66,723 matches
-
eseu în stil analitic despre conceptul de cunoaștere. Capitolul masiv este cel de-al treilea, care tratează pe rând despre reprezentare, percepție, memorie și imaginație, experiență și știință. Înel de-al patrulea capitol găsim o prezentare a unor concepte-cheie pentru cunoaștere, cum sunt cele de adevăr și întemeiere. Al cincilea, cel care închide paranteza deschisă o dată cu introducerea, este o scurtă incursiune în problematica realității cunoașterii. Teoria cunoașterii are rădăcini adânci în istoria filosofiei europene. Dialogul "Theaitetos" al lui Platon conține substanța
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
imaginație, experiență și știință. Înel de-al patrulea capitol găsim o prezentare a unor concepte-cheie pentru cunoaștere, cum sunt cele de adevăr și întemeiere. Al cincilea, cel care închide paranteza deschisă o dată cu introducerea, este o scurtă incursiune în problematica realității cunoașterii. Teoria cunoașterii are rădăcini adânci în istoria filosofiei europene. Dialogul "Theaitetos" al lui Platon conține substanța multora dintre discuțiile care se poartă și astăzi în teoria cunoașterii. Ca disciplină filosofică, desemnată cu numele de „teoria cunoașterii“, ea nu s-a
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
și știință. Înel de-al patrulea capitol găsim o prezentare a unor concepte-cheie pentru cunoaștere, cum sunt cele de adevăr și întemeiere. Al cincilea, cel care închide paranteza deschisă o dată cu introducerea, este o scurtă incursiune în problematica realității cunoașterii. Teoria cunoașterii are rădăcini adânci în istoria filosofiei europene. Dialogul "Theaitetos" al lui Platon conține substanța multora dintre discuțiile care se poartă și astăzi în teoria cunoașterii. Ca disciplină filosofică, desemnată cu numele de „teoria cunoașterii“, ea nu s-a constituit însă
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
care închide paranteza deschisă o dată cu introducerea, este o scurtă incursiune în problematica realității cunoașterii. Teoria cunoașterii are rădăcini adânci în istoria filosofiei europene. Dialogul "Theaitetos" al lui Platon conține substanța multora dintre discuțiile care se poartă și astăzi în teoria cunoașterii. Ca disciplină filosofică, desemnată cu numele de „teoria cunoașterii“, ea nu s-a constituit însă decât în cadrul cercurilor kantiene din universitățile germane, în secolul al XIX-lea. Teoria cunoașterii a dobândit însă un loc proeminent printre disciplinele filosofice. În cadrul filosofiei
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
incursiune în problematica realității cunoașterii. Teoria cunoașterii are rădăcini adânci în istoria filosofiei europene. Dialogul "Theaitetos" al lui Platon conține substanța multora dintre discuțiile care se poartă și astăzi în teoria cunoașterii. Ca disciplină filosofică, desemnată cu numele de „teoria cunoașterii“, ea nu s-a constituit însă decât în cadrul cercurilor kantiene din universitățile germane, în secolul al XIX-lea. Teoria cunoașterii a dobândit însă un loc proeminent printre disciplinele filosofice. În cadrul filosofiei teoretice, scrie Schnädelbach, „teoria cunoașterii este acolo, de regulă
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
substanța multora dintre discuțiile care se poartă și astăzi în teoria cunoașterii. Ca disciplină filosofică, desemnată cu numele de „teoria cunoașterii“, ea nu s-a constituit însă decât în cadrul cercurilor kantiene din universitățile germane, în secolul al XIX-lea. Teoria cunoașterii a dobândit însă un loc proeminent printre disciplinele filosofice. În cadrul filosofiei teoretice, scrie Schnädelbach, „teoria cunoașterii este acolo, de regulă, prima disciplină a ramurii, ceea ce scoate în evidență rangul ei deosebit printre disciplinele fundamentale“. „Mai rar se găsește, în schimb
