65,710 matches
-
Iordănești a făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. După ocuparea satului de către sovietici, mai mulți săteni au încercat să treacă în România. Ca urmare a zvonurilor lansate de NKVD că s-ar permite trecerea graniței în România, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate
Iordănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316125_a_317454]
-
după ce Flacăra Halmășd a cesionat locul din Liga a III-a al echipei Someșul Satu Mare, de unde au venit și majoritatea jucătorilor. A terminat sezonul 2008-09 pe locul 2, înaintea unor echipe mai bine cotate: CFR II Cluj și CSM Sebeș. Ocuparea locului secund le-a dat dreptul șimleuanilor de a participa la un turneu de baraj pentru promovarea în Liga a II-a. Silvania a învins cu 2-0 pe FC Caracal iar apoi a trecut cu 3-0 de CS Ineu, reușind
FC Silvania Șimleu Silvaniei () [Corola-website/Science/316293_a_317622]
-
anterior și redevine suplinitor la aceleași școli ca în primul an de activitate. În mai 1933, deprimat de situația incertă în care se găsea, participă la concursul inițiat de ministrul Virgil Madgearu în acțiunea de modernizare a aparatului fiscal, pentru ocuparea a 52 de posturi de administrator financiar, la care erau admiși și licențiați în matematici. Deși se clasează pe locul 2, putînd să rămînă în minister, solicită din motive personale un județ mai depărtat de București. Alege Tutova, cu capitala
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
1865) de Pr. George Filipescu-Dubău și Anton Parteni-Antonin apare denumirea de "Ins. Limba" pentru o porțiune de aluviuni care corespunde astăzi cu partea de nord a ariei Popina la sud-est de Periprava și la nord de canalul Drumul Drâmbei. După ocuparea de către URSS a Basarabiei și Bucovinei de Nord la 28 iunie 1940, armata sovietică a ocupat și Ținutul Herța și ulterior și 6 insule de la sud de talvegul brațului Chilia. Pentru a delimita noua frontieră și a clarifica neînțelegerile, comisarul
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
insule de pe brațul Chilia, totalizând un teritoriu de peste 23,75 km². Astfel, a fost ocupat și brațul Chilia, linia de frontieră fiind mutată unilateral pe brațul Musura. Ministerul de Externe al României a depus un protest la Moscova față de această ocupare, la care comisarul adjunct pentru afaceri străine al URSS, Andrei Vîșinski, și-a exprimat speranța că "România nu va stărui în protestul său, pe care guvernul sovietic nu-l poate accepta". El a declarat că aceste insule nu au nici o
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
documente au fost păstrate mult timp secrete astfel că în martie 1949, căpitanul-comandor Copaciu, membru al comisiei de delimitare a frontierelor, a fost arestat pentru că nu recunoștea URSS-lui Ostgrovul Limba, Insula Șerpilor și nici celelalte ostroave de pe Brațul Chilia. După ocuparea ostrovului Limba, în mai multe rânduri, pescarilor români surprinși de furtuni în zonă nu li s-a permis să se adăpostească pe ostrov, fiind refulați de către grănicerii sovietici. Situația nu a fost oficializată decât odată cu semnarea la București la 27
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
cultura și folclorul lituanian. Cinci semnatari au murit înainte de începutul celui de al Doilea Război Mondial; trei au murit în timpul ocupației naziste. Cei care au supraviețuit până atunci și nu au emigrat în țările occidentale au devenit deținuți politici după ocuparea Lituaniei de către Uniunea Sovietică. Aleksandras Stulginskis și Petras Klimas au fost deportați în Siberia de autoritățile sovietice, dar au supraviețuit și s-au reîntors în țară; Pranas Dovydaitis și Vladas Mironas au ajuns și ei în Siberia și au murit
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
și Dardanele. De asemenea, Aliații primeau dreptul de ocupație „în caz de dezordine” a oricărui teritoriu turc. Somerset Arthur Gough-Calthorpe, cel care a semnat tratatul din partea britanică, a declarat că Antanta nu dorește să distrugă statul otoman și nu dorește ocuparea militară a acestuia, dar se simte îndreptățită să-și asigure securitatea prin ocuparea Istanbulului. În ciuda declarațiilor oficiale, desființarea statului otoman și împărțirea lui între puterile învingătoare a fost obiectivul Aliaților încă de la începutul războiului . Pe 12 noiembrie 1918, o brigadă
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
a oricărui teritoriu turc. Somerset Arthur Gough-Calthorpe, cel care a semnat tratatul din partea britanică, a declarat că Antanta nu dorește să distrugă statul otoman și nu dorește ocuparea militară a acestuia, dar se simte îndreptățită să-și asigure securitatea prin ocuparea Istanbulului. În ciuda declarațiilor oficiale, desființarea statului otoman și împărțirea lui între puterile învingătoare a fost obiectivul Aliaților încă de la începutul războiului . Pe 12 noiembrie 1918, o brigadă franceză a intrat în capitala otomană și a început Ocupația Istanbulului și a
