7,710 matches
-
cu desă- vârșire”. Sublimul se acordă cu modernitatea pornind de la această absență a referentului prezent însă spectral în invocație. Achiziția valorilor modernității presupune accep- tarea pachetului integral care conține și o serie de categorii negative ale ei. Printr-o deturnare spectaculoasă a discursu- lui, Cațavencu apreciază modernizarea prin achizițiile nega- tive ale pachetului, și aceasta este forma paradoxală de exces de care face uz. „Până când să n-avem și noi faliții noștri ?... Anglia-și are faliții săi, Franța-și are faliții
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un element nou, element care ține de o stilistică identitară în măsură să facă sesizabilă diferența chiar și în cazul imposibil al înlocuirii limbii române cu limba germană. Bășcălia devine acea inflexiune cu totul particulară care desconspiră și cel mai spectaculos travesti, cel lingvistic. Fac uz personajele lui Caragiale de bășcălie ? Este acesta un atribut al lor incorporabil ca marcă iden- titară și cum ? Pentru Constatin Noica, bășcălia constituie una dintre expresiile peiorative ale acatholiei, una dintre cele șase maladii ale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
metalice, lăncii, Hermes al lui Praxiteles și timpanele (singurele văzute) templului lui Zeus. Ceva impresionant care ne-a fascinat definitiv. Ieșind din muzeu, am luat-o agale pe aleea străjuită de arbori într-o atmosferă calmă care anunța un apus spectaculos. Ne-am cumpărat pâine, conserve de pește, vin și am mers la hotel, unde era curat, alb pe pat și aer condiționat în cameră. Am făcut duș și am ieșit pe balconul care ne dezvăluia verdele peisajului. Ne-am simțit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
stabili diagnosticul. Prestația mea de cioban a luat sfârșit printr-o revoltă spontană: cumnatul avea o soră, sora un copil. Pentru a asigura lapte copilului, sectorul zootehnic s-a îmbogățit la un moment dat cu o vacă. Până aici nimic spectaculos, duceam și vaca la păscut, conform zicalei "unde merge mia, merge și suta", iar Joiana neridicându-mi mari probleme logistice, fiind, ca mai toate semenele ei, docilă. Paharul avea să se umple când șeptelului i s-a adăugat un purcel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acestui măreț dar al lui Dumnezeu, minunata pădure, poem ce se încheia cu vorbele: Cine nu cunoaște pădurea chiliană, nu cunoaște această planetă"! Și avea dreptate! Pădurea chiliană nu e o pădure pur și simplu, ca atâtea altele. Este, prin spectaculos, prin colorit prin diversitate, ceva unic, este pădure și istorie în același timp, unii arbori având vârste de 2-3 sau chiar 4000 de ani, născuți înainte de patriarhii Bibliei și de marile civilizații ale lumii! "Coihues", "raulies" și "araucarias" sunt uriași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
foarte gustos). Am fost impresionați și eu și specialiștii de maniera insolită a chilienilor de a exploata pădurile cu atâta masă lemnoasă în jur, arborii erau mai întâi selectați de un specialist care-i și marca, respectiv pe cei mai spectaculoși, mai înalți, mai groși. Ceilalți, de 15-20 metri, nici nu erau băgați în seamă, iar de ramuri, crengi, nici vorbă. Crengi groase erau lăsate să putrezească în pădure și când specialiștii noștri le-au spus că la noi se exploatează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și Uniunile de creație, instituții veșnic în lipsă de fonduri și uneori și de idei? Am reușit să revenim pe "piața de idei și frumos" a lumii după mulți ani și am făcut-o de multe ori de o manieră spectaculoasă. Am reușit să avem Centre culturale în marile capitale ale Europei și la NewYork. Am ridicat de mai multe ori problema creării unui Centru cultural pentru America Latină, regiune cu 500 de milioane de "veri primari", propunând amenajarea acestuia în generosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
semicerc de 3 kilometri și căzând cu un zgomot năucitor de la 75 de metri înălțime. Interesant este că, deși două treimi din cascade se află în teritoriul argentinian, vederea cea mai atrăgătoare și mai impresionantă e din partea braziliană! Cea mai spectaculoasă priveliște este așa-numita "Garganta do Diablo" Gîtlejul diavolului unde se adună 14 cascade ale căror șuvoaie se prăbușesc de la o înălțime de 90 de metri, creionând în aer un curcubeu minunat. Râul Iguazu (cu o lungime totală de 750