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
cu numele de „teoria cunoașterii“, ea nu s-a constituit însă decât în cadrul cercurilor kantiene din universitățile germane, în secolul al XIX-lea. Teoria cunoașterii a dobândit însă un loc proeminent printre disciplinele filosofice. În cadrul filosofiei teoretice, scrie Schnädelbach, „teoria cunoașterii este acolo, de regulă, prima disciplină a ramurii, ceea ce scoate în evidență rangul ei deosebit printre disciplinele fundamentale“. „Mai rar se găsește, în schimb, pe această poziție metafizica, care uneori nici nu este menționată; metafizica pretindea să ocupe, până în secolul
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
printre disciplinele fundamentale“. „Mai rar se găsește, în schimb, pe această poziție metafizica, care uneori nici nu este menționată; metafizica pretindea să ocupe, până în secolul al XIX-lea, prima poziție printre disciplinele din ramura filosofiei teoretice“. Schnädelbach arată că termenul „cunoaștere“ nu vizează doar cunoașterea științifică. Este vorba mai degrabă de cunoașterea de care dispunem fiecare în viața cotidiană. Știința este doar una dintre formele cunoașterii. Cum am putea însă afla ce crede o persoană că știe? Una dintre idei este
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
rar se găsește, în schimb, pe această poziție metafizica, care uneori nici nu este menționată; metafizica pretindea să ocupe, până în secolul al XIX-lea, prima poziție printre disciplinele din ramura filosofiei teoretice“. Schnädelbach arată că termenul „cunoaștere“ nu vizează doar cunoașterea științifică. Este vorba mai degrabă de cunoașterea de care dispunem fiecare în viața cotidiană. Știința este doar una dintre formele cunoașterii. Cum am putea însă afla ce crede o persoană că știe? Una dintre idei este să examinăm propozițiile față de
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
poziție metafizica, care uneori nici nu este menționată; metafizica pretindea să ocupe, până în secolul al XIX-lea, prima poziție printre disciplinele din ramura filosofiei teoretice“. Schnädelbach arată că termenul „cunoaștere“ nu vizează doar cunoașterea științifică. Este vorba mai degrabă de cunoașterea de care dispunem fiecare în viața cotidiană. Știința este doar una dintre formele cunoașterii. Cum am putea însă afla ce crede o persoană că știe? Una dintre idei este să examinăm propozițiile față de care persoana respectivă adoptă o atitudine: le
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
al XIX-lea, prima poziție printre disciplinele din ramura filosofiei teoretice“. Schnädelbach arată că termenul „cunoaștere“ nu vizează doar cunoașterea științifică. Este vorba mai degrabă de cunoașterea de care dispunem fiecare în viața cotidiană. Știința este doar una dintre formele cunoașterii. Cum am putea însă afla ce crede o persoană că știe? Una dintre idei este să examinăm propozițiile față de care persoana respectivă adoptă o atitudine: le socotește, de pildă, adevărate sau nu, le asertează, fie pentru că le crede adevărate, fie
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
care sunt temeiurile în virtutea cărora o persoană susține că o anume propoziție este adevărată. O astfel de abordare capătă într-o scriere filosofică forma analizei limbajului—o metodă care este bine reprezentată și‑n cartea lui Herbert Schnädelbach despre teoria cunoașterii, îndeosebi în cel de-al doilea capitol. Schnädelbach, în pofida criticilor mai vechi și mai noi, subscrie la o formulă a cunoașterii pe care o găsim încă la Platon. Conform acestei formule, a ști înseamnă a da crezare în baza unor
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
