8,805 matches
-
peisajul monden caragialian capătă atributul normalității într-o "lume răsturnată", încadrabilă regimului nocturn al imaginarului, detașabil prin convertirea polilor, inversiune valorică și eufemizare. Transformarea tragicului în comic, a seriosului în glumă, a falsului în adevăr, a nonvalorii în valoare, a straniului în obișnuit, etc, e perfect plauzibilă în lumea caragialiană, imagine răsturnată a lumii ideale. Esențialmente ironic, întrucât este asociat inversiunii și disimulării, motivul "lumii pe dos" este impus de viziunea carnavalescă ce presupune relativizarea ierarhiilor, travestiul, libertatea de mișcare și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ți se pare curios?" răspundea bolnavul "Ba tocmai că mi s-a părut." "Ți-oi fi spus poate că e vorba de un muzicant oarecare, Wagner ori Saint-Saëns, și tu ai făcut oarecare deducții..." 77. Este adevărat că la Arghezi, straniul la limita absurdului ca expresie a depersonalizării prin uniformizare și multiplicare, din exemplul menționat din romanul Ochii Maicii Domnului sau incoerențele conversației ca mărci ale noncomunicării, din fragmentul reprodus din Cimitirul Buna Vestire, sunt asociate cu patologicul. Aceste exemple însă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de considerații privitoare la natura duală și contradictorie a acestui scriitor, aplecat însă, indubitabil, spre ludic și fantezie verbală, putem îndrăzni să vedem în paginile sale "bizare", pure "miticisme" extinse, narațiuni în care, ștrengarul Mitică, în calitate de narator omniscient, ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14 chiar până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.15 (Mitică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noaptea, "în tăcerea cea mai sinistră"95, Fuchs își "absoarbe în fiecare seară înainte de culcare"96 neobișnuita hrană vitală. În al treilea rând, domeniul culinar, mai niciodată corolar al impulsului erotic la "moftangiii" lui Caragiale, primește adeseori conotații sexuale la straniile făpturi urmuziene. Pâlnia, de pildă, îndeobște asociată cu preocupări casnice, în general bahice, devine pentru Stamate "un simbol"97 sexual feminin, viezurii cu care se hrănește Ismail îi servesc și ca obiect al dorințelor, iar artistul Fuchs este înzestrat cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ele și compun un flux unitar: se anunță și se comentează unele pe altele, duc mai departe fire abandonate în cărțile precedente, preiau de acolo personaje, fapte, detalii, și chiar formulări efective, încât, dacă le citești în bloc, ai senzația stranie a unei migrații generalizate"19. În fața unui șef de cadre, naratorul din Confesiuni paralele își mistifică repetat autobiografia și își justifică neconcordanțele și contrazicerile cu deplină seninătate astfel: Mintea mea este plină de fragmente ce se alătură, de multe ori
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Simionescu. În Nesfârșitele primejdii, un George Pelimon moare și este plâns de "selenara" Helga, iar omonimul său rememorează, în romanul pe care-l scrie, dispariția iubitei cu același nume. În Toxicologia găsim într-o notă autobiografică sursa acestei preocupări pentru straniile coincidențe existențiale: Dublii din cărțile mele s-au născut din observarea, mai bine de patruzeci de ani, a unchilor mei Petre și Paul care, trăind în orașe diferite, se ocupau în timpul lor liber, paralel și frățește, de aceleași lucruri: colecționau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
are a face acceleratul cu talpa dumitale? Dă-mi voie, cine trădează?44 Și totul în stilul lapidar, expeditiv și cinematografic al autorului Momentelor. Un cert element de originalitate reiese din ramificarea hipotextelor: repetata replică a "coniței" "Ce bizar, ce straniu, ce coincidență!" trimite la scena amneziilor din Cântăreața cheală, iar dezbaterea serios-moftologică a "cestiunii țărănești", la romanul rebrearian Răscoala. Printr-o tehnică ingenioasă a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul însuși este o aluzie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
