cote d’Opale în PREȘ ( Pole de recherché et d’enseignement superieur),Universite Lille
Wimereux () [Corola-website/Science/326974_a_328303]
-
cunoscut sub numele de girus precentral, (circumvoluție frontală ascendentă, circumvoluție rolandică anterioară sau circumvoluție centrală anterioară); "girusul posterior" aparține lobului parietal și se numește girusul postcentral (circumvoluția parietală ascendentă, circumvoluția rolandică posterioară, circumvoluția centrală posterioară). Extremitatea superioară a șanțului central, situată un pic posterior de mijlocul marginii superioare a emisferei (mijlocul distanței dintre polul frontal și polul occipital), se poate extinde (aproximativ 80% din cazuri) pe fața medială a emisferei sub forma unui șanț mic, înclinat posterior în formă de cârlig
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
tranziție fronto-parietal inferior, se termină deasupra ramurii posterioare a șanțului lateral, la circa 3 cm posterior de ramura ascendentă sau verticală a șanțului lateral. Pliul de tranziție fronto-parietal inferior numit și operculul rolandic sau operculul frontoparietal ("Operculum frontoparietale"), este, uneori, situat profund în șanțul lateral. La un examen superficial, șanțul central pare că comunică direct cu șanțul lateral, însă este de ajuns de a ridica operculul, pentru a se asigura de constanța pliului de tranziție fronto-parietal inferior. Fundul șanțului central este
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
Sulcus precentralis inferior"). Șanțul precentral limitează anterior girusul precentral; el ia naștere jos în unghiul format de ramura ascendentă și ramura posterioară a șanțului lateral, de care este întotdeauna separat de un pliu anastomotic mai mult sau mai puțin subțire, situat uneori adânc în șanțul lateral - pliul de inserție a girusului frontal inferior pe girusul precentral (partea operculară a girusului frontal inferior). De aici, șanțul precentral se îndreaptă oblic în sus și înapoi, paralel cu șanțul central Rolando, dar ajunge numai
Șanțul precentral () [Corola-website/Science/327005_a_328334]
-
În regiunile secetoase versanții se retrag, dar rămân abrupți. Aici rocile sunt dezagregate de insolație și îngheț, iar în timpul averselor sunt atacate prin acțiunea de pluviodenudare. Când roca este moale și impermeabilă (argilă sau marna) apar numeroase ravene și ogase, situate unele lângă altele, creând peisaje dezolante numite pământuri rele. Versantul este astfel măcinat în mod uniform, pe toată suprafață să, retrăgându-se paralel cu el însuși. Prin retragere, la baza să rămâne un câmp tot mai întins, ușor înclinat, dar
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
zeci și uneori sute de km la poala muntelui înalt, făcând racordul între acesta și zona joasă din față. Noțiunea are înțeles morfologic, cât și genetic. Primul sens se referă la „poala” sau „piciorul” muntelui (pied-mont) sau la zona joasă situată imediat în fața sa, cu condiția ca aceasta să fie o unitate joasă de tranziție către câmpia propriu-zisă. Sensul genetic are în vedere și procesul dominant acumulativ, prin care s-a creat această formă de relief, respectiv depuneri masive de aluviuni
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
din temelii, rămânând în picioare doar câțiva pereți. După război, câteva sute de etnici polonezi au emigrat în Polonia ca urmare a condițiilor vitrege de trai. Credincioșii romano-catolici din sat s-au rugat timp de 20 ani într-o casă situată vizavi de Magazinul comunal. În anul 1964 credincioșii romano-catolici de etnie poloneză rămași la Poiana Micului au reușit să reconstruiască vechea biserică. În perioada 1947-1976 a locuit în sat preotul Iosif Tălmăcel, care a ajutat mult această comunitate atât pe
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
(749 m altitudinea maximă în vârful Istrița) - cunoscute ca și Culmea Istrița-Dealu Mare-Ceptura, reprezintă un anticlinoriu alungit est-vest care face parte din unitatea de orogen situată pe flancul exterior al Carpaților Orientali - Subcarpații de Curbură, în grupa sudică externă a Subcarpaților Buzăului. Sub această titulatură se regăsesc: "Culmea Istrița", "Dealu Mare", "Dealul Ciortea" și "Dealurile Cepturei". Această structură este delimitată la nord de valea Nișcovului și
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
(numit și "Pasul Surduc") este o trecătoare situată, în partea vestică a Carpaților Meridionali în defileul Jiului, în centrul „Parcului Național Defileul Jiului”, între munții Parâng la est și Vâlcan la vest, la o altitudine de 450 m. Trecătoarea face legătura dintre Depresiunea Petroșani și depresiunea subcarpatică "Târgu
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]
-
Popasul turistic Lainici este o zonă de agrement situată în Trecătoarea Lainici din defileul Jiului, care se află la 30 km de orașul Bumbești-Jiu, județul Gorj, Oltenia, România. Zona trecătorii Lainici este populată de comunități umane diverse, - călugări, comercianți, feroviari - figurând astăzi în actele oficiale - datorită unor conjuncturi istorice
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
este datata în secolul al XIV-lea și anume în anul 1332, sub numele de "Kirchberg". Din studiile istoricilor și al lingviștilor, numele satului ar putea proveni de la biserica evanghelica din localitate sub traducerea de "Dealul bisericii - Kircheberg". Cetatea țărăneasca situată în mijlocul satului este declarată monument istoric și este cea mai veche construcție existența în localitate, edificiul fiind datat din secolul al XIII-lea. Așezarea a aparținut de Scaunul Nocrich pe toată durata existemței acestuia. Ca urmare a năvălirilor tătarilor din
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
Și aceasta a avut o statuie a amiralului Nelson. Denumirea i-a fost schimbată la 28 aprilie 1999. În Barre, Massachusetts, se află o altă piață cu același nume. Suburbia Waterloo din Lower Hutt, Noua Zeelandă, are o piață numită Trafalgar, situată vizavi de Gara Waterloo.
