11,058 matches
-
luat înălțime, avionul și-a reluat stabilitatea spre liniștea noastră, a tuturor călătorilor, care pînă atunci eram crispați și tăcuți. Prima oprire a avut loc la San Juan de Puerto Rico, pentru plinul de benzină. La San Juan era cald și umed, intrasem în regiunea tropicală. Apoi la Belem, pe Amazoane, unde căldura era și mai mare: eram pe Ecuator. După alte ore de zbor, de data aceasta în emisfera de sud, oprire la Rio de Janeiro, capitala Braziliei, port situat pe
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vrut Cel de Sus. Joica ne a rămas urmaș. Tu vei avea grijă de ea. Ți-o dăruiesc. Cât am plâns la aceste cuvinte! M-am repezit ca o săgeată în grajd și-am zărit-o pe Joica cu ochii umezi. Poate înțelegea și ea nenorocirea ce ne-a lovit. Am mângâiat-o pe capul ei drăgălaș și am văzut că scotea mereu limbuța afară. Pesemne îi era foame. Am alergat în bucătărie, am luat o sticlă de jumătate de litru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
deosebit. În aer era o răcoare dulce și-un miros proaspăt de lucernă. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vânt nu se simțea. Pomii livezii, cu frunza neclintită păreau zugrăviți. Îmbrăcat în rouă, pământul încă mai dormea în lumina umedă și nehotărâtă a dimineții. Am început să urcăm ținându-ne de mână până în vârful dealului. Sub noi zarea se lărgea. Mi-a zis să privesc spre răsărit. Am amuțit. Am observat cum cerul se dogorea, ca de bătaia unei flăcări
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ne refacem forțele pentru „saltul” cuantic (că tot se vehiculează expresia asta), ne-am oprit la un bar, unde ni s-au oferit, fiecăruia, câte un pahar de apă cu gheață și mici prosopele din bumbac de un alb imaculat, umede și reci...Cu ele te ștergi pe mâini, pe față și te înviorezi, oboseala dispărând ca prin minune. Li se spune „hoshiburi”. Cafeaua este foarte bună, ai lapte și zahăr la dispoziție, poți folosi cât vrei... De cum am pășit în afara
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ștergi pe mâini, pe față și te înviorezi, oboseala dispărând ca prin minune. Li se spune „hoshiburi”. Cafeaua este foarte bună, ai lapte și zahăr la dispoziție, poți folosi cât vrei... De cum am pășit în afara aeroportului ne-a învăluit căldura umedă de afară. Impactul e foarte puternic, te simți ca într-o saună, noroc cu mașina care ne așteaptă în apropiere și în care ne refugiem la umbra și răcoarea aerului condiționat care ne înviorează. Drumul de la aeroport până în orașul Asakusa
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
paravanele din bambus. Ziua, cartierul este aproape pustiu, nu zărești decât ici-colo câte un trecător răzleț. În schimb, noaptea prinde viață, se deschid restaurantele, începe viața de noapte... Este ora 14: 00 și o căldură infernală...norocul nostru sunt prosopelele umede pe care le aplicăm pe ceafă să ne mai răcorească pentru a rezista în vipia de afară. Asakusa 16. 08. 2009 Festivalul Bon...se serbează pe data 13-16 august (calendar solar) și simbolizează momentul în care spiritele strămoșilor se reîntorc
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
unei uși strâmte, cu o Încuietoare ruginită, pe care călăuza o descuie cu oarecare greutate. Pătrunseră Într-o Încăpere Îngustă, luminată doar de razele palide ale lunii printr-o fereastră Înaltă cu un singur ochi de geam. Mirosea a piatră umedă și a mucegai. Fata fu Împinsă Înăuntru și, după ce slujitorul puse facla Într-un sfeșnic pe masă, ieși fără să spună un cuvânt, răsucind de două ori cheia În broască. O voce spuse: — Nu te mișca de-aici și cască
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ușă. Nimeni n-are voie să intre la ea sau să-i vorbească până nu mă-ntorc. Ai Înțeles? XV Drumul era Înghețat și caii Înaintau anevoie. Era o seară rece de decembrie, Întunecată și dușmănoasă. Primele neguri despletite și umede pluteau fără zgomot printre crengile uscate, semn neîndoios că nici fluviul nu era departe. Arnold cel cu ochii de pisică călărea În frunte, cu pri virea Încordată, cu toate simțurile la pândă, pentru a prinde cel mai mic semn de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la mine. Așa. Ținându-mă strâns de mâini, mi-a dat drumul, ușor, pe marginea șanțului, până jos. Mama și bapțea au procedat al fel cu frații mei și acum eram toți la baza tranșeei, rezemați cu spatele de malul umed, cleios și rece. Așteptam înfrigurați. Deodată cerul s-a umplut de gemetele înfricoșătoare ale bombardierelor și, după câteva momente de așteptare, exploziile au cutremurat universul. Iată, simțeam pe epiderma noastră "iubirea și blândețea" Lui. ...și învățați-vă de la Mine, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
corpul. Cu un efort disperat am reușit să ieșim din pământul prăvălit peste noi. Ochii mă usturau cumplit, gura îmi era arsă de sete. Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu." (Camil Petrescu) Stând cu spatele lipit de peretele rece și umed al tranșeei, eu având o constituție mai puțin robustă și o vârstă crudă, am contractat o pleurezie. Mama și-a dat imediat seama că m-am îmbolnăvit: ochii îmi străluceau, aveam temperatură, iar picioarele au refuzat să-și mai facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la igienizarea locuinței. S-au deschis geamurile, s-a aerisit locuința, tot inventarul acela prăfuit a fost scos afară, s-au curățat pereții de pânza de păianjen, s-a măturat și, mai apoi, s-au șters dușumelele cu o cârpă umedă. Vai, Dumnezeule! Ce mai lucra, ce mai muncea Silvica! Era sufletul, era inima întregii activități. Parcă o văd aievea în fața mea: simt că este aici, lângă mine, și pot vorbi cu ea așa cum o pot face cu orice ființă vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
căsuța noastră pentru oaspeți. Avea o cameră rezervată (odaia nr.2, cu vedere princiară spre parcul cu statui, mierle, iarbă pașoptistă). Instituția noastră muzeală se afla în ample lucrări de restaurare. Cimitirul fusese strămutat creștinește. Un șanț enorm, adânc și umed (fulguia bacovian) ne flanca urcarea pe aleea muzeului. Veneam de la o seară culturală densă, dialogată... Întunericul căii de acces îl făcuse pe Don Cezar să mă ia de braț și să mă avertizeze că asfaltul e lunecos (rugasem de mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
WC, am încercat să-mi fac toaleta cu o bucată de cârpă. Aceasta, după folosire, am avut impresia că nu a căzut în WC și am căutat să o îndepărtez. Spre surprinderea mea, nu era cârpa, ci ceva moale și umed. Crezând că este poate un vierme intestinal, am încercat să-l îndepărtez. Trăgând de el, simțeam cum iese din mine ceva și-l aduceam printre picioare în față, ca să-l văd. Când am observat ce țin în mână, am înlemnit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în cea mai bună dispoziție, masa câmpenească pe care se puteau găsi toate bunătățile lumii. (Nu încerc să scormonesc prea mult prin cotloanele memoriei pentru a vă relata ce așezau fetele pe fața de masă întinsă direct pe nisipul încă umed al primăverii timpurii, pentru că... am așa o poftă de mâncare și nici nu vreau să trezesc nostalgii adormitoare...) Ne mai și distram: băteam mingea, culegeam flori și urzici și... multe, multe băi de picioare în apa încă rece a Dunării
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
din grajd” etc. Apăreau și „Sfaturi de gospodărire” cu ceea ce e de făcut pe lângă casă, în grădina de legume, la câmp și în pomăt, cu recomandări exprese: „vitele trebuie lăsate în fiecare zi la plimbare; „Cloștile trebuie ferite de cuiburi umede și reci”. Când se mergea la amintirea (pomenirea) morților, se dădea iarăși un sfat: „rugațivă pentru cei morți și îngrijiți de mormintele lor, ca și urmașii noștri să facă la fel pentru noi”. La „De-ale gospodăriei” se adăugau alte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
foc și au putut dormi în sfârșit la căldură. Au putut să și iasă să facă un om de zăpadă și să transpire în voie, mama a încălzit găleata cu zăpadă topită și i-a curățat apoi cu o cârpă umedă și i-a îmbrăcat repede. — Mami, când ajungem acasă o să avem săpun ? a între- bat-o Pițu. — Ooo, o să avem atâta săpun să ne spălăm și de cinci ori pe zi în spumă ! Nu mai e mult, băieți, nu mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu mai avea de unde să facă cinste. Nu îl mai găseai în oraș pe nicăieri, nici măcar la teatru, sclipirea și entuziasmul vieții i se stingeau pe zi ce trecea, iar nopțile și diminețile și le petrecea singur, într-o cămăruță umedă și mizeră de la periferie, întunecoasă, în care stătea de vorbă cu fantomele din mintea sa și râdea amintindu-și tot soiul de întâmplări minunate din tinerețe. Începuse să fumeze din nou și un miros dulceag și îne- căcios se amesteca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Învață, după cum știm, că În formă virtuală avem de-a face cu patru temperamente fundamentale: melancolic, flegmatic - În partea „stângă” a diagramei temperamentale, cum o văd eu, cea „rece, uscată” și sangvin și coleric - În partea „dreaptă”, cea „fierbinte și umedă”. Ni se spune În același timp că doar o combinație Între acești factori se apropie de realitate, de „opt” sau de „doisprezece”. În ce mă privește - și cer scuze specialiștilor pentru divagațiile și variantele mele! -, ca și Galenus, dar și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vreo câteva sute de „oițe sociale” de pe Întinsul noii Republici Populare, un fel de „carne de tun” a istoriei „recente”, o carne fragedă, orice s-ar zice, victime pasive și care alunecau spre marginalizare și ratare socială cu acea privire umedă și vag mirată a unor animale Împinse spre tăiere, pe mari benzi rulante. Spuneam mai sus că nu a fost o formă a ghinionului, ci chiar apariția sa, deși atunci, pentru mine, familia mea și toți cei care mă Înconjurau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru că era ceva ce se întâmpla cu o regularitate pe care nu o găseam alarmantă. Victor lătra de undeva din interiorul casei, iar ceasul de pe noptieră indica 7.15. Am gemut și mi-am îngropat adânc fața-n pernă (era umedă; plânsesem din nou în somn), dar m-am ridicat rapid în capul oaselor, realizând că aveam ceva de dovedit în dimineața asta: că eram responsabil, că nu eram dependent de droguri, că eram curat. Dar n-am reușit să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urmele de pași în cenușă nu mai erau evidente și deși preponderența nuanței bej în prelungirea celei verzi era deranjantă, camera nu mai era susceptibilă unor interpretări ciudate. După care am ieșit pe câmpul din spate pentru a verifica brazda umedă de pământ; spre satisfacția mea aproape că se uscase, iar groapa începuse să se umple singură, și în timp ce priveam peste întinderea care ducea spre liziera întunecată a pădurii, trăgând adânc în piept aerul proaspăt de toamnă, m-am gândit câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că trebuiau să fie acolo, ochii mei au căutat balustrada unde erau agățați aceiași chiloți de baie pe care îi găsisem de Halloween - cei cu flori roșii mari din Hawaii, pe care îi avusese tatăl meu. În aerul rece și umed al nopții se vedea aburul care ieșea din ei, ca și cum cineva tocmai i-ar fi dat jos după ce se îmbăiase. Eram pe punctul de a merge să-i iau (să-i storc, să-i duc în casă, să pun mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
primise reacția cuvenită. - M-ați contactat azi-dimineață? N-am discutat la telefon? - Da, firește. M-am ridicat anevoie și i-am întins mâna. A strâns-o ca un om de afaceri - avea o mână puternică, aspră, nu ca cea moale, umedă și fină de scriitor - și după ce i-a dat drumul a alunecat încet în separeu, în locul din fața mea. Foarte calm, i-a făcut semn singurei ospătărițe din local și i-a comandat o cafea și un pahar de apă, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să se numească acum, cu prilejul sărbătoririi semicentenarului, „Elena Doamna” soția lui Cuza, care a locuit multă vreme la Ruginoasa, jud. Baia. Mă bucur că, În fine, inaugurați Muzeul pentru lit. și artă , așa că nu vor mai sta prin beciuri umede cărțile noastre. Mă mir Însuși că lucrările mele, Împrăștiate prin tot felul de publicații, au ajuns la 425. Mă bucur, că după cum Îmi scrie valorosul intelectual, care e d. prof. Popa, colaborezi la Monografia V.T. Nu Înțeleg Însă ce capitol ați
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mică reverență în fața orgoliilor locale. Plecăm pe jos într-o procesiune lungă, dezlânată, și în urma noastră timpul se face ghem... VASILE GÂRNEȚ: La gară, unde așteaptă trenul în care ne vom îmbarca spre Bordeaux, ne găsim bagajele aliniate pe peronul umed, aduse de la hotelurile unde le predaserăm de dimineață. Am o senzație de parcă ne evacuăm. Am sosit și plecăm de la Madrid în același fel, adică urât și dezorganizat... Garnitura cu care vom călători toată noaptea este dotată cu vagoane de dormit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]