7,897 matches
-
prezentă și în pronunție. Această desinență, specifică limbilor romanice occidentale, se folosește și în neerladeză, dar în mai mică măsură, iar în alte limbi germanice (suedeza, germana) apare rar, de obicei în cazul împrumuturilor. Un număr de circa 50 de substantive englezești realizează pluralul prin modificări ale vocalelor din rădăcină (ablaut) (man men [män men] , woman women [΄wumən ΄wimin], tooth teeth [tu:θ ti:θ], mouse mice [΄maus ΄mais]). Există, de asemenea, cîteva substantive considerate astăzi neregulate din perspectiva formării pluralului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
împrumuturilor. Un număr de circa 50 de substantive englezești realizează pluralul prin modificări ale vocalelor din rădăcină (ablaut) (man men [män men] , woman women [΄wumən ΄wimin], tooth teeth [tu:θ ti:θ], mouse mice [΄maus ΄mais]). Există, de asemenea, cîteva substantive considerate astăzi neregulate din perspectiva formării pluralului, dar care amintesc, de fapt, de vechile desinențe germanice: child children [t(aild ΄t(ildrən], ox oxen [(ks ΄(ksən], precum și brethren [΄breðrin] "frați de comunitate" de la singularul brother [΄br(ðər] "frate", cu pluralul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanice au tot o singură formă pentru toate genurile: germana (die), neerlandeza (de). În norvegiană, există o formă generală -ene pentru articolul hotărît plural, dar unele neutre primesc forma -a, în vreme ce suedeza uzează de -na, dar și de -ne la substantivele cu umlaut. Forma -ne reprezintă și articolul hotărît plural din daneză. Situații deosebite prezintă articolul hotărît în limbile nordice atunci cînd substantivul pe lîngă care apare este determinat de un adjectiv. Astfel, dacă în daneză substantivul skib "navă" are forma
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
hotărît plural, dar unele neutre primesc forma -a, în vreme ce suedeza uzează de -na, dar și de -ne la substantivele cu umlaut. Forma -ne reprezintă și articolul hotărît plural din daneză. Situații deosebite prezintă articolul hotărît în limbile nordice atunci cînd substantivul pe lîngă care apare este determinat de un adjectiv. Astfel, dacă în daneză substantivul skib "navă" are forma articulată skibet "nava" (cu articolul enclitic -et), pentru a reda formularea nava (cea) mare se folosește o formă specială a articolului hotărît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și de -ne la substantivele cu umlaut. Forma -ne reprezintă și articolul hotărît plural din daneză. Situații deosebite prezintă articolul hotărît în limbile nordice atunci cînd substantivul pe lîngă care apare este determinat de un adjectiv. Astfel, dacă în daneză substantivul skib "navă" are forma articulată skibet "nava" (cu articolul enclitic -et), pentru a reda formularea nava (cea) mare se folosește o formă specială a articolului hotărît, plasată proclitic: det store skib53 (la fel: hus "casă", huset "casa", det store hus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
enclitic -et), pentru a reda formularea nava (cea) mare se folosește o formă specială a articolului hotărît, plasată proclitic: det store skib53 (la fel: hus "casă", huset "casa", det store hus "casa (cea) mare"). În norvegiană și în suedeză, dacă substantivul este precedat de un adjectiv, articolul se dublează, fiind antepus adjectivului și postpus substantivului, fenomen care poartă numele de circumpoziție: sued. skepp "navă", skeppet "nava", det stora skeppet "nava mare"; stad "oraș", staden "orașul", den stora staden "orașul mare"; norv
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a articolului hotărît, plasată proclitic: det store skib53 (la fel: hus "casă", huset "casa", det store hus "casa (cea) mare"). În norvegiană și în suedeză, dacă substantivul este precedat de un adjectiv, articolul se dublează, fiind antepus adjectivului și postpus substantivului, fenomen care poartă numele de circumpoziție: sued. skepp "navă", skeppet "nava", det stora skeppet "nava mare"; stad "oraș", staden "orașul", den stora staden "orașul mare"; norv. gutt "băiat", gutten "băiatul", den snille guten "băiatul frumos"; hus "casă", huset "casa", det
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
determinații. În legătură cu articolul hotărît din limbile germanice există aspectul special al formării pluralului în idiomurile nordice, acolo unde el este enclitic, căci în limbile în care este proclitic, are o formă specifică ce se plasează înaintea formei de plural a substantivului. În limba daneză, forma de plural articulată este redată cu ajutorul articolului -ne, adăugat la forma de plural nearticulată: tr( "copac", tr(t "copacul", tr(r "copaci", tr(rne "copacii"; hånd "mînă", hånden "mîna", h(nder "mîini", h(nderne "mîinile"; engel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