scriere filosofică forma analizei limbajului—o metodă care este bine reprezentată și‑n cartea lui Herbert Schnädelbach despre teoria cunoașterii, îndeosebi în cel de-al doilea capitol. Schnädelbach, în pofida criticilor mai vechi și mai noi, subscrie la o formulă a cunoașterii pe care o găsim încă la Platon. Conform acestei formule, a ști înseamnă a da crezare în baza unor temeiuri unei propoziții adevărate. A da crezare unei propoziții adevărate nu este suficient, pentru că s-ar putea ca în mod întâmplător
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
unor temeiuri unei propoziții adevărate. A da crezare unei propoziții adevărate nu este suficient, pentru că s-ar putea ca în mod întâmplător să dăm crezare unei propoziții adevărate. În capitolul masiv despre formele de a ști din "Introducere în teoria cunoașterii" Schnädelbach se bazează mai degrabă pe filosofia lui Platon, Aristotel, Bacon, Descartes, Locke sau mai ales Kant decât pe filosofia analitică. În finalul capitolului despre formele de a ști, Schnädelbach schițează o istorie a acestor forme. „Crearea unei terminologii pentru
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
cel care-și are izvorul în cuvântul vechi grecesc "krineîn": delimitarea, evaluarea și judecarea pretențiilor de adevăr și de valoare, care se îngemănează cu o pragmatică a argumentării, ce înglobează critica și întemeierea într-un tot“. În "Introducerea în teoria cunoașterii" Kant este un punct de referință constant. Pentru Schnädelbach, Kant este autorul ale cărui soluții au o valoare paradigmatică. De pildă, pasajul despre legătura dintre critică și întemeiere reprodus în secțiunea despre teoria cunoașterii se continuă cu o referire la
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
un tot“. În "Introducerea în teoria cunoașterii" Kant este un punct de referință constant. Pentru Schnädelbach, Kant este autorul ale cărui soluții au o valoare paradigmatică. De pildă, pasajul despre legătura dintre critică și întemeiere reprodus în secțiunea despre teoria cunoașterii se continuă cu o referire la concepția lui Kant: „Conexiunea pragmatică dintre critică și întemeiere ține de structura de bază a rațiunii în genere, așa cum ne-a arătat Kant. Rațiunea are realitate numai ca rațiune critică - inclusiv în teoria cunoașterii
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
cunoașterii se continuă cu o referire la concepția lui Kant: „Conexiunea pragmatică dintre critică și întemeiere ține de structura de bază a rațiunii în genere, așa cum ne-a arătat Kant. Rațiunea are realitate numai ca rațiune critică - inclusiv în teoria cunoașterii“. Schnädelbach subscrie la distincția dintre discursul descriptiv, cel explicativ și cel normativ. De pildă, în cazul unui concept precum cel de cunoaștere, filosofii încearcă să analizeze "înțelesul" conceptului respectiv. Caută, de pildă, criterii care diferențiază cunoașterea de ceea ce nu este
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
rațiunii în genere, așa cum ne-a arătat Kant. Rațiunea are realitate numai ca rațiune critică - inclusiv în teoria cunoașterii“. Schnädelbach subscrie la distincția dintre discursul descriptiv, cel explicativ și cel normativ. De pildă, în cazul unui concept precum cel de cunoaștere, filosofii încearcă să analizeze "înțelesul" conceptului respectiv. Caută, de pildă, criterii care diferențiază cunoașterea de ceea ce nu este cunoașterea. La fel este și în cazul unor concepte precum „viață umană“ și așa mai departe. Acesta este aspectul explicativ al demersului
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
critică - inclusiv în teoria cunoașterii“. Schnädelbach subscrie la distincția dintre discursul descriptiv, cel explicativ și cel normativ. De pildă, în cazul unui concept precum cel de cunoaștere, filosofii încearcă să analizeze "înțelesul" conceptului respectiv. Caută, de pildă, criterii care diferențiază cunoașterea de ceea ce nu este cunoașterea. La fel este și în cazul unor concepte precum „viață umană“ și așa mai departe. Acesta este aspectul explicativ al demersului filosofic. Setul de criterii presupune însă și existența unor norme de aplicare. Trebuie știut
