8,234 matches
-
gazetar de investigații pe gânduri. Asta putea ajuta la ceva... , nu ca în cazul turcalețului evaporat ca măgarul în ceață, pe sub nasul autorităților aviatice ori portuare române. Ei, dacă ar fi reușit să îl găsească pe Băiatul cu Sifonul de la terasa lui Fane Barosanul și să stea de vorbă cu el!... Trase la imprimantă știrea de presă și comentariile adiacente și, luând un pix cu roșu, încadră într-un chenar vizibil comentariul incriminator. În acel moment, ușa biroului se deschise și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mult. Învățăceii îmi arătau mereu figuri noi și spuneau Tai Shui, Naio Ba He, Su Qi, Senshe. Am ales Gon Zhuo pentru că-mi plăcea numele. Într-o dimineață galbenă cu nori ca spinarea de șopârlă, o potârniche a poposit pe terasa templului. Gonkgu, care târnuia momăind rugăciuni, a fost luat prin surprindere și a rămas blocat. O potârniche era ceva rar la înălțimea asta, ca de altfel orice pasăre, mai puțin vulturii negri, destul de abundenți în decembrie. Potârnichea a ciugulit printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ochii mari: imediat m-am prăbușit pe podeaua umedă a toaletei. Toți s-au repezit la mine întrebându-mă isterizați ce-am văzut, ce-am văzut, era Cristina, se aruncase, a murit, ce era? Văzusem un schelet de porumbel pe terasa dintre etaje, la un metru de nasul meu, o imagine care să-ți înghețe sângele în vine, nu alta, un cioc deschis, ascuțit și încremenit de care se lipiseră bucăți tremurătoare de puf, apoi oasele aripii răsfirate elegant, delicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deschis, ascuțit și încremenit de care se lipiseră bucăți tremurătoare de puf, apoi oasele aripii răsfirate elegant, delicat și totuși convulsiv... Cristina nu s-a aruncat, am spus. Nu e nimic jos, numai tufe pitice și un porumbel mort pe terasă. Directorul a răsuflat atât de zgomotos, că parcă a eliberat din pieptul său toate temerile noastre. Slavă Domnului, a spus, o fi chiulit și portarul n-a băgat de seamă. Uite ce ne agităm pentru o fată care chiulește, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
noaptea aceea am dormit foarte bine. Tot n-o găsiseră pe Cristina, dar nici nu mă mai gândeam la ea. De bucurie că fusesem lăsați în pace de reporteri, de poliție și de telefoanele mamei, directorul m-a chemat la terasa hotelului President și a făcut cinste. E puțin cam sinistru să sărbătorești ignorarea unei dispariții, mi-am zis eu, dar nimeni nu știe prin ce-am trecut atâtea săptămâni și sunt suficient de discret încât să nu intru în detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu-l mai ascultau, așa că brațele lui bătură aerul și se agățară de primul lucru pe care-l nimeriră - umărul lui Frank. Lipindu-se de el, reporterul se uită îngrozit la gurile negre și mici ale armelor. - Să mergem pe terasă, să fumăm o țigară. Acum că se agățase de Frank, Fitz știa că soldații nu vor deschide focul. Ieșiră din birou și trecură într-o anexă, o cămăruță gălbuie care dădea spre un balcon. Soldații se ținură după ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
borfași. Începuse un vânt rece din nord și lapovița. Peștele nu dorea să pună gura pe cârligele noastre. Ne pătrunsese frigul, cu tot coniacul și vinul băut. - Băi Țuți, hai să-l dăm naibii de pescuit și să mergem la terasa Ciric să ne încălzim cu un vin fiert. - Mai stăm o jumătate de oră și dacă nu trage peștele, mergem, a conchis el. - Bine, așa să fie. Pusesem câte două lansete la peștișor viu, îl aveam pregătit de acasă într-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai puțin pentru acel om mort, căci el nu mai există, nu mai simte nimic, că-i dai sau nu-i dai de pomană. Te-am visat, Gică, de sute de ori. Într-una din zile, am invitat la o terasă niște prieteni, să le dau ceva de băut. Nu le-am spus cu ce prilej, dar în sinea mea mi-am zis că pentru tine, să-mi fie inima împăcată și ție, acolo, dacă mai ești pe undeva, pace veșnică
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