momentul 1492 (simbolic, nu strict cronologic) este sfârșitul (sau începutul sfârșitului) unui sistem mitologic ancestral, pe care îl compromite știința, prin aportul unor Copernic, Galilei, Magellan ori Vasco da Gama. Paradoxal, "universul pe care știința îl descoperă e mult mai straniu și mai măreț decât orice ar fi putut imagina o gândire preștiințifică."60 Această situație a condus, ineluctabil, la desprinderea, la emanciparea gândirii individuale din schema riguroasă dar rigidă (în reprezentare) a lumii medievale, considerând-o sursa obscurantismului funest și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dar că și acum propune răspunsuri la întrebări la care rațiunea nu poate răspunde, deci beneficiază de același orizont de așteptare (miturile nu mai sunt la fel, dar sunt colecționate, prelucrate, inventate, precum în cazurile lui Lovecraft, creatorul unui univers straniu și înfiorător, devenind el însuși un mit, Tolkien și revalorificarea mitologiilor nordice care au generat o explozie mediatică în literatură, cinematografie sau industria IT, ori al benzilor desenate cu super-eroi, cu o forță de revitalizare ca în literatura SF, cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu zi, imaginația acestor primitivi rămâne constant atentă la ceea ce miturile i-au imprimat. Când își plimbă ochii peste peisajul înconjurător, ei nu zăresc ca noi, doar dealuri, nisip, pâlcuri de copaci, cursuri de apă, pietre, stânci în formă uneori stranie și fantastică. Fiecare detaliu le vorbește. Și îi știu încă din copilărie semnificația: întreaga regiune din jurul lor este o mitologie în relief. Acest spectacol cotidian nu se banalizează niciodată."95 În viziunea sa funcționalistă, influentul Bronislaw Malinowski respinge valoarea explicativă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care caută să înlocuiască în grabă figura paternă (Napoleon) și să recupereze trecutul și sacrul (prin romantism). Autorul observă chiar că "moartea tatălui se opune permanenței mamei. Moartea tatălui dă frâu liber imaginarului mamei care se regăsește, în special, în straniul cuvânt patrie, substantiv feminin care recuperează totuși semantismul tatălui și definește, alături de acțiune, locul de naștere."314 Shoah, tragedia evreilor, este un alt mit zguduitor, care neagă mitul Luminilor și pe cel al progresului, precum și pe cele fundamentale ale umanismului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în cazul indienilor.456 Morretta evidențiază și această caracteristică tulbure și turbulentă a eroului: "în zilele noastre se înmulțesc eroii diverselor fantasme ideologice ori se lățește răutatea pură a asasinatului gratuit și anarhic. Treptat, eroul a suferit în Occident o stranie metamorfoză: în lagărele naziste sau gulagul stalinist au murit milioane, eroi anonimi și sfinți prin însăși suportarea celor mai fantastice torturi, nu doar fizice ci și morale; din îndepărtatul Orient ne-a parvenit o formă de eroism care are ceva
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
manieră care să creeze simpatie față de criminal, reprezentanții autorităților nu mai pot fi prezentați în lumină defavorabilă iar binele trebuie să învingă întotdeauna răul, cuvântul "crimă" nu mai poate apărea singur pe coperta vreunei reviste iar cuvintele "groază", "teroare" și "straniu" sunt complet excluse din titlurile benzilor desenate. Sunt excluse din conținutul benzilor desenate toate scenele care înfățișează nuditate, violență, vampiri, vârcolaci, obscenitate, sau referințe explicite cu caracter religios sau rasial. Fig. 12 Romanele grafice SF au oferit pe alocuri prilej
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în 1944 ori Emmanuel în 1949, interzisă între 1953 și 1957, impusă definitiv după 1975). Există în banda desenată religioasă franceză trei direcții principale: didactică (povești biblice și istorice), de popularizare (cu titluri favorizate de tipul "aventurile lui..." sau "destinul straniu al lui...") și preocuparea instituțională (fondatori de opere și congregații, locuri de pelerinaj etc.). Sunt observate de asemenea două linii majore de evoluție: cea morfologică, în care imaginea rămâne clasică, din rațiuni sociale (pentru a ajunge la un public cât
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un simplu hobby. Mai mult, receptarea acesteia în rândurile intelectualilor și a presei se manifestă printr-o apreciere condescendentă, sursă de nostalgie, atunci când nu este vehement depreciativă și ostilă.811 În România, banda desenată este o prezență "exotică", un fenomen straniu și incitant, care poate oferi obiecte interesante, dar care nu este luat în serios decât de cele câteva mii (cel mult) de împătimiți. De altfel, dacă se poate vorbi de un domeniu al benzii desenate în România, aceasta este rezultatul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în straturi tot mai goase, dinspre miazănoapte, aducând zăpezi. Gheorghe TESCU 60 Clopotele au amuțit dintr-o dată, aerul însă continuă să vibreze, făcând punți lungi peste văi. Bătrânului Chiuariu, i se făcu frică, acum îi era chiar frică,... o frică, stranie, de neînțeles... Era pentru întaia oară, în viață, când cunoștea frica. Deodată, tresări și se opri din plâns. Când, pe la toacă... clopotul de la Schit răsună din nou. Bătea de Vecernie. Glasul lui de bronz, era grav și liniștit. În aerul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu adusese nicio mângâiere sufletelor lor îngrijorate. Întreg hotarul de la miazăzi, până la cîmpiile Dunării, parcă, era înconjurat de un brâu de foc. Pe cer se iviră semne care prevesteau cumpene și nenorociri... Nourii care se îngrămădeau pe cer, alcătuiau închipuiri stranii care se prăbușeau cu tunete... Fulgerele băteau pământul acoperit încă de zăpadă, crengile copacilor se răsuceau în forme ciudate, păsările și animalele mureau de o boală necunoscută... Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor semne