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
Schnädelbach subscrie la distincția dintre discursul descriptiv, cel explicativ și cel normativ. De pildă, în cazul unui concept precum cel de cunoaștere, filosofii încearcă să analizeze "înțelesul" conceptului respectiv. Caută, de pildă, criterii care diferențiază cunoașterea de ceea ce nu este cunoașterea. La fel este și în cazul unor concepte precum „viață umană“ și așa mai departe. Acesta este aspectul explicativ al demersului filosofic. Setul de criterii presupune însă și existența unor norme de aplicare. Trebuie știut dacă, în ce mod și
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
demersului filosofic. Setul de criterii presupune însă și existența unor norme de aplicare. Trebuie știut dacă, în ce mod și când este aplicabil un criteriu. Acesta este aspectul normativ al demersului. În sfârșit, descrierea ține de cercetarea proceselor efective (de cunoaștere etc.). La Kant, scrie Schnädelbach, critica rațiunii „conține... analize cu rol de clarificare conceptuală și ține în esență de discursul explicativ al filosofiei“. După părerea lui Schnädelbach, „"Critica rațiunii pure" este cu adevărat actuală doar în zona nucleului ei explicativ
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
neagă și amprenta pozitivă lăsată de creștinism asupra culturii europene. Atâta doar că el crede că energiile care au dus la contribuții pozitive s-au epuizat. Dintre cărțile lui Herbert Schnädelbach se remarcă: "Erkenntnistheorie zur Einführung" [O introducere în teoria cunoașterii] a apărut în germană în 2002, chiar în anul în care profesorul Schnädelbach s-a pensionat. Cărțile lui Herbert Schnädelbach au fost traduse în română, franceză, italiană, japoneză, spaniolă și polonă. Pentru o listă mai amplă se poate consulta situl
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
în problemele religioase al secolului Reformei. Valoarea teologică a învățăturii lutherane, în viziunea lui Dürr, și valoarea lingvistică, a stadiului limbii în acea epocă, sunt și ele deosebit de mari. Lucrarea mai are și o valoare etnologică, fiind o sursă de cunoaștere a obiceiurilor și tradițiilor populației germane din Transilvania. Damasus Dürr intrase aproape în uitare, când, în 1883, Albert Amlacher a scris o biografie a sa. Opera lui Dürr a început să fie publicată în 1939, dar, din păcate, s-au
Damasus Dürr () [Corola-website/Science/309880_a_311209]
-
a opta (...) construiește (...) modelul unui act de inițiere angajat de acea voce anonimă - Ea - care e însuși principiul existenței, Muma arhetipală, mitică...” (Ion Pop, monografia, 1980, p. 62-63, 66). Ștefania Mincu apreciază că invocatul ținut este „simbolul unui spațiu al cunoașterii, un spațiu în care se plonjează cu sufletul «dezbrăcat» de trup într-un ocean primordial...”, dar „nașterea hiperboreeană e doar în minte, nu adevărată”, căci Nichita e un „poet al lucidității”, motiv pentru care refuză „visul și evaziunea”. Alex. Ștefănescu
Elegia a opta, hiporboreeana () [Corola-website/Science/309932_a_311261]
-
singur cuvânt. Exemple: "El locuiește în București", "A se scutura înainte de întrebuințare", "Vorba lungă sărăcia omului", "Adevărat", "Da", "Iarnă grea", "Iarnă", "El, după ea". Din punct de vedere semantic, o propoziție este enunțarea unei judecăți. Se caracterizează prin conținut de cunoaștere (rezultatul constatărilor vorbitorului în legătură cu realitatea), sau prin conținut afectiv-volițional (atitudinea vorbitorului față de realitate). Propozițiile pot fi clasificate după mai multe criterii. O serie de criterii se referă la propozițiile considerate în sine, iar un citeriu aparte este statutul propozițiilor una
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]