KorAP: Find »[drukola/base=acționa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...2601 2602 2603 ...2685 >

67,111 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

Interogare într-o manieră administrativă Terapeuții pun adesea întrebări pentru a obține informații, cu riscul ca aceste întrebări să pară a fi o interogare administrativă. Uneori, aceste întrebări formează o listă ca într-o interogare administrativă. Această manieră de a acționa, sigur utilă, riscă să contribuie la pierderea relației colaborative și la întărirea rezistențelor, ceea ce diminuează accesul la informații. Terapeutul - Ce meserie aveți? Pacientul - Sef de echipă. Terapeutul - Ce problemă aveți? Pacientul - Cred că sunt deprimat. Terapeutul - De când a apărut această

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de mai puține ședințe de expunere pentru a-și vindeca acrofobia decât cei care se trataseră cu placebo. Concluzie și direcție de urmat TCC este tratamentul care trebuie luat în considerație cu prioritate în terapia fobiilor specifice. Unele substanțe care acționează asupra funcțiilor cognitive, cum ar fi D-cycloserine, ar putea facilita procesele de învățare implicate în tratamentul prin expunere la stimulii anxiogeni. 2. Tulburările de dispoziție Eficiența TCC a fost studiată în tratamentul depresiilor non bipolare, non psihotice, de intensitate mică

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
tratament de șaisprezece săptămâni la pacienții care prezentau o depresie moderată până la severă. Eficiența tratamentelor combinate Conform unui studiu al lui Hollon și al., tratamentele combinate nu sunt mai eficiente decât monoterapiile în cazul depresiilor ușoare până la severe, dar medicamentele acționează, poate, mai repede, iar TCC are, poate, efecte mai stabile. In plus, tratamentele combinate sunt, poate, mai eficiente decât monoterapiile în cazul formelor mai severe de depresie. Thase și al. au publicat o meta-analiză aplicată pe 6 studii și 595

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de meta-analize evidențiază faptul că TCC este eficientă în tratamentul numeroaselor tulburări mentale, utilizată ca unică terapie în tratamentul inițial, singură sau ca alternativă la farmacoterapie, combinată cu farmacoterapia pentru a amplifica efectele medicamentelor, sau combinată cu farmacoterapia pentru a acționa asupra unor simptome care nu cedează farmacoterapiei. Numeroase întrebări persistă încă în legătură cu alegerea celui mai buna tratament și în ceea ce privește preocuparea pentru tratamentele combinate, simultane sau secvențiale. In cazul unor tulburări, în special în cazul tulburărilor anxioase, depresiilor majore de severitate

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
fi perceput doar în realitatea sa organică. Ar trebui ca acesta să fie întotdeauna studiat în complexitatea multiplelor sale retroacțiuni bio-psihosociale. In plus, chiar în cadrul sindromelor diagnostice, nu s-a demonstrat faptul că cele două proceduri terapeutice, farmacologia și psihoterapia, acționează asupra acelorași procese de schimbare. In acest stadiu al cercetării, ni se pare ca a venit timpul, după etapele indispensabile ale unei examinări privind eficiența comparată TCC-farmacologie, să se studieze cele două forme de intervenție într-un model integrând variabile

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Ele au rezistat în timp și au devenit partenere - unele dintre ele imposibil de evitat - ale profesioniștilor din domeniul sănătății. Cunoștințele lor se bazează pe experiența empirică a bolii împărtășită între membrii asociației dar și pe capacitatea acestora de a acționa în relația cu psihiatrii și psihologii care se îngrijesc de aceste boli. In câțiva ani, pacientul a devenit actor implicat în ceea ce înseamnă sănătatea sa și s-a îndreptat în mod natural spre terapiile cognitiv-comportamentale, în cadrul cărora alianța terapeutică, reală

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
regulă: această persoană evită sistematic ceea ce ar putea să-i fie util și benefic. Cursorul utilizării „cu bună știință” al evitării este dereglat și funcționează conform principiului „totul sau nimic”. Se evită totul sau, din contra, epuizat, exasperat, disperat, se acționează precipitat într-un mod imprudent, ceea ce conduce la eșec care, la rândul său, întărește evitarea care precede expuneri la riscuri mai mari, sortite, la rândul lor, eșecului. Cercul s-a închis. Inseamnă asta oare că nu toată lumea este făcută pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să învețe strategii de control fiziologic, cognitiv, comportamental pe care le poate generaliza la alte situații problemă. Se poate spera că, odată cu experiența reușită de înfruntare a unei situații neplăcute, pacientul își modifică profund credințele în legătură cu capacitățile sale de a acționa în fața obstacolelor, deci maniera sa de a se poziționa față de lumea exterioară și față de ceilalți. 2. Studiu de caz Anamneză Motivul apelării la consultație Doamna S., în vârstă de 32 de ani, s-a adresat psihiatrului din cadrul serviciului de urgență

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
luat 28 de comprimate de 0,25 mg de alprazolam. Auto-observația se aseamănă destul de mult cu cea precedentă și nu apare nici un alt element nou. Informare și formare Datorită numărului mare de atacuri de panică și a gravității acestora, se acționează imediat asupra reacțiilor fiziologice. Cu ajutorul unei scheme, terapeutul explică doamnei S. mecanismul atacului de panică și faptul că simptomele resimțite sunt provocate de hiperventilație. Acesta o învață să controleze și să-și încetinească ritmul respirației. Pacienta exersează împreună cu terapeutul, apoi

