6,840 matches
-
umanitatea profundă, dreptul la viață, la cuvânt, la libertate. Statutul social al acestor personaje feminine este unul care tinde spre dezrobire, spre emancipare, care nu mai este strâns legat de spațiul intim, conjugal, ci își permite chiar și aventura pe tărâmuri necunoscute. Prin discursul târgoveței din Bath, în opera lui Geoffrey Chaucer, sau acela al Ghismondei sau al donnei Philippa în Decameronul, se subliniază nevoia unei reînnoiri a hermeneuticii patriarhale, care să ofere eliberarea vocii feminine de sub tăcerea impusă forțat. 53
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ale lumii reale a experienței. Dacă există o astfel de alegorie trebuie să remarcăm că lumea în care tinerii își găsesc loc mai apoi, din turnul lor de fildeș pe aripile propriei lor fantezii, nu este o utopie sau un tărâm de basm, ci un cosmos natural, încântător. Așadar arta părăsește realitatea numai pentru a se întoarce la ea.”138 Tinerii alcătuiesc o lume aparte: „Intenția inițială de a portretiza o societate măcinată de ciumă, care și-a pierdut ordinea civică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
toate tainele culinare și manierele ospitalității, după uzanțele sociale ale timpului, îl primește cu onoruri pe distinsul monarh. Perspicace, intuiește finalitatea vizitei, își menține echilibrul în această situație de asediu al propriei persoane și învinge, ca orice femeie educată, pe tărâmul diplomației, prin puterea cuvântului. Matroană nu doar a domeniului propriu, ci și a corpului și a întregii ființe, marchiza întruchipează idealul feminin creionat și de Pampinea, care îmbină armonios destoinicia de a guverna un ținut, organizarea unui festin regesc, cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de vreun bărbat, el n-a vrut s-o asculte.”193 Uzând de un șiretlic, el o compromite pe virtuoasa femeie, care, pedepsită de soț cu moartea, reușește, prin bunăvoința unei slugi, să fugă și să-și înceapă aventura în tărâmuri îndepărtate. Deghizată în marinar, va ajunge la curtea sultanului căruia îi câștigă încrederea. Reprezintă o femeie în lumea bărbaților și se impune în tot ce întreprinde, mai ales în activitățile comerciale, datorită calităților ei excepționale. În final, va organiza un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
numeroase confuzii, interpretează în manieră proprie textele, încearcă să obțină o justificare pentru actele ei de libertinaj.281 Mărturisește franc că nu înțelege episodul nunții din Cana Galileii sau cel de la fântână, cu femeia samarineancă, se simte mai sigură pe tărâmul exemplelor 277 S. H. Rigby, op. cit., p. 146. (trad. n.) 278 Ibidem, p. 145 . 279 Ibidem. (trad. n.) 280 Mary Carruthers, Clerk Jankyn At Hom to Bord / With My Gossib, în „English Language Notes”, vol. 22, nr. 3, March 1985
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aici interesant, deoarece se știe că interpretarea Scripturii revenea în exclusivitate Bisericii, mai exact membrilor clerului. Laicii nu aveau dreptul să emită judecăți personale. Femeia Evului Mediu trebuia să ceară permisiunea pentru a învăța, deoarece bărbații erau considerați superiori pe tărâmul rațiunii, altfel uzurpa acest primat. Nu avea permisiunea sau acceptul de a vorbi în Biserică sau în public. Bărbatul îi era stăpân deplin: „Deoarece predicatorii medievali au considerat de necontestat superioritatea masculină în cadrul căsătoriei, erau frecvent obligați să denunțe femeile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aceste cuvinte, pe care le rostește cu o anumită pasiune, îi place să ofere explicații, să trăiască sub magia sensurilor. Târgoveața se pierde în această lume a cuvintelor care, de altfel, îi alcătuiesc și propria persoană, se mișcă într-un tărâm al textelor și al exegezelor pe care constant le atacă, dar, de fiecare dată, sfârșește prin a le confirma. Răspunde criticilor aduse femeilor cu aceleași arme cu care a fost atacată. Incapabilă să ducă 341 „Her own experiences with her
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și al exemplarității este din nou demistificat. Multe astfel de martire pe tărâmul dragostei sunt niște sinucigașe patetice. Cleopatra nu poate supraviețui fără dragostea și prezența soțului ei, Antoniu, care, învins de Octavian, se simte prea umilit pentru a mai dori să trăiască. Îl urmează în moarte, dar gestul ei nu este întru-totul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ba chiar punându-și propria viață în mâinile lui. Părăsită de viteazul cuceritor, nu are forța de a trece mai departe prin existență, alege sacrificiul suprem. La fel se întâmplă și cu Philida: trădată de Demophon, decide sălășluirea voită în tărâmul umbrelor. Sinuciderea rămâne o renunțare la speranță, o frică în fața necunoscutului suferinței, un semn al unui orgoliu exacerbat, trădează o dezrădăcinare totală de tot ceea ce înseamnă rațiune, o lipsă a înțelepciunii și a acceptării vieții așa cum este, nu doar o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