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să uit ce am Învățat, să Îmi Închipui că sunt pentru un timp Într-un laborator de cercetări, un loc unde accepți de bunăvoie că nu orice clipă va fi interesantă. Cercetarea implică perioade lungi de monotonie, În care nimic spectaculos nu se Întâmplă, exact opusul unei montări de mare fast. Așadar, acceptând această premisă, mi-am impus să Încetez să mă plâng mie Însumi de nedreptatea situației. Ca să fac acest nesuferit pas Înapoi, a trebuit să accept să mă las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Înțeles nevoia de a citi tragedia cu tot trupul. Ai reținut până În repetițiile finale multe din exercițiile cu bețe, Încorporându-le ca imagini În spectacol. Apoi ai fost destul de nemilos cu tine Însuți și ai renunțat la foarte multe detalii spectaculoase, ai concentrat, făcând ca În multe momente trei-patru acțiuni să se suprapună concomitent În aceeași scenă. Am fost nevoit să reduc totul la cât mai simplu. Culoarul Îngust al subsolului „La Mamei“ ducea Într-un spațiu Întunecos, unde puteau asista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Dar la revenirea din Brazilia, tot răul, dacă a fost un rău, s-a terminat cu bine: Priscilla se simțea mai puternică după acea experiență misterioasă din Bahia, eu eram plin de idei inspirate din călătorie, iar Liz Își Îmbogățise spectaculos vocabularul muzical. În munca de pregătire, o bună parte din antrenamentul vocal se baza pe studiul altor culturi. Expresia prin muzică a diferitelor mituri tragice, fie africane, fie asiatice, avea ecouri În Troienele. Le-am dat actorilor să asculte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de speranță. Jocul nu putea să fie naturalist, dar nici formalismul nu era căutat decât până la un punct. Divorțat de viață, golit de uman, cuvântul abstract Își pierde valoarea. Și exact relația umană ne interesa. Pericolul de a cădea În spectaculos, câteodată prezent În Livada, cu imaginile copacilor albi care deveneau poate estetizante, era redus la minimum În imensul spațiu gol al „La Mamei“. Cu Vania mi-am propus de la Început să fac un Cehov mai auster și să rezist tentației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am revenit la Viena să regizez Văduva veselă, pe care am menționat-o deja, apoi Werther. Aceasta a fost o montare mai liniștită decât Hoffmann, mai interiorizată. E și normal, subiectul se pretează la un tratament mai auster, mai puțin spectaculos. Personajul care m-a interesat mai mult decât Werther a fost Charlotte. Opera Însăși ar trebui de fapt să se numească Charlotte, și nu Werther, căci e concentrată În jurul ei, personaj plin de contradicții, de dubii, În continuă mișcare, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
le e menirea, nu lenevind printre jupoanele femeilor, ci la război. Văzând că ideea războiului are priză la bărbați, Hebe Îl trimite pe Cupidon să ducă triumful iubirii În ținuturi Îndepărtate, dacă În Europa dragostea nu mai e posibilă. Furtuni spectaculoase pe mare, folosind mașinăriile de scenă ale teatrului baroc, nu ca o reconstituire de muzeu, ci cu un clin d’œil contemporan, travestiuri savuroase și quiproquouri surprinzătoare, cutremure și vulcani În erupție, sălbatici din America fumând pipa păcii cu ocupanții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
expresiv, care a stimulat și În cântăreți pofta pentru teatru. Deși nu a fost prezent la repetițiile de scenă, Maestro Levine a rămas Încântat văzând cum se armonizează decorul abstract constructivist al lui Tsipyn cu mișcarea, și ea abstractă, dar spectaculoasă, În stiluri variate, de la commedia dell’arte la biomecanica lui Meyerhold. Totul era plin de vibrație și de riscuri bine venite pentru o lucrare ca Cellini, care celebrează creativitatea. De exemplu, ultima scenă, În care spectatorii sunt martori la procesul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Într-o vale pustie din Alpi, am auzit efectiv Liniștea.“ Asemenea elanuri, mai ales când surzenia ei tot mai acută o făcea să răspundă unor Întrebări pe care nu le punea nimeni, aveau drept urmare o tăcere penibilă, și nu declanșarea spectaculoasă a unei causerie vioaie. Și zău că franceza ei era minunată! Ce rost mai avea să strâmbi din nas fiindcă avea o fire posacă, idei banale și o cultură superficială când graiul ei presărat cu perle era ca un susur
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Bodleiană, acesta afirmă că un anume domn Vernon a urmărit un fluture paisprezece kilometri până să-l prindă (Revista recreativă sau Excentricitățile literaturii și ale vieții, vol. I, p. 144, Londra, 1821). Curând după povestea cu șifonierul, am descoperit un spectaculos fluture de noapte naufragiat Într-un colț al ferestrei din vestibul și mama l-a trimis pe lumea cealaltă cu eter. În anii următori, am folosit multe substanțe letale, dar cel mai mic contact cu acea substanță inițială va face