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
12 noiembrie 1918, o brigadă franceză a intrat în capitala otomană și a început Ocupația Istanbulului și a regiunii imediat învecinate. A doua zi, a urmat o debarcare a militarilor aliați de pe vasele de război britanice, franceze, italiene și elene. Ocuparea Istanbulului a fost urmată de mai multe alte acte asemănătoare. Pe 14 noiembrie, trupele franco-elene au ocupat orașul Uzunköprü din Tracia Răsăriteană și calea ferată care lega orașul de stația Hadımköy de lângă Çatalca, din suburbiile Istanbulului. Pe 1 decembrie, trupele
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
franco-elene au ocupat orașul Uzunköprü din Tracia Răsăriteană și calea ferată care lega orașul de stația Hadımköy de lângă Çatalca, din suburbiile Istanbulului. Pe 1 decembrie, trupele britanice din Siria au ocupat Kilisul. Începând cu luna decembrie, francezii au trecut la ocuparea sistematică a teritoriului otoman, (orașele Antakya, Mersin, Tarsos, Ceyhan, Adana, Osmaniye și Islahiye. Pe 19 ianuarie 1919, a început Conferința de pace de la Paris, în timpul căreia s-a discutat condițiile care trebuiau impuse Puterilor Centrale învinse, inclusiv Imperiului Otoman. A
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
perioada 1915 - 1917, care vizau dezmembrarea Imperiului Otoman. Grecii urmăreau crearea noului „Imperiu Elenistic”, bazat pe așa-numita Megali Idea. Premierul britanic, David Lloyd George, promisese Greciei crearea Imperiului Elen mai înainte de intrarea Greciei în război. Italia era interesată de ocuparea sudului Anatoliei, în conformitate cu Acordul de la St.-Jean-de-Maurienne. Franța era interesată de exercitarea controlului în Hatay, Liban și Siria și a unei porțiuni din sud-estul Anatoliei, în conformitate cu Acordul Sykes-Picot. Franța semnase de asemenea un tratat cu Armenia și promisese ca, în schimbul
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Urfa și Birecik, iar francezii au ocupat porturile de la Marea Neagră Zonguldak și Karadeniz Ereğli și regiunea minieră din apropiere. Grecii au ocupat portul Smirna, ceea ce a dus la părăsirea lucrărilor Conferinței de pace de către delegația italiană. Italia era interesată de ocuparea aceluiași port. Pe 30 aprilie, Italia a trimis un vas de război în rada portului, încercând să-și impună prin forță voința în fața grecilor. Mai mult, marina italiană a debarcat un puternic corp expediționar în Anatolia. Dată fiind lipsa delegației
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
hotărât să ofere o demonstrație de forță și au transferat forțe importante la Oltu. Victoria turcilor în prima fază a Bătăliei de la Oltu (18- 25 iunie 1920) a pus capăt discuțiilor cu guvernul rus. Acest eveniment a fost urmat de ocuparea de către Georgia a orașului Artvin (25 iulie). Pe 10 august să aibă loc semnarea Tratatului de Sèvres. A doua fază a luptelor de la Oltu (3 - 5 septembrie) a dus la alungarea definitivă a armenilor din regiune. Tratatul de la Alexandropol (2
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
capturate de la fosta armată a RD Armene au fost trimise în vest, pentru ca să fie folosite în luptele cu grecii. Războiul în vest a izbucnit în principal datorită faptuluil că liderii Antantei, în principal premierul britanic David Lloyd George, promiseseră Greciei ocuparea unor teritorii care aparțineau Imperiululi Otoman în schimbul implicării țării în război de partea Aliaților. Printre teritoriile promise se aflau Tracia Răsăriteană, insulele Imbros (Gökçeada) și Tenedos (Bozcaada), precum și regiunea din Anatolia apuseană din jurul orașului Smyrna (Izmir). Grecii au cerut și
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
unor teritorii care aparțineau Imperiululi Otoman în schimbul implicării țării în război de partea Aliaților. Printre teritoriile promise se aflau Tracia Răsăriteană, insulele Imbros (Gökçeada) și Tenedos (Bozcaada), precum și regiunea din Anatolia apuseană din jurul orașului Smyrna (Izmir). Grecii au cerut și ocuparea Constantinopolelui, capitala istorică a Imperiului Bizantin, obiectiv al „Marii Idei”, dar Antanta nu s-a arătat dornică să satisfacă această cerere, considerată excesivă. Antanta a admis ca Grecia să obțină controlul asupra regiunii din jurul Smyrnei și Ayvalıkului din Anatolia apuseană
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
și Insulele Amiralității și păstrarea lor cât mai mult timp posibil pentru a permite marinei și armatei japoneze să se pregătească pentru un contraatac decisiv împotriva forțelor Aliate. Păstrarea controlului asupra Insulelor Amiralității era crucială pentru planurile defensive japoneze, întrucât ocuparea lor de Aliați ar fi plasat importanta fortificație japoneză de la Truk în raza bombardierelor grele. Neașteptându-se ca Aliații să acționeze atât de rapid, Cartierul General i-a lăsat lui Imamura timp până la jumătatea lui 1944 să-și termine pregătirile