odată un marchiz și de pe urma căreia, în ciuda nebuniei lui, nu s-a ales decât cu bine” G. Boccaccio, Decameronul, vol. II, p. 501. 812 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 526. 813 „istorisiri religioase” Ian Robinson, art. cit., pp. 18-32. 219 niciodată tărâmul ironiei, reușind să pună totul sub semnul unei demitizări realiste.814 Povestirile religioase se aseamănă cu cele de dragoste, deoarece pun accent pe reliefarea sentimentelor, care sunt diferite de data aceasta, și Chaucer a nutrit pentru ele o afinitate deosebită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Vânătoarea Dianei și în Filocolo [tot opere de tinerețe ale lui Boccaccio, n. n.] personajele erau abstracțiuni, asemănătoare cu personificările din alegorii. Aici, deși suntem departe de un portret psihologic complex, caracterizările sunt mult mai realiste, deoarece se mișcă doar pe tărâmul pasiunii mundane. Troiolo, ca și Florio, eroul din Filocolo, este tânăr, romantic și nobil în tot ceea ce face; dar în același timp este portretizat ca fiind labil și nehotărât. Ar fi incapabil să o seducă pe Criseida dacă ar fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
despre ea, cu excepția faptului că este încântătoare, frumoasă ca un înger, o creatură legată indiscutabil de spațiul celest: „Cresida o chema pe-acea domniță,/ Iar după gândul meu, în Troia toată/ Mai gingașă nu se afla ființă:/ Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,/ Încât părea a fi din veci sculptată/ Întru desăvârșire îngerească,/ și pogorâtă să ne umilească.”967 Produce asupra celor din jur o admirație certă: „Frumoasă ce-i cum nimeni nu mai 964 Ibidem, p. 24. (trad. n.) 965 E.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fidel, de a apăra, chiar și cu prețul vieții, orașul. Percepută ca loialitate, această incapacitate de acțiune poate fi privită și admirabil, o dată îndrăgostit de Cresida, Troil nu se mai poate dezlipi de imaginea femeii adorate, până la moarte. Doar în tărâmul umbrelor devine capabil de mișcare și de putere decizională, înălțat fiind până la a opta sferă, de unde poate privi retrospectiv 984 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 305. 265 și poate râde pe seama lamentațiilor sale jalnice, așa cum altădată râdea de prietenii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mărturisește naratorului că acum se găsește într-un loc denumit în mod diferit, fie „Labirintul dragostei”, fie „Valea încântătoare”, fie „Cocina zeiței Venus”. Încearcă să-l învețe pe narator să evite greșelile care au dus la situarea sa în acel tărâm, fantoma condamnând femeile în general și pe fosta sa soție în particular. Defunctul soț îi recomandă naratorului căutarea gloriei prin acumularea unor cunoștințe cât mai vaste, retragerea în spații liniștite, evitarea josnicelor ademeniri ale femeilor. Cât de departe sunt aceste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este să iasă ori să mai iasă din când în când dintre zidurile spitalului. Ceea ce șochează de-a dreptul la acest D. Nițulescu este descrierea insistentă: un trup robust, bine legat căzut în amorțeală. Fără intenția de a intra pe tărâm medical, semnalăm această contradicție din discursul doctorului Vineș: „în această perioadă, în care l-am cunoscut și urmărit eu, Eminescu slăbea din zi în zi mai mult, deși avea un apetit vorace. Injecțiile mercuriale ce i s au făcut nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
parte a vieții, înrobit ziaristicii politice în tinerețe, etc. După un scurt stragiu la „Universul”, celălalt mare ziar din interbellicul românesc, G. Călinescu se va stabili între prietenii și continuatorii lui C. Mille. Este evident că, dacă a militat pe tărâm public pentru înțelegerea geniului bolnav încă din 1886-1887, Al. Vlahuță nu putea, în martie 1889, când îl vizitează pe poet, decât să și susțină acest punct de vedere. Și nu sunt acestea singurele motive pentru care privim cu rezerve, sub
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ontologică. Descifrarea imaginii arhetipale este posibilă prin intermediul ritului. Ritul are menirea de a reconstrui ființa umană și ființa cosmică, re-semantizând continuu dimensiunea existențială și convertind semnificațiile i-mediate la primatul imaginii. Ființa arhetipală se deslușește în devenire 46, pătrunderea pe tărâmul înțelesurilor fiind posibilă prin recunoașterea simbolurilor primare existențiale. Re-cunoașterea reprezintă o cunoaștere de gradul al doilea a formelor arhe-tipologice, descifrate deja și supuse unei re-semantizări în devenirea liantului imaginilor. Despărțirea de percepția primordială a lumii este,de fapt, o creație