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care ies puțin din buzunarul de la șold al șortului, Îl detașează de restul echipei. El este vulturul singuratic, bărbatul misterios, ultimul campion care-și apără titlul. Fotografii, stând reverențioși pe un genunchi, Îl surprind În momentul când face un salt spectaculos În gura porții pentru a respinge cu vârfurile degetelor un șut jos, fulgerător și stadionul Își exprimă printr-un muget admirația, În timp ce el rămâne o clipă, două, lungit acolo unde a căzut, În cadrul porții Încă intacte. Dar În Anglia, cel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din tinerețe când, într-o ședință politică, se răzvrătise împotriva excluderii unui coleg. Și atunci, și acum în 1990, a fost dezavuat de ceilalți colegi. În ambele situații, și-a dat seama că „e mai ușor să faci un gest spectaculos decât să-i suporți consecințele” (66). În ce constă fronda lui Valeriu Cristea în noile împrejurări? În ceea ce a putut să le pară unora drept cârdășie cu beneficiarii abuzivi ai revoluției. În realitate, a fost vorba de angajarea, cu bună-credință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
L-am condus la gară. L-am revăzut de atunci o singură dată, cam peste un an, când a venit pentru câteva zile în capitală. * În ceea ce mă privește, am înțeles repede că e mai ușor să faci un gest spectaculos decât să-i suporți consecințele. Imediat după ședința din 11 martie din sala „Dinamo” au început obișnuitele tracasări, jocul de-a șoarecele și pisica: repetate convocări la sediul UTM pe facultate, discuții, false dovezi de bunăvoință din partea lor, mici lașități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
După aceea mi-a părut rău”, își încheia povestirea domnul A., explicându-și regretul tardiv prin aceea că, la sfârșitul scurtei lupte, constatase că victima sa purta la piept o cruciuliță. „Bolșevicul” fusese creștin. După această istorisire palpitantă, cu răsturnări spectaculoase de situații, fără să vreau am început să-l privesc cu alți ochi pe domnul A., m-am îndepărtat oarecum sufletește de el. „À la guerre comme à la guerre”, dar fapta lui parcă prea semăna a omor. Omul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Richelieu, Frederic cel Mare, Bismarck. În genere, așa numiții despoți luminați. Dar a trecut vremea lor. Despoții veacului nostru numai luminați n-au fost, iar admiratorii lor, infatuați și oportuniști, uluiesc prin imbecilitate. Priviți evenimentele ce se desfășoară accelerat și spectaculos sub ochii noștri. Și-ar fi imaginat „realiștii” așa ceva? Pe noi, „naivii”, adică pe noi, lucizii, evenimentele acestea nu ne miră. Nu le mai speram, dar nu ne miră. Cum apare azi celebra întrebare a lui Stalin, așa de gustată
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se buhăise, dar fascinația omului avea mai departe aceeași forță cuceritoare. Nichita era, cum spune în repetate rânduri Thomas Mann despre Mynheer Peeperkorn, un personagiu princiar. Curtenia, larghețea, autoritatea reverențioasă, elocința, o elocință uluitoare, izvorau din ființa lui spontan și spectaculos. Avea un histrionism în genul lui Hamlet (mi-l închipui perfect ca actor în rolul acesta). Elocința lui era uluitoare tocmai, ca și în cazul lui Mynheer Peeperkorn, fiindcă sfida un vădit handicap natural. În improvizațiile lui strălucitoare și de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
hotel, îl vedeam, dar fața îi era neclară. În Iugoslavia a izbucnit un conflict grav între Slovenia și Croația. Războiul a început deja în Iugoslavia. Din nou, pericolul unui război în Europa. Criminalul român Ursuț împreună cu palestinianul Imandi au evadat spectaculos din închisoarea cea mai sigură a Suediei! Peste tot, polițiști. Unii îi admiră, uitând câte crime au la activ cei doi și câte mai pot face. Am văzut în ziare fața de păpușă a lui Ursuț, zâmbetul înșelător, fațada care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acasă să se odihnească, a murit liniștit, în somn, exact ca René. Dușmanii lui se bucură, dar mulți îi simt deja lipsa, suferind, ca mine. Visat din nou pe cineva spunându-mi că mă iubește. Cine? În aceeași zi, jefuirea spectaculoasă a băncii din Täby: tavanul a fost deschis, și doi Moși Crăciun cu mitraliere au umplut sacii cu bani, spunând funcționarilor de la bancă: Crăciun fericit! Urcând din nou prin tavan, pe acoperiș. Se spune că acești hoți plini de humor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]