chelnerițele au experiență și dexteritate în servirea consumatorilor și nu văd cum de a putut să scape halba din mână. Am băut cafelele și berea, am plătit și am plecat. Eram puțin grizați și foarte mirați de ce se întâmplase la terasă. * Prietenii mei s-au scurs în vraja timpului, prin niște țevi de alambic, s-au transformat în tării de țuică bătrână și eu am rămas să-mi sorb berea în câte o zi pe săptămână, depinde de bani și de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
prieten, profesor de română, care ținea așa de mult la gradul său didactic încât pe ușa de la intrarea apartamentului și-a pus titulatura "Familia Viorel Haralambie Costăchescu - profesor". Frumos, dar prea pompos. Într-o zi, am întârziat împreună la o terasă. După mai multe rânduri de halbe cu câte cinzeci de miligrame de rom în bere (o face mai gustoasă și mai băubilă), am plecat spre prima stație de tramvai. Și fiind cam aglomerat, eu m-am urcat pe la mijloc, iar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ne-am dat jos, l-am văzut plin de sânge pe față și cu un ochi vânăt. Atunci l-am întrebat ce s-a întâmplat. Pentru că își pierduse și vreo câțiva dinți, mi-a răspuns morfolind vorbele: - Când eram la terasă, la o masă, lângă noi, erau doi muncitori. Eu îți povesteam ceva despre femeia aceea nostimă pe care-am iubit-o pe când eram profesor la liceul X, și lor li s-o fi părut ceva, că mă cam uitam la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu s-a îmbrăcat în pijama și nu a băut ceaiul. Domnul nu s-a culcat. Domnul mai dorește ceva? Era în mine o răscolire atât de neobișnuită încât parcă nici nu l-am auzit. Și cum știam unde este terasa, m-am dus într-acolo, mi-am umplut cu tutun belgian una din cele douăsprezece pipe ce le aveam în rastel, m-am aruncat întrun fotoliu de nuiele și... străveziu cum eram, căci și pipa și fumul erau străvezii, m-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în rastel, m-am aruncat întrun fotoliu de nuiele și... străveziu cum eram, căci și pipa și fumul erau străvezii, m-am apucat să fumez. Simțeam totuși în mine fumul tutunului aromat. Auzeam greierii țârâind lângă mine, în florile de sub terasă, auzeam din vale motorul unei mașini și încercam să ghicesc marca, după caii putere ce bâzâiau, puteam auzi chiar și iarba din preerie călcată de un mustang încălecat de un cowboy, puteam auzi totul, dar eram străveziu. Puteam să aud
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
făcut un pic de rușine: îi intrase un cui într-o roată din spate și aceasta trebuia schimbată. Gabi și cu Cristi s-au apucat de treabă, iar eu, neavând ceva de făcut, m-am îndreptat spre o cârciumioară cu terasă. Am comandat o halbă cu bere și o scrumbie proaspătă de Dunăre la gratar. Mâncând, am constatat că era pur și simplu delicioasă. Cum băieții terminaseră de schimbat roata, i-am strigat să vină și ei la terasă. Le-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cârciumioară cu terasă. Am comandat o halbă cu bere și o scrumbie proaspătă de Dunăre la gratar. Mâncând, am constatat că era pur și simplu delicioasă. Cum băieții terminaseră de schimbat roata, i-am strigat să vină și ei la terasă. Le-am spus ce minunăție de scrumbie am descoperit și au comandat și ei câte una, Gabi a cerut și o halbă cu bere, iar bietul Tarzan, fiind pedepsit cu conducerea mașinii, s-a mulțumit cu un pahar de apă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
găsești în pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune în Ardeal. Casa, de piatră, cu camere înalte și largi, miroase a foc făcut în sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză de oaie. De pe terasa mare, acoperită de viță-de- vie, se aude clipocitul pârâului care trece prin fața porții, a cărui curgere unduiește gândul și curăță inima. Dar și mai bine curăță inima cântecele cocoșilor din curte, care dinspre ziuă se iau la întrecere cu cei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
al cosașilor în cuvinte omenești. Mi-au dat lacrimile când am găsit caietul. Nu bănuisem niciodată că tata știa atâtea cuvinte omenești și cu atât mai puțin că era capabil să le folosească în acest fel. M-am așezat pe terasă și am privit o rază de soare care cădea pe caietul cu poezii și m-am gândit că așa arăta grația lui Dumnezeu - picurând din cer în raze perpendiculare. Aveam în mâini dovada că tatăl meu era om. La oraș
