6,807 matches
-
paznicul pieselor ce urmau a fi jucate pe scenele unor teatre „populare” românești: „(...) Din piesa <<Grădinarul și umbra>> de Leonid Leonov se vor elimina părțile subliniate: Macareev (personaj pozitiv): a) <<SÎnt sigur că oamenii n-au să-și Întrebuințeze o veșnicie forțele numai pentru a distruge și a devasta. Are să vină secolul de aur al lumii cînd omenirea Își va aminti cu recunoștință de cei care mai presus de orice au iubit mărul În al cărui miez se află un sîmbure
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Domnișoara. <<O ce veste minunată/ Din Vihleim ni s-arată/ Că s-a născut/ Prunc din Duhul sfînt/ Fecioara-i curată!// Mergînd Iosif cu Maria/ La Vihleim să senchine/ Într-un mic oraș/ S-a născut Hristos/ Fiul cel din veșnicie/ Ce l-a trimis Tatăl mie/ Să se nască/ Și să crească/ Să ne mîntuiască/ Păstorii văzînd În zare/ Pe cer, o lumină mare/ Ei se Închinau/ Îngerii cîntau/ Și senveseleau>>”. Pe Andrei l-au ars și cuvinte de genul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
încercări: deși am mâncat la viața mea melci, viermi și cobai, gustul de ayahuasca este unul dintre cele mai revoltătoare pe care le-am încercat vreodată. Amar, suficient de lipicios cât să îl simt pentru ce mi-a părut o veșnicie în gură și întins de-a lungul esofagului și suficient de mirositor ca doar mirosul cupei să mă invite să vomit. La ceva timp aud cum cineva lângă mine se apucă de vomitat pentru o bucată de timp care mi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
minte ca o provocare adresată unei societăți care se luptă cu o rată crescută a divorțului. Ea mi-a dat certitudinea că fiecare dintre noi putem construi împreună cu Dumnezeu familii puternice, care să reziste timpului și care să treacă pragul veșniciei. Mă rog ca așa să ne ajute Dumnezeu!” A consemnat Romică Sîrbu CAPITOLUL 23 Misiune chiar și în Republica Moldova... În martie 2000 am ajuns, prin harul Domnului, împreună cu soția mea, într-un sejur la Centrul de Sănătate de la Herghelia, unde
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
grupă de rugăciune în cartierul Simileasca și destul de numeroasă) și îmi doresc să mă întâlnesc în Împărăția lui Dumnezeu cu toți aceia cu care m-am întâlnit, m-am rugat și am lucrat și acolo să-L lăudăm pentru o veșnicie întreagă pe Acela care a făcut posibilă mântuirea noastră, mântuire pe care ne-a oferit-o, nu prin meritele noastre, ci prin jertfa de pe Golgota a Domnul nostru Isus Hristos. Amin! CAPITOLUL 44 Familiei mele dragi În încheiere vreau să scriu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
la El și vom fi pentru todeauna cu El,fără problemele pe care le-am avut pe acest pământ.Și vom locui în palatele pe care El s-a dus să ni le pregătească.El să fie lăudat pentru o veșnicie întreagă, Amin!” CAPITOLUL 53 ZAMBIA Dragă frate Turturică, După aproape o luna de Zambia, avem vești din nou despre copiii noștri și proiectul acesta cu orfanii. Mai jos veți vedea poze care explică foarte bine ce facem noi aici. Veți
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Mine steagul biruinței, Pe drumul cel curat al pocăinței! Eu vin curând! Vestește-Mă întruna Și vezi ca nimeni să nu-ți ia cununa, Căci vreau să-nveți un cânt de bucurie Și-un nume nou, să-l porți în veșnicie! Poezie ,, Bethelul nostru” - Capitolul 1 Betelul Nostru - Dănuț Jercan În Canaan istoric și-n Cuvânt; Exemplu de trăire printre oameni A unui Dumnezeu de trei ori Sfânt. Dar încă Dumnezeu ne mai uimește Asa cum știe-a face numai El
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
În mila Lui suntem cuprinși și noi Acești pribegi, pe drum de împlinire, Că ne-a creat și nouă un Betel, De două ori, spre cânt și fericire: Acum un veac, când a-ncolțit sămânța, Ce a căzut în noi din veșnicie Și-acum vreo cinsprezece ani când Neemia A așezat aici o temelie. E vreme de popas și amintire, E vreme pentru cânt și rugăciune, E vreme de zidit Eben-Ezerul... Să spunem adevărului pe nume! Să recunoaștem: nu puterea noastră Ne-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mai se organizează un exercițiu de luptă după model german. După exercițiu, maiorul face aprecieri critice și se adresează direct unui sublocotenent, spunându-i categoric: „Dacă te vei mișca așa sub focul inamicului, nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei, vorba lui Eminescu”. Aflându-mă foarte aproape de maior, îi spun, oarecum șoptit, că nu Eminescu a spus aceste cuvinte, ci Vlahuță. Superiorul își menține afirmația, în timp ce eu susțineam contrariul. Mare greșeală mai făcusem în acel moment contrazicându-mi comandantul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să fie așa, a fost ca un copil nevinovat să se bucure de prezența în viitor a tatălui protector, a fost hărăzit ca eu să nu trec pragul acestei lumi, într-o vreme când foarte ușor se putea trece în veșnicie. Încă din anii premergători războiului, am visat de multe ori că luptam pe front și cădeam rănit, că-mi reveneam, dar niciodată n-am visat că mor... și așa s-a întâmplat, urmând să mă bucur de cel mai mare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lui de a face din mine un om realizat. Ochii lui albaștri ca seninul cerului s-au închis pentru totdeauna! Vrând nevrând, ne supunem în fața legilor Firii! Cel care a muncit din greu pentru mine își încrucișa brațele trudite, pentru veșnicie! Colectivizarea, cu pensia de doi poli pe lună, îl adusese la sărăcie și aprecia faptul că eu am avut grijă de ultimii lor ani de viață! La succesiune am determinat pe toți nepoții să renunța în favoarea sorei mele, ca recunoștință
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
legătură cu realitatea: fereastra care dă spre strada cu colț și cu tramvaie, nu face altceva decât să mă azvârle în irealul tablourilor tale, cu oameni fără mâini, pământeni cristalini de aerul ce-i înconjoară, așteptând cu toții liniștea neașteptării, cântând veșnicia și uitând de timpul căruia nu-i aparțin... Acum, când toamna își pregătește veșmânt de uscăciune, mi-amintesc de florile ce-n atelierul tău își așteaptă moartea spre a fi imortalizate. M-am întrebat de atâtea ori de ce aștepți să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
buletinul Excelenței Sale ca cel mai drag talisman. Mii de mulțumiri, Maria Fekete, Sao Paulo." "Domnule Consul General, vă mulțumesc din suflet pentru Buletinul informativ care mă ajută să vorbesc din nou românește. Mă bucur că în Nr. 3 vine Harta Veșniciei noastre. Doresc să am textul Imnului național, un manual de limba romană, de literatură și istorie și dacă se poate o hartă a României. Vă mulțumesc încă o dată cu deosebită recunoștință și aleasă prețuire. Minodora Pircu, Bela Vista." "Domnule Consul General
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
portocale, a fi o binecuvântare - simți o asemenea tentație Într-o astfel de dimineaț) și eu chiar simt c) În brațele mele p)trunde un fel de lemnozitate fibroas). Dorești s) prinzi r)d)cini și s) r)mai o veșnicie În astfel de locuri liniștite și senine. John Își jelește fiul, mereu Își jelește fiul și totuși zâmbește În lumina soarelui. În exportul de portocale exist) o competiție cu ț)rile din nordul Africii și cu Spania. Noi suntem niște
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
manuscrise cu miniaturi. Mi-a explicat c) sub pardoseala bisericii se afl) un rezervor str)vechi, care asigură exact gradul de umiditate necesar conserv)rii acestor documente. Că și atunci, sunt tentat s) m) așez, s) nu m) clintesc o veșnicie, În liniștea des)vârșit). Originea acestei dorințe este evident) - provine din contrastul dintre politic) și pace. Cea mai mic) reîntoarcere la frumos te face s)-ți dai seama cât de adânci sunt r)nile tale sociale, cât de dureros este
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
altele. Ședea acolo eliberându-și glasul din temnița neclintită a propriei persoane. În afară de buze, una dintre bărbii, cea mai mică, dar cea adevărată, era singurul detaliu mobil al trupului ei voluminos ca al unui Buddha. Pince-nez-ul cu rame negre reflecta veșnicia. Din când În când, o muscă se așeza pe fruntea severă și imediat cele trei cute ale ei țâșneau laolaltă În sus ca trei alergători sărind peste trei garduri. Dar expresia feței nu se modifica niciodată - acea față pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pohtește "căpetenia"? Muierile pohtesc să lupte și ele, în felul lor... Să lupte?! Moldovencele?! se minunează Ștefan. "Om fi și noi, bune la ceva zic ele. Om lega rănile; o fiertură caldă; o mână ce închide ochii celor ce privesc veșnicia; o vorbă bună..." Și mai zic muierile că, la o adică, or pune mâna și pe topoare, că "de când bărbații sunt tot la oaste, la oaste, am prins meșteșug la mânuirea toporului". Ați auzit?! râd ochii lui Ștefan strălucitori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
meu paharnic Negrilă! Slugă netrebnică și vicleană. Nu mai târziu, în noaptea aiasta chiar, cu o mână îmi întindeai otrava, cu cealaltă, pe inimă, îmi jurai credință veșnică... Acu, râde el sarcastic, tot cu salcie o să-ți lecuiesc tremuriciul în veșnicie... Îndurare, Stăpâne!!! urlă, hohotește Negrilă îngrozit, holbat, târându-se în genunchi, la picioarele Domnului, dar Ștefan se ferește din calea lui. Nu mă osândi!!... Ai milă!!... Mi-a luat Dumnezeu mințile că m-am luat după aista!! și arată acuzator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sihastre! Destinul este alegerea ta! Ce alegi! Ce refuzi! "Soarta, Destinul sunt eu!" De aceea suntem și răspunzători: "Eu am ales! Eu am greșit! Eu răspund! Eu plătesc!" Fiule, îl sfătuiește Daniil, resemnat, părintește, te răzvrătești împotriva Cerului... Îți vinzi "Veșnicia"! Nu te temi că te bate Dumnezeu? Ștefan pufnește pe nas: M-a și bătut. Că mult îmi pasă mie de "Veșnicie"! Am vândut-o! De mult am vândut-o... Vorbești cu păcat, de te răzvrătești împotriva ei. Totdeauna Soarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am greșit! Eu răspund! Eu plătesc!" Fiule, îl sfătuiește Daniil, resemnat, părintește, te răzvrătești împotriva Cerului... Îți vinzi "Veșnicia"! Nu te temi că te bate Dumnezeu? Ștefan pufnește pe nas: M-a și bătut. Că mult îmi pasă mie de "Veșnicie"! Am vândut-o! De mult am vândut-o... Vorbești cu păcat, de te răzvrătești împotriva ei. Totdeauna Soarta ți-a fost prielnică, amintește-ți de Podul Înalt... "Podu-n sus, Podu-n, jos!" Mi s-a aplecat! De "Valea Albă" nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te gândești că tu nu-ți mai aparții! De blestemele Moldovei nu te temi?! Ștefan îi zâmbește cu blândețe: Fii pe pace, Părinte... Daniil se descarcă: O! Doamne! Trufie, numele tău e Ștefan! Nu cumva, gândurile tale umblă pe "Cărările Veșniciei" cu sabia în mână cum șade bine unui viteaz voievod? În Ceruri, nimeni n-are nevoie de Ștefan Vodă... Moldova cui o lași? Ștefan tace... Îl privește pe Iisus, coroana sa de spini... Încet, își încinge spada... Când am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Îl privește pe Iisus, coroana sa de spini... Încet, își încinge spada... Când am fost uns domn, am îmbrăcat cămeșa morții... Am știut că e croită dintr-un giulgiu... Am îmbrăcat-o totuși... De atunci, gândurile mele tot pe " Cărările Veșniciei" umblă. Aiasta mi-i meseria. Mai rabdă puțin! îl imploră Daniil. Vor veni! Nu se poate să nu vină... N-ai teamă, Sihastre... Nu mă las eu cu una, cu două! Te întrebam de niște opinci... Ce veste-poveste vorba aiasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înveșmântat într-o mantie amplă care-i maschează mișcările mâinilor. Va trage sau nu? Secundele se preling cu o infernală încetineală, într-un suspans sufocant: încă puțin și prizonierul va ieși din bătaia presupusei arme... Împușcătura răsună parcă după o veșnicie. Roșii și albii, cu o mare forță de a ne implica în scenă, demarează brusc, dând senzația că începe de la mijloc, că se continuă de cine știe când. Un călăreț își mână (acesta e cuvântul) victima „la trap” de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la Dumnezeu și la moarte. Nu luăm nimic cu noi când murim. Doar faptele și milostenia ne însoțesc și ne deschid ușile Raiului ceresc. Ce n-am da să intrăm în Rai? Totul am da, am da totul. Acolo-i veșnicia, dragii mei! îl vezi pe Mielul lui Dumnezeu. Te bucuri cu El. Vezi Mama Cerească. Multe vezi și ești fericit o veșnicie. Aici, pe pământ, ne-a încătușat șarpele cel viclean. Să ne rugăm neîncetat la Milostivul Dumnezeu să ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Raiului ceresc. Ce n-am da să intrăm în Rai? Totul am da, am da totul. Acolo-i veșnicia, dragii mei! îl vezi pe Mielul lui Dumnezeu. Te bucuri cu El. Vezi Mama Cerească. Multe vezi și ești fericit o veșnicie. Aici, pe pământ, ne-a încătușat șarpele cel viclean. Să ne rugăm neîncetat la Milostivul Dumnezeu să ne scoată din plasa șarpelui, să ne dea puterea de-a învinge orice ispita și greutate. Să avem înțelepciunea de care avem nevoie
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]