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fiecare dată Anuca îl certa iar el privea în jos și într-o parte, dar cu o căutătură în ochi altfel ca deobicei, parcă mai sălbatică. Chemarea aceea, care răsuna din adâncurile codrului, îl umplea de neliniști și de dorințe stranii... îl făcea să încerce o dulce, dar nedeslușită bucurie și să simtă pofte și impulsuri sălbatice, necunoscute până atunci, și de a face... nu-și dădea prea bine seama ce... Uneori urmă chemarea în inima codrului, căutând-o... Își vâra
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de jar, rânjind colții în răstimpuri... Se așează liniștit pe picioarele dinapoi, și așteaptă neclintit, cu urechile drepte, gura mare, o limbă lungă și roșie... care te înfricoșează. În neclintirea lui, Suru numai cu ochii de un albastru-cenușiu cu luciri stranii, îți urmărește mișcările și îți cântărește intențiile. Te urmărește, fără să clipească, parcă ți-ar desluși vorbele de pe buze... Văzându-l de-aproape, te trec toți fiorii... îngheți... - Cu animalele trebuie să știi să te înțelegi! ...zise deodată bătrânul, ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că-l ținea atât de strâns, încât să poată simți căldura unui alt trup așa de aproape de al lui. Când i-l puse în brațe Anucăi, puiul avea ochii limpezi... făcând-o să se gândească la ochii mamei ei, prin stranii și îndepărtate asemănări, își zise că, pesemne, așa fuseseră și ochii ei, blânzi și plini de duioșie. Cornițele abia începeau să-i crească, se simțeau mijând ca doi muguri sub atingerea ușoară a degetelor. Odată întins în culcușul pregătit de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nicidecum c-o zevzeacă! Morala: Pretinși artiști de esență cam moale, Sponsorizări prefer-a cerși Pentr-o ,,creație"... de două parale, Decât a munci!! FABULA PROSTULUI Demult, într-o pădure domnească, S-a întâmplat să trăiască Un animal, o făptură Stranie și tare....ciudată: O greșeală a Mamei Natură? O ncrucișare...necontrolată? O zeitate pocită la gură? Al geneticii joc păgubos? Animalul era urât, prost și scorțos! Semăna cu multe animale; Nu-i putea sta nimeni în cale, Nu-l voiau
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Poeții unei lumi ascunsă-n farduri, Perversă, snoabă și afaceristă, Supusă unor oiști date-n garduri. Nu întrebați cum mă descurc cu banii, Nici voi nu stați pe roze, vă voi spune, În mine, ca și-n voi, sunt jocuri stranii Când omul rău promite gânduri bune. Nu întrebați dacă îmi iau concediu, Ce redundant îmi sună în ureche, Mai bine dați-mi viața, ca remediu, Și plânsul unor suflete-pereche. Nu întrebați ce poftă mă apasă, Nici ce impozite mă sapă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Al doilea bărbat: Așa e, ai dreptate. Poate că, dacă și Hitler ar fi așteptat un pic Înainte să urce În barca naziștilor, ar fi ajuns și el mai repede Führer. Schwarze Korps, noiembrie, 1935 1 Lucruri dintre cele mai stranii se petrec În visele Întunecate ale Stăruitorului cel Mare... Azidimineață, la colțul dintre străzile Friedrichstrasse și Jägerstrasse, am văzut doi bărbați, doi SA-iști, deșurubând avizierul roșu al ziarului Der Stürmer de pe zidul unei clădiri. Der Stürmer este cotidianul antisemit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
omenesc se apropia de cei doi băieți: Ce arătare o fi și asta? întrebă Vasilică, care era cel mai tânăr dintre frați. O fi duhul pădurii, așa cum ne povestea mămuța, răspunse Ionică. Cei doi băieți se apropiară și o arătare stranie se înfățișă în fața ochilor. Era un bătrân, cam de optzeci de ani, îmbrăcat cu o rasă de călugăr, roasă de trecerea timpului, dar curată, încins cu un curmei de tei, peste mijlocul subțire al trupului, cu picioarele goale, care se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
moor... Apăi, nu mai muri, ci vino și îmbucă din săracele noastre bucate, rosti, cu gura plină, bătrânul, în timp ce tovarășii lui mai tineri se necăjeau cu o bucată de pastramă de oaie. Dar în loc de om, speriați, drumeții văzură o dihanie stranie, nici om, nici urs, care ajungea la jumătatea stejarului. Pe loc, cei trei o luară la sănătoasa, dar dintr-o smucitură, dihania îi trase îndărăt și-i așeză la masa improvizată. N-o să vă fac nici un rău, pentru că mi-ați
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]