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
mai la răsărit un nou golf, situat între gura Stambulul Vechi și extremitatea digurilor brațului Sulina, și separat de larg printr-un cordon litoral nisipos formând o insulă denumită „„Musura” în românește și Нова Земля („Pământul nou”) în ucraineană. După ocuparea de către URSS a Basarabiei și Bucovinei de Nord la 28 iunie 1940, comisarul adjunct al Comisariatului Afacerilor Externe al Uniunii Sovietice, Vladimir Dekanozov, i-a transmis, la 17 august 1940, ambasadorului român la Moscova Grigore Gafencu, că statul sovietic dorește
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
totalizând un teritoriu de peste 23,75 km². Astfel, a fost ocupată și gura brațului Chilia, linia de frontieră fiind mutată unilateral pe canalul și prin golful Musura. Ministerul de Externe al României a depus un protest la Moscova față de această ocupare, la care comisarul adjunct pentru afaceri străine al URSS, Andrei Vîșinski, a răspuns "exprimând nădejdea că România nu va stărui în protestul său, pe care guvernul sovietic nu-l poate accepta". El a repetat că "aceste insule nu au nici o
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]
-
Ceuta aflată lângă coloanele lui Hercule. În anii 710-711, generalul Musa a orodonat lui Tariq ibn Ziyad (un berber, fost sclav, acum general arab) să invadeze Hispania, începând astfel cucerirea arabă a Peninsulei Iberice, prin victoria asupra regelui Rodrigo și ocuparea capitalei vizigoților de la Toledo. Pierderea exarhatului african a fost o lovitură enormă dată imperiului bizantin în vestul Mării Mediteranene deoarece Cartagina și Egipt erau principalele surse ale Constantinopolului de forță de muncă și de cereale. A fost o lovitură enormă
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
OUN a încercat să profite de retragerea forțelor sovietice din Ucraina după invadarea URSS de către trupele Germaniei Naziste. Unii dintre membrii organizației au sperat că se pot alia cu Germania Nazistă în lupta împotriva URSS. După numai câteva zile de la ocuparea Liovului, naziștii au arestat proaspăt formatul guvern ucrainean, iar membrii săi au fost trimiși în lagăre de concentrare din Reich. În următorii doi ani după proclamarea independenței, aproximativ 80% dintre liderii OUN fuseseră uciși sau încarcerați După Primul Război Mondial
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
de lemn din Pârtești în Humoreni, acesteia i s-a schimbat hramul din "Sfântul Nicolae" în "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil". Biserica de lemn actuală din Humoreni era în funcțiune în anul 1775 în satul Pârtești, ea fiind construită înainte de ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic. Această datare a bisericii pe la mijlocul secolului al XVIII-lea este susținută și de prezența câtorva cărți vechi românești în inventarul parohiei. În 1948 s-a amenajat în pronaos un cafas cu înălțimea de 2.50 metri
Biserica de lemn din Humoreni () [Corola-website/Science/320330_a_321659]
-
fără evrei, polonezi și germani; polonezii dincolo de râul San, germanii la Berlin și evreii la spânzurătoare”. Istoricii de la Yad Vashem au afirmat că milițiile OUN au fost implicate în masacrarea a aproximativ 6.000 de evrei din Lviv, imediat după ocuparea acestui oraș de către trupele germane, dar există o mai veche controversă pe această temă, although this claim is controversial and disputed by other historians ("Vedeți și: " Controversele cu privire la pogromul de la Lviv (1941)). Membrii OUN care se infiltraseră în poliția germană
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
echivalentul a opt batalioane de infanterie, un regiment de tancuri, două de artilerie, și trei batalioane de mortiere grele. El mai avea și 5.000 de tunari și infanteriști navali. Cea mai dificilă misiune care le rămăsese pușcașilor marini era ocuparea Platoului Motoyama cu Dealul 382 și structura geologică denumită "Turkey knob", precum și zona dintre ele, denumită "Amfiteatrul". Aceasta a format baza a ceea ce avea să fie cunoscut sub numele de „tocătorul de carne”. În timp ce aceasta se făcea pe flancul drept
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
au semnat un tratat de pace. Începând cu mijlocul anilor 1930 Imperiul japonez a început să se extindă agresiv în zona Pacificului, în Asia de est și Asia de sud-est. După ce a reușit să îngenuncheze rapid o însemnată parte a Chinei, prin ocuparea Manciuriei în detrimentul Chinei, atenția japonezilor s-a îndreptat tot mai mult spre Mongolia și a Orientului îndepărtat sovietic. Guvernul mongol simțind pericolul japonez, a început dezvoltarea armatei mongole, neglijată la acea vreme. Ca măsuri adoptate, s-a implementat serviciul militar
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]