h(nderne "mîinile"; engel "înger", englen "îngerul", engle "îngeri", englene "îngerii". Suedeza are articolul de plural -na, care se adaugă, la fel, la forma de plural nearticulată (pojke "băiat", pojkar "băieți", pojkarna "bă-ieții"; flicka "fată", flickor "fete", flickorna "fetele"), însă substantivele care formează pluralul cu ablaut și neutrele, care au la plural desinența Ø, primesc articolul cu forma -ne (man "bărbat", män "bărbați", männen "bărbații"; hus [h(s] "casă", hus "case", husen "casele"). Un mod similar de formare a pluralului articulat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
copil", barn "copii", barna "copiii". Articolul nehotărît este proclitic în toate limbile germanice și prezintă, din punctul de vedere al paradigmei, trei situații: a) engleza și neerlandeza, cu cîte o singură formă pentru toate genurile (engl. a, dar an dacă substantivul începe cu o vocală; neer. een), b) limbile nordice, fiecare cu cîte două forme, una pentru genul comun și alta pentru genul neutru (dan. en /et; sued. en / ett; norv. en (pentru f. și ei) / et) și c) germana, cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cît și la numeralul unitate (care distinge însă aici masculinul și femininul). În engleză, forma one se folosește și cu valoare de pronume nehotărît impersonal (one says that..."se spune că..."), situație în care alte limbi germanice uzează de gramaticalizarea substantivului cu semnificația "om, bărbat": germ. man sagt das..."se spune că...", sued. man söker en ny expedit "se caută un nou vînzător", norv. man må gjøre det selv "trebuie făcut (de unul) singur". Statutul gramatical al adjectivului germanic prezintă trei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
că...", sued. man söker en ny expedit "se caută un nou vînzător", norv. man må gjøre det selv "trebuie făcut (de unul) singur". Statutul gramatical al adjectivului germanic prezintă trei situații în funcție de perspectiva avută în vedere: 1) a acordului cu substantivul determinat, 2) a funcției de atribut sau de nume predicativ și 3) a realizării gradelor de comparație. Din punctul de vedere al acordului cu substantivul, se pot distinge trei categorii: a) limba engleză cu adjectivul invariabil, b) limba neerlandeză și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al adjectivului germanic prezintă trei situații în funcție de perspectiva avută în vedere: 1) a acordului cu substantivul determinat, 2) a funcției de atribut sau de nume predicativ și 3) a realizării gradelor de comparație. Din punctul de vedere al acordului cu substantivul, se pot distinge trei categorii: a) limba engleză cu adjectivul invariabil, b) limba neerlandeză și limbile nordice, care cunosc o declinare tare și una slabă și c) limba germană, cu trei declinări, tare, slabă și mixtă. Ca atare, în cazul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în norvegiană, situația este similară: fin bil "mașină frumoasă", fint hus "casă frumoasă", fine biler "mașini frumoase"; suedeza are însă la plural desinența -a: gen comun dyr [dü:r] "scump", gen neutru dyrt, plural dyra. În cazul declinării slabe, cînd substantivul este precedat de un articol hotărît sau de un adjectiv posesiv, forma de plural este aceeași pentru toate genurile, la singular și la plural: dan. den store dreng "băiatul mare", det store hus "casa mare", de store drenge (huse) "băieții
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de adjectivul posesiv (mein, dein, sein etc.) și manifestă variație de gen doar la nominativ și la acuzativ singular (nom. kein schöner Tag, keine schöne Frau, kein schönes Frau). Dacă adjectivul are valoarea sintactică de nume predicativ, între el și substantivul determinat intervenind un verb copulativ, atunci în neerlandeză și în germană rămîne invariabil (la fel ca în engleză; germ. das Wetter ist schlecht "vremea este urîtă"), dar în limbile nordice cunoaște aceeași flexiune ca atunci cînd are funcția de atribut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rege. Pe de altă parte, extinderea obișnuinței de a renunța la mărcile desinențiale trebuia să ducă la o soluție și în cazul Petrus ferit Paulum, și, pe de altă parte, filius de rege oferea modelul logic al atributului care succedă substantivul. În general, elementele de relație trebuie să ocupe o poziție între cuvintele cărora le mijlocește un raport, fiindcă altfel acest raport nu mai este relevant și, de aceea, latina avea regula ca prepoziția să fie plasată înaintea cuvîntului al cărui
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au poziție variabilă (epoca aceasta; această epocă). În general însă, se poate afirma că limbile romanice se caracterizează de fapt prin determinare regresivă (de tipul determinat determinant) numai în cazul determinanților calificativi, realizați de obicei prin adjective propriu-zise sau prin substantive precedate de prepoziții, căci determinanții necalificativi sînt în principiu antepuși. Această situație continuă, de altfel, topica din latină, care presupunea, în cazul determinării atributive, așezarea determinanților după substantivul determinat (vita omnis "viața întreagă"), dar antepunerea determinanților de individualizare, fără a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în cazul determinanților calificativi, realizați de obicei prin adjective propriu-zise sau prin substantive precedate de prepoziții, căci determinanții necalificativi sînt în principiu antepuși. Această situație continuă, de altfel, topica din latină, care presupunea, în cazul determinării atributive, așezarea determinanților după substantivul determinat (vita omnis "viața întreagă"), dar antepunerea determinanților de individualizare, fără a fi exclusă însă posibilitatea unor inversări (mortis periculum "pericolul morții"). În aceste circumstanțe, poziția în fața substantivului a determinanților calificativi reprezintă o abatere de la norma limbii istorice, dar este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
topica din latină, care presupunea, în cazul determinării atributive, așezarea determinanților după substantivul determinat (vita omnis "viața întreagă"), dar antepunerea determinanților de individualizare, fără a fi exclusă însă posibilitatea unor inversări (mortis periculum "pericolul morții"). În aceste circumstanțe, poziția în fața substantivului a determinanților calificativi reprezintă o abatere de la norma limbii istorice, dar este admisibilă și poate genera valori stilistice. Determinanții necalificativi (individualizatori) nu se pot plasa după substantiv, decît dacă norma admite aceasta pentru anumite situații (cum este cazul normei limbii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
însă posibilitatea unor inversări (mortis periculum "pericolul morții"). În aceste circumstanțe, poziția în fața substantivului a determinanților calificativi reprezintă o abatere de la norma limbii istorice, dar este admisibilă și poate genera valori stilistice. Determinanții necalificativi (individualizatori) nu se pot plasa după substantiv, decît dacă norma admite aceasta pentru anumite situații (cum este cazul normei limbii române), încît insistența asupra posesiei în spaniolă, de exemplu, se realizează după tipul calificativ, dar cu forma pronumelui posesiv, iar nu a adjectivului: mi amigo, forma normală
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tipul calificativ, dar cu forma pronumelui posesiv, iar nu a adjectivului: mi amigo, forma normală, cu adjectivul posesiv, și amigo mio, forma emfatică realizată cu ajutorul pronumelui. De altfel, și în limba română, în mod normal adjectivul posesiv este plasat după substantiv (tinerii noștri), dar dacă, din motive stilistice, este antepus, se și articulează, ca și cum ar fi pronume (ai noștri tineri). Tendințele privind gramaticalizarea topicii se pot constata și în cazul limbilor germanice, chiar în limbi care, pre-cum germana, nu au făcut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
habe alles, was ich nötig habe. neer. Ik heb alles wat ik nodig heb. "Am tot ce am nevoie. (Am tot ce-mi trebuie.). În cazul acestei familii de limbi, atît determinanții de individualizare cît și cei calificativi sînt antepuși substantivului determinat și, de aceea, aceste limbi sînt considerate ca reali-zînd un alt tip în comparație cu limbile romanice, tipul cu determinare progresivă. Faptul că în limbile germanice scandinave articolul hotărît este enclitic, oferă cele mai evidente indicii că există diferențieri de la un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în limbile germanice scandinave articolul hotărît este enclitic, oferă cele mai evidente indicii că există diferențieri de la un idiom la altul în ceea ce privește urmarea acestei reguli. La aceasta se adaugă și alte situații, căci, în limba norvegiană, adjectivul posesiv stă în fața substantivului, dacă este nearticulat, dar se plasează după substantiv dacă este articulat cu articolul hotărît: min bil, dar bilen min "mașina mea", mitt hus, dar huset mitt "casa mea". Pe lîngă acestea, realizarea valorilor genitivului, atît cu ajutorul desinenței -s, cît și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
oferă cele mai evidente indicii că există diferențieri de la un idiom la altul în ceea ce privește urmarea acestei reguli. La aceasta se adaugă și alte situații, căci, în limba norvegiană, adjectivul posesiv stă în fața substantivului, dacă este nearticulat, dar se plasează după substantiv dacă este articulat cu articolul hotărît: min bil, dar bilen min "mașina mea", mitt hus, dar huset mitt "casa mea". Pe lîngă acestea, realizarea valorilor genitivului, atît cu ajutorul desinenței -s, cît și cu ajutorul unor prepoziții, presupune, în cea de-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și, pe de altă parte, cuvinte devenite adverbe prin schimbarea statutului originar. Această schimbare presupune în principiu adoptarea regimului sintactic de determinant al verbului, cu funcția de circumstanțial, ceea ce induce un conținut specific adverbului. Adverbializarea cuvintelor (a adjectivelor sau a substantivelor) se poate realiza în două moduri, 1) prin adăugarea unor afixe (de obicei sufixe) și 2) prin păstrarea formei inițiale și prin sugerarea noului regim morfo-sintactic și a noului conținut numai prin vecinătatea cu verbul, adică printr-o regulă a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]