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
în putere, lipsiți de mijloace de a-și câștiga existența, de drumuri de acces, izolați în cele 4-5 luni de iarnă, s-au împrăștiat în alte localități din țară sau în afara ei. În valea aflată sub culmea pe care e situată biserica mai există o singură casă locuită. Școala, aflată în imediata vecinătate a bisericii, e pustie, ca și numeroasele case dărăpănate. Biserica, aflată la 1600 de m altitudine, e îngrijită de un crâsnic în vârstă de 83 de ani, care
Biserica de lemn din Dealul Geoagiului () [Corola-website/Science/324325_a_325654]
-
a fost fondată de sași în preajma anului 1200, după strămutarea coloniștilor secui care ocupau aceste meleaguri. Se presupune că primele fortificații ridicate de către săteni au început din anul 1200 și ele ar fi fost reprezentate de către o cetate de pământ situată pe locul denumit astăzi ""Dosul Cetății"". De asemenea au mai fost descoperite menționări documentare din secolul al XIV-lea și al XV-lea. De la înființarea acestei comunități săsești, Archita a aparținut de Scaunul Sighișoarei din 1324 până în 1876, ea fiind
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
să-și investească economiile în acțiunile Tangana. Dar acțiunile se prăbușesc și familia Garnier este ruinata. Victor Garnier își antrenează apoi întreaga familie (soția și cei trei copii) în săparea unui tunel care va ajunge la sala seifului agenției bancare situate vizavi de micul magazin de familie. Totuși, fiica sa cea mare, Isabelle, este curtata de Philippe Brécy, un tânăr funcționar care lucreaza că stagiar la Durand-Mareuil. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul
Aruncați banca în aer () [Corola-website/Science/325713_a_327042]
-
inițieze o asemenea mișcare în zona Calafatului. Această ceață avea 35 de membri și în anii 1840-1841 ea săvârșește o serie de calcări asupra arendașilor și boierilor din Oltenia. În 1842 ea plănuia să calce bâlciul de la Poiana, o localitate situată nu departe de Calafat, cu scopul că prin prădarea negustorilor bogați de la bâlci să procure banii necesari cumpărării de arme. Acestea urmau a fi procurate apoi din sudul Dunării. Ceață a făcut unele pregătiri în vederea năvălirii asupra bâlciului Poianei și
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
aceștia de Depresiunea Jolotca Pasul Țengheler și valea Părăului Putna la sud pana la Tulgheș . Spre vest vin în contact cu valea Răului Mureș În centru este Stațiunea Borsec situată în depresiunea cu același nume . La nord este Comună Bîlbor situată în depresiunea cu același nume. La est este Comună Tulgheș . La vest șunt Orașul Toplița, Comunele Sărmaș și Ditrău. Căi rutiere Căi ferate Transport aerian Pasuri și trecători: Zona muntoasă cuprinde roci cristaline, iviri de roci intrusive ( granițe și diorite
Munții Borsecului () [Corola-website/Science/325114_a_326443]
-
este porțiunea centrală, globuloasă, a maxilei, având forma unei piramide triunghiulare. Corpul maxilei are o bază, un vârf, patru fețe (nazală, anterioară, infratemporală și orbitară) și trei margini (anterioară, posterioară și inferioară) Fața anterioară ("Facies anterior") este ușor concavă și situată anterolateral. Ea prezintă: Fața posterioară sau infratemporală ("Facies infratemporalis") este concavă și rugoasă și privește posterolateral formând peretele anterior al fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu osul
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
osul zigomatic, formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxilaris"). Procesul alveolar al maxilei (apofiza alveolară a maxilarului) este situat în porțiunea inferioară a maxilei. Cu direcție în jos, de-a lungul marginii inferioare a maxilei, procesul alveolar prezintă o față externă convexă situată anterior și alta internă, concavă, situată posterior. Împreună cu apofiza alveolară, de partea opusă, formează arcada dentară superioară ("arcus dentalis superior"). Marginea sa liberă descrie o curbă cu concavitate posterioară numită arcada alveolară ("Arcus alveolaris"), în care sînt săpate cavități numite
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]