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care fusese crescută în ignoranță. Pentru mine, credința lor avea un miros inconfundabil de pipi, tămâie și dinți nespălați. Cartea despre viața lui Kórösi a fost pașaportul către partea nevăzută a lumii, unde babele pătrunseseră deja pe alte căi. Pe terasa cea mare a casei ascultam vântul dulce al sfârșitului de vară foșnind frunzele perilor și ale viței-de-vie din curte, plângând de fericire că Dumnezeu exista. Iar duminicile, privind șirul de babe care urcau domol dealul la biserică, mi se părea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
câteva zile mi-am revenit. Am ajuns la concluzia că mie îmi erau de ajuns aerul rece al dimineții, plin de parfumul brumat al strugurilor care atârnau pe pereții albi ai casei, perele care își legănau aroma pe crengile din fața terasei și lumina care izbucnea în zeci de culori în florile din grădină. Hotărât lucru, nu aveam să ajung niciodată în împărăția lui Dumnezeu, pentru că mă găseam deja în ea. Când o ușiță se deschide înăuntru, misterioasă și plină de promisiuni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
colegă de facultate - și de cenaclu. Plănuisem o seară liniștită, în care noi, ca două zeițe, am fi descins incognito pe pământ și ne-am fi plimbat pe faleză deghizate în muritoare de rând, poate am fi stat la o terasă să bem un suc, ca să ne mai tragem sufletul după sesiunea de vară. La puțin timp după ce ne-am întâlnit a apărut Carmina. O știam vag - fusese colegă de an cu noi, dar se lăsase de facultate. Era parcă și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
își dădea capul pe spate și râdea gros. Era clar că în starea în care se afla nu avea ce să caute aiurea pe străzi și că noi, dacă am fi avut puțină minte, ne-am fi oprit la o terasă oarecare de pe faleză și am fi rugat pe cineva să cheme imediat Salvarea. Dar era prima dată când întâlneam o „nebună“ în carne și oase și nu aveam idee că „nebunia“ ei era o boală care poate fi clasificată și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
frumușică din speculă imobiliară, iar acum afacerile mergeau de la sine în timp ce vărul George stătea cu burta la soare pe cele mai frumoase plaje din lume. Secretul, ne dezvăluise vărul George în fața unui morman de mititei bine stropiți cu bere la Terasa lui Chioru’, unde se găseau cei mai buni mititei din tot Bucureștiul, era să nu mai cauți să înțelegi lumea, ci să o instrumentalizezi. „Ascultă-mă pe mine“, spusese vărul George ștergând-și cu un șervețel muștarul de pe barbă. „lumea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
al păcii și al bucuriei pe acest pământ și în această viață cu frământările ei deșarte. Da, există acest loc în fiecare dintre noi, în care suntem aceeași copii sau adolescenți de odinioară, dintr-o vacanță de vară, pe o terasă îmbrăcată în viță-de- vie, foșnind în vânt, în care, sub soarele blând de august, ni se relevă pentru prima oară existența lui Dumnezeu... Am rămas înmărmurită. — De unde știți despre măgina ?... Pentru că pot vedea, șopti Père Joseph, închizând ochii. Pot vedea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bun prieten și confident, cel cu care descoperea scurtături și chilii de călugări. La Început, empatia emoțională care o lega de Lefty fusese atât de profundă, Încât uneori uitase că sunt persoane distincte. Copii fiind, se cățăraseră pe versantul În terase al muntelui ca o ființă cu patru picioare și două capete. Era obișnuită cu umbra lor siameză ițindu-se seara pe casa văruită și, de câte ori Își Întâlnea conturul singuratic, Îi părea tăiat În două. Pacea părea să fi schimbat totul. Lefty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu a experimentat asta personal, sunt greu de descris atributele Îngrijorătoare, aducătoare de furtună, ale acțiunii bunicii mele de a-și face vânt cu evantaiul. Refuzând să se mai certe cu tatăl meu, se duse, cu gleznele ei umflate, până pe terasă. Se așeză lângă geam, Într-un scaun de trestie. Lumina de iarnă, bătând dintr-o parte, Îi lumina latura Îndepărtată, translucidă, a nasului. Își luă evantaiul de carton. Pe față, evantaiul avea inscripționate cuvintele „Atrocități turcești“. Dedesubt, cu un scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]