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
interpretarea catastrofică în caz de eșec în legătură cu o sarcină oarecare. Ea se simte, astfel, mai liniștită și mai puțin anxioasă în legătură cu terapia. Această tendință perfecționistă constituie unul dintre factorii declanșatori ai tulburării de panică asupra cărora va trebui să se acționeze în cadrul terapiei cu această pacientă. Terapeutul exersează din nou împreună cu pacienta controlul respirației, pe care se pare că aceasta îl stăpânește bine. Ii propune apoi o relaxare cu contracție și relaxare musculară, apoi cu imaginarea unui loc liniștit și securizant

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
terapeutic redus la jumătate s-au desfășurat în condiții bune și reluarea lucrului este programată peste cinci zile. Ei nu-i mai este teamă că va face un atac de panică la raionul de mărfuri unde lucrează. Expunere Pentru a acționa asupra cognițiilor, a fost realizată o săgeată descendentă pornind de la postulatul: „Fac un atac de panică la raionul de mărfuri” și imaginarea celor mai rele consecințe: Pacienta - Fac un atac de panică la raionul de mărfuri. Terapeutul - Ce vă imaginați

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
dificultate inferior valorii de 30. El pregătește o situație de refuz cu un nivel de dificultate cuprins între 30 și 60, sub forma unei fișe pe trei coloane a lui Beck. 3. Discuții In ceea ce privește afirmarea de sine, psihoterapia acționează pe trei nivele: - ea permite însușirea de competențe sociale cu ajutorul modelului, al jocurilor de rol, al întăririi acțiunii și a rezultatului: aceste abilități constituie o cutie cu unelte aflată la dispoziția pacientului; - expunerea la emoții urmată de obișnuință permite o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
glumește ea, o alergie la priviri și aprecieri”. Ințelegerea mecanismelor de menținere a tulburării Isabelle înțelege modul în care evitările sale contribuie la cronicizarea tulburării sale, cât de eronate și excesive sunt cognițiile sale. „Stiu, în prezent, că trebuie să acționez și să gândesc în mod diferit”. Dar ea n-a reușit să se schimbe: „După emisiunea de la radio și citirea unor cărți, am încercat să mă forțez să fac față situațiilor, dar n-am reușit de una singură”. Tratamente precedente

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
valorile au descrescut pâna la un nivel de 2-3 puncte și nu oscilează așa cum s-a întâmplat în secvența precedentă. Isabelle înțelege scopul exercițiului: atunci când unda de șoc emoțional se declanșează, trebuie să nu încerce să o împiedice ci să acționeze în pofida acesteia și acceptând-o: „Atunci când roșesc, suport manifestarea, situația, în loc să evit sau să mă întreb cum să evit”. Cea de a treia secvență implică un disconfort emoțional mai redus (de la 5 la 2) și permite, datorită unui număr mai

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
datorită, fără îndoială, faptului că aceasta consumă timp și este mai dificil de coordonat în cazul fobiei sociale decât în alte tulburări. Se cunoaște, totuși faptul că expunerea are efecte care depășesc cadrul comportamental și că aceasta permite să se acționeze asupra componentelor cognitive ale bolii, cum ar fi gândurile autodevalorizante. Nu este suficient să determinăm pacientul să se expună: este necesar, de asemenea, ca acesta să realizeze acest lucru într-o ambianță cognitivă specifică, bazată pe acceptarea stării sale emoționale

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de credințe este activat atunci când un pacient devine conștient de consecințele și de interferența negativă provocată de îngrijorările sale. Se întâmplă atunci că acesta ajunge să se neliniștească din simplu motiv că se neliniștește, ceea ce îi agravează situația. Credințele eronate acționează adesea ca un obstacol în timpul tratamentului care își propune să diminueze neliniștile. Terapeutul trebuie să acorde atenție prezenței acestora pentru a le putea aborda la momentul oportun. Comportamentele de evitare și comportamentele securizante Comportamentele de evitare Pe lângă evitările imaginilor mentale

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Dacă terapia este însoțită de un sevraj gradual supervizat de către un medic, aceasta oferă instrumentele care permit pacienților să facă față simptomelor asociate întreruperii medicației, cum ar fi simptomele de sevraj, de anxietate și de ricoșeu. Ea le permite să acționeze asupra temerilor asociate apărute ca urmare a întreruperii unui tratament de care depind din punct de vedere psihologic. 2. Studiu de caz Cazul descris în continuare ia în considerație, atât la nivelul evaluării cât și în cel al terapiei, cercetările

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sarcina. A suferit un avort spontan două luni mai târziu (în luna a cincea de sarcină). - Nașterea celui de al doilea copil a avut loc într-un context stresant, datorită cumpărării casei în care locuiesc (Marie se temea că au acționat în mod precipitat). Somniferele i-au fost prescrise în această perioadă. - Cea mai bună prietenă a sa a decedat ca urmare a unui cancer. Marie îi putea vorbi despre neliniștile sale și această prietenă găsea, adesea, mijloacele pentru a o

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
debut, existența unor scheme, pornind de la observația conform căreia gândