7,246 matches
-
Distincția dintre relațiile tradiționale și cele contractuale corespunde, într-o oarecare măsură, distincției dintre gândirea concretă și cea abstractă. Dacă o relație tradițională îi viza doar pe cei implicați în mod direct, termenii unui contract pot fi considerați ca având validitate universală. Dacă relațiile sunt determinate de participanți, atunci și apartenența la diversele instituții care alcătuiesc societatea civilizată trebuie fixată prin contract. Acesta este raționamentul care a condus la noțiunea de contract social. Conceptul de contract social, așa cum este el introdus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
determinate de participanți, atunci și apartenența la diversele instituții care alcătuiesc societatea civilizată trebuie fixată prin contract. Acesta este raționamentul care a condus la noțiunea de contract social. Conceptul de contract social, așa cum este el introdus de Rousseau, nu prezintă validitate istorică sau teoretică. A defini societatea în termenii unui contract acceptat în mod liber de indivizi complet independenți reprezintă o eroare, iar a atribui originea istorică a societății civilizate unui astfel de contract constituie un anacronism. Cu toate acestea, conceptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
față de care orice gând sau act poate fi măsurat. Dacă nu am putea evalua totul în raport cu acesta, ar trebui să căutăm alte metode de a distinge între bine și rău; o astfel de căutare care ar distruge gândirea dogmatică. Chiar dacă validitatea dogmei nu e atacată direct, simplul fapt că aplicarea altor criterii poate conduce la rezultate divergente ar tinde să-i submineze autoritatea. Pentru ca o doctrină să-și îndeplinească funcția de izvor al cunoașterii, supremația sa trebuie afirmată în toate domeniile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
care să definească doctrina și să-i apere puritatea, unitatea perspectivei dogmatice se va destrăma dacă apar interpretări conflictuale. Cel mai eficient mod de a rezolva această problemă este stabilirea unei autorități umane care să interpreteze voința puterii supreme, pentru ca validitatea doctrinelor să țină pasul cu schimbările ce apar în realitate. însă nici o altă inovație decât cea acceptată de autoritate nu poate fi tolerată, iar autoritatea trebuie să aibă destulă putere pentru a înlătura opiniile divergente. Pot exista situații în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
puternică asupra evoluției ideilor. Gândirea nu-și mai urmează propriul drum, ci devine strâns legată de politica puterii. Anumite idei sunt asociate cu anumite interese și victoria unei interpretări depinde mai mult de puterea politică a adepților săi decât de validitatea argumentelor aduse în sprijnul ei. Mintea umană devine un câmp de luptă pentru forțele politice, iar doctrinele armele taberelor aflate în conflict. Supremația unei doctrine poate fi, astfel, prelungită prin mijloace care au puțin de-a face cu validitatea argumentelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
de validitatea argumentelor aduse în sprijnul ei. Mintea umană devine un câmp de luptă pentru forțele politice, iar doctrinele armele taberelor aflate în conflict. Supremația unei doctrine poate fi, astfel, prelungită prin mijloace care au puțin de-a face cu validitatea argumentelor. Cu cât coerciția destinată menținerii autorității dogmei este mai dură, cu atât mai puțin va satiface nevoile intelectuale. Când hegemonia dogmei este, în sfârșit, distrusă, oamenii se vor simți eliberați de sub îngrozitoarea opresiune. Noile perspective se deschid și proliferarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
Portretul unui ortodox fără barbă și sutană”, dar am renunțat din două motive foarte simple. Primo, consider inutilă orice justificare de ordin metodologic și ridicol din start orice manifest programatic. Fiecare cititor are discernământul, inteligența, capacitatea de a descoperi singur validitatea sau invaliditatea analizelor mele. Secundo, orice explicație se dovedește sterilă în fața ideologiei și a parti-pris-urilor bine cimentate. Volumul se justifică prin sine însuși, altfel nu și-ar avea rostul. Câteva texte sunt, la origine, conferințe pe care am fost invitat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuie demonstrată apropierea personajului de Isus, precum și autoritatea sa asupra celorlalți ucenici; 4. de ce personajul apare târziu în textul evangheliei? 5. trebuie oferită o explicație scenei de pe Golgota (Ioan 19,25-27); 6. trebuie explicat accentul pus de autorul evangheliei pe validitatea mărturiei „ucenicului iubit”; 7. trebuie explicată spaima în fața perspectivei morții ucenicului; 8. trebuie explicată rivalitatea dintre „ucenicul iubit” și Petru. De Boer primește provocarea și încearcă să găsească în textul Noului Testament toate elementele necesare pentru identificarea „ucenicului” cu Maria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acesta nu dovedește că evanghelizarea s-a soldat cu un eșec? Nici un adevărat ucenic nu-și trădează Maestrul. Ori, dacă și-l trădează, înseamnă că Maestrul a meritat să fie trădat, pentru că n-a reușit să-și convingă ucenicul de validitatea învățăturii sale. Origen răspunde acestei întâmpinări încercând să pătrundă în psihologia lui Iuda, încercând să-i înțeleagă fapta, fără a i-o justifica sau legitima în vreun fel. În același timp, el trebuie să „salveze fața” creștinismului, murdărită de adversarul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
SE GÂNDEA CĂ SE AFLA PE PĂMÂNTUL PE CARE APĂRUSE PRIMA MIȘCARE AUTORITARISTĂ DIN LUME. AICI, ÎN INIMA PLANETEI, CU DOUĂ SECOLE ÎNAINTE, UNIUNEA SOVIETICĂ LUASE NAȘTERE ȘI ÎȘI RĂSPÂNDISE CU FORȚA DOCTRINA, CHIAR ÎNAINTE CA ACEASTA SĂ ÎȘI DOVEDEASCĂ VALIDITATEA. Cursese sânge pe pământul multor țări; atât ignoranții cât și savanții se puneau în slujba unei idei care promitea să zguduie istoria din temelii. În multe state, oamenii, treziți din letargia lor seculară de către civilizația occidentală, cădeau pradă unor demagogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
JUDECĂTOR, AȘA CUM PLĂNUISEȘI INIȚIAL? \ VREI, TE ROG, SĂ PUI ÎN FUNCȚIUNE DETECTORUL DE MINCIUNI? FĂRĂ SĂ PIARDĂ O CLIPĂ, MARIN PORNI APARATUL DE CONTROL. ȘI TRASK SPUSE: \ NU L-AȘ PUTEA REPRODUCE ÎN MAI PUȚIN DE TREI SĂPTĂMÂNI. DETECTORUL CONFIRMĂ VALIDITATEA AFIRMAȚIEI. MARIN ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ SOSISE MOMENTUL DECISIV, DAR PREA RAPID. ERAU MAI MULTE PROBLEME DE REZOLVAT. \ NU, SPUSE EL. NU ÎNCĂ. MAI TÂRZIU. ÎNTREBĂ TRASK, STĂPÂNINDU-ȘI VIZIBIL FURIA DIN CE ÎN CE MAI MARE. SCOT INVENȚIA DE AICI, SPUSE MARIN CLĂTINÂND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
neobișnuit. Conform planului, era prevăzut ca de acum înainte ea să creadă că avea un protector în cadrul ierarhiei supreme a consilierilor Marelui Judecător. Dacă acest consilier în particular era sortit morții, fără să știe cineva, asta nu afecta pentru moment validitatea ideii. DACĂ NU AR FI AJUNS LA O INTIMITATE ATÂT DE PROFUNDĂ, REGINA S-AR FI ÎNCĂPĂȚÂNAT SAU AR FI ADOPTAT O ATITUDINE TEATRALĂ, ÎN STILUL EROINEI CARE SE JERTFEȘTE PENTRU POPORUL EI. ÎN SITUAȚIA DATĂ, EA SEMNĂ IMEDIAT DOCUMENTELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Nu era vorba de preluarea unor idei din cărțile altora, ci doar de evacuarea temerii de a scrie sau a spune lucruri care ar putea fi deja gândite de autori pe care îi ignori. Cu toate acestea, aserțiunea își păstrează validitatea și în cazul ideilor primite. „Important nu e dacă eu sunt mai deștept și mai ingenios decât Descartes sau Schelling. Ci dacă, în adevăr, izbutesc să mă echilibrez spiritual, câștigându-mi liniștea de care am nevoie; liniște care nu e
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
discuțiile nu-s decât niște flecari. Eu, personal, nu pot sta aici cu mâinile-n sân. Iertați-mă că plec primul. Honda era un om fără iscusință în vorbă, dar un caracter puternic. Atât Tadatsugu, cât și Kazumasa insistaseră asupra validității propriilor lor argumente, provocând o controversă. Acum, priviră șocați la plecarea indigerată a lui Honda. — Honda, unde te duci? îl întrebară ei, grăbiți. Honda se răsuci în loc, vorbind ca și cum ar fi ajuns la o concluzie adâncă: — Sunt vasalul seniorului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Romanul lecturii. Asumîndu-și „prejudecățile” monumentalist-clasicizante („Mărturisesc că am prejudecata operei, a respirației vaste, neamăgitoare”), criticul se vede nevoit să constate că „Timpul pare a fi lucrat stăruitor pentru gloria urmuziană: jocul grefierului (grav ca orice joc) a căpătat o neașteptată validitate datorită mersului literaturii lumii — aducînd în apoteoză cununa de «clasic» unei fantome”. El amendează gravitatea „lipsită de umor” a comentatorilor mai noi („nobilă amăgire”) și ignorarea „umorului voluntar din care opera se născuse” (ipoteză bazată pe mărturisirile surorii scriitorului, Eliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
obiecte. Din acest moment este imposibil ca cineva să le poată stăpâni pe toate, sau măcar câteva, sau măcar una singură. Este vorba aici de unitatea cunoașterii, și odată cu ea de actualizarea unui principiu care să asigure concordanța și astfel validitatea conduitelor, a judecăților în toate domeniile, a modurilor de gîndire înseși. Comportamentul nostru cotidian este semnificativ în acest sens: în fața oricărei probleme deosebite, apelăm la specialist. Însă dacă această practică se dovedește eficace în cazul unei dureri de dinți sau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și să o apreciem. Ceea ce ni se revelează astfel este o incompatibilitate între această intentio științifică însăși, adică ținta ființei naturale determinate științific drept singura ființă care există în realitate și "adevărată", cu excluderea oricărei alte realități și oricărei alte validități, mai cu seamă cea a subiectivității, și, de cealaltă parte, această aceeași subiectivitate care constituie tocmai realitatea acestei intentio științifice. Astfel regăsim aici în mod cât se poate de riguros conflictul care se acutizează între un mod de viață și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ioni, și nu prin electroni. Asemenea fluidului din baterii, electroliții corpului acumulează și stochează sarcini electrice sub formă de potențial electric, pe care le eliberează la cerere sub formă de curenți activi de energie. Și în acest caz putem observa validitatea științifică a străvechii opinii taoiste conform căreia esența, energia și spiritul se află într-o strânsă legătură și sunt transferabile. Esența (fluidele) stochează energie potențială (energia electrică) și o eliberează sub formă de curenți de energie activă atunci când spiritul (mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pentru a desemna controlul respirației, iar medicii occidentali nu înțeleg modul în care energia atmosferică funcționează ca un „element nutritiv” vital pentru sănătatea umană. În mod ironic, știința occidentală a descoperit de curând nenumărate dovezi ce atestă în mod clar validitatea noțiunilor taoiste străvechi despre aer, respirație și energie și rolurile principale pe care le au acestea pentru sănătate și longevitate. Elementul esențial din aer care transportă sarcina vitală de qi s-a dovedit a nu fi nici oxigenul, nici azotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
are unul dintre cele mai mari raporturi dintre numărul de doctori și populație nu este faptul că e o țară atât de avansată, ci că americanii sunt atât de bolnavi. Comunitatea medicală americană continuă să se încăpățâneze și să respingă validitatea oricăror rețete de medicină alternativă, în ciuda dovezilor copleșitoare că medicina americană pierde lupta împotriva bolilor cronice, a degenerării rapide și a morții premature. Însă este suficient să-i menționați beneficiile terapeutice și eficacitatea remarcabilă ale abstinenței, ale irigărilor colonului, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sâcâiți de curiozități lipsite de sens din partea diletanților curioși: Cei care știu nu vorbesc: Cei care vorbesc nu știu. Un om care ajunge să trăiască până la vârsta de 150 de ani nu are nevoie să aducă argumente pentru a dovedi validitatea Căii Longevității: propria sa existență dovedește adevărul. Atât timp cât adeptul nu se abate niciodată de la Cale, acțiunile sale vor fi întotdeauna corecte și întreaga sa viață va fi o formă de reflecție clară a taoismului. Din păcate, odată ce descoperă Calea, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dori un hamster... Mai este adevărat și că atunci când ați fost Întrebată de soacra dumneavoastră, doamna Barbara Shattock, dacă lui Emily Îi place broccoli, i-ați răspuns că-i place la nebunie, deși la acea vreme nu erați sigură de validitatea răspunsului? — Da, dar nu aș fi putut nicicum să-i spun mamei soțului meu că nu știu dacă fiicei mele Îi place broccoli sau nu. —De ce nu? Pentru că ăsta e genul de lucru pe care o mamă Îl știe. Vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
indiferent cât de juste ar părea sau chiar ar fi ele. Abordarea În spirit științific ne obligă la un minimum de rezervă metodologică fie și numai fiindcă șaptezeci de ani, la scară istorică, nu Înseamnă aproape nimic, este complet irelevant. Validitatea unui sistem se verifică În secole. Poate comunismul n-a avut răgazul necesar să-și etaleze calitățile, abia i-a ajuns timpul să-și evidențieze defectele, crizele de creștere, bolile cronice ale copilăriei. Experimentarea unui vis (orice utopie reprezintă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
restrânsă de avocați a transferat toate bunurile mobile și imobile „tânărului și recent descoperitului strănepot“ al bătrânului. „Aranjamentul“ a fost o reușită mai mare decât ar fi putut spera Ward vreodată. Membrii familiei Ward, la început, au pus la îndoială validitatea tânărului care apăruse din senin, pretinsese că e o rudă îndepărtată și plecase cu tot ceea ce avusese bătrânul. Dar întâlnindu-l pe „Mycroft Ward cel Tânăr“, până și cel mai încăpățânat și avar dintre veri recunoscu că cei doi trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zeci de cercetători din biologia moleculară au Încercat să refacă experiențele propuse, să verifice calculele În detaliu. Peste câteva luni au apărut primele rezultate, apoi s-au adunat altele, săptămână după săptămână, toate confirmând Întru totul, cu o precizie absolută, validitatea ipotezelor inițiale. La sfârșitul lui 2009, nu mai Încăpea nicio Îndoială: rezultatele lui Djerzinski erau valide, puteau fi socotite științific demonstrate. Consecințele practice, evident, erau amețitoare: orice cod genetic, indiferent de complexitatea lui, putea fi rescris Într-o formă standard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]