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
diferențelor"141. De-a lungul timpului, pământul a fost considerat "matcă a tuturor viețuitoarelor și plantelor", "matricea universală" (Terra Genetrix). Prin darurile sale, pământul se înfățișează pozitiv. Aparținând Regimului Diurn. Pământul este, în același timp, și un spațiu infernal, un tărâm al suferinței și al morții, fiind simbolizat de o serie de elemente specifice Regimului Nocturn ființe fantastice teriomorfe (balauri, zmei, ciclopi, titani, strigoi etc.), prin metaforele morții și ale lumii de dincolo (infern, mormânt, subterană, labirint etc. ).142 Întoarcerea la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rădăcinile de pământ, sprijinindu-se de străfundurile apelor 144. În mentalitatea populară, nu există un singur pământ, se poate vorbi de "o pluralitate a pământurilor create": suprapământurile sau pământurile cerești și Raiul, pământul propriu-zis și Lumea Albă, subpământurile cu Celălalt Tărâm și Iadul 145. În basme, despărțirea pământului de apele primordiale se face printr-o apă ce "ocolește de trei ori pământul ca un șarpe făcut de trei ori colac" care se numește "Apa Sâmbetei"146. În majoritatea legendelor românești pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
s-ar putea îneca 242. La trei ani de la moartea unui copil, la cinci ani de la moartea unui tânăr și la șapte ani de la moartea unui bătrân, se dezgroapă mortul și i se spală oasele cu apă curată 243. " Celălalt tărâm", fie că este raiul sau iadul, este străjuit de ape, iadul de "apa Sâmbetei" 244, iar raiul de "apa Duminicei" 245. În mentalitatea huțulilor, drumul la Rai e lung, peste mări și peste munți, fiind acoperit cu spini, iar drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din ceată, în timp ce este bocit de ceilalți colindători; după ce este însoțit pe ultimul drum, "mortul" este aruncat în apă, de pe un pod, în "produc" (copca făcută în gheață), "cetluit" cu un butuc, pentru ca, astfel, să ajungă dincolo de Apa Sâmbetei, considerat tărâmul morților, dar și ținutul Binelui; o dată înviat, "Crăciunul" lua o prăjină lungă, în vârful căreia a fost pusă o legătură cu cenușă, sub forma unui prapur, și da în toate părțile, cenușă amintind de o incinerare simbolică, străveche, a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bunuri materiale, pentru succes vizibil, cultivarea acelei austerități care favorizează deplina concentrare asupra lumii ideilor.1 Dacă ceea ce a provocat admirația lui Noica a fost puterea lui Wittgenstein de a renunța la tot ceea ce nu servește unei înfăptuiri majore pe tărâmul gândirii, atunci ar fi fost poate mai potrivit ca el să-și aducă aminte de Spinoza sau de Kant. Aceștia au fost oameni pentru care o viață netulburată de evenimente exterioare, de drame personale a putut asigura ambianța propice unei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
atunci este de așteptat ca și sfîrșitul acțiunii să fie bun. * Nu este adevărat că „rațiunea” poate explica sau demonstra orice: „CÎnd cineva plînge, nu știi cum să-l liniștești, cum să te apropii de el. Este atît de tainic tărîmul lacrimilor” (Antoine de Saint - Exupéry). * „CÎnd un filosof Îți răspunde, nu mai Înțelegi ce l-ai Întrebat.” (André Gide) Pentru că a reușit să-ți transmită ezitările, neîncrederile lui, adică vestita „Îndoială filosofică”. * Dimensiunea imaginativă și creativă a psihicului - rigiditatea, rutina
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ascund discreția unui menajament față de cineva, Însă la fel de bine și urzelile unui interes viclean sau meschin. * „Oricine are geniu cînd doarme; nu-i nici o diferență Între visele unui băcan și ale unui poet.” (Emil Cioran) „Visul” este, prin excelență, un tărîm al iluziilor, al tuturor ficțiunilor posibile. În schimb, „viața” pretinde o simbolistică responsabilizată. * Ce este, de fapt, un „aforism”? În răspunsul dat de Mark Twain găsim surprinsă specificitatea lui: „Un minimum de cuvinte și un maximum de sens”. Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a cunoașterii reale a valorilor și a nonvalorilor să ne edificăm o personalitate morală. * „Făurește-ți vise nobile, căci vei ajunge ceea ce visezi.” (James Allen) Se pare că, Într-adevăr, configurarea repetată a unui anumit rezultat, mai Întîi pe acest tărîm nevăzut al ideii, are puterea de a crea apoi, În timp, și acea determinare de a vedea realizat rezultatul imaginat, În practică. Altfel spus, cu cît cutezanța construirii În forul interior a unui vis (proiect) important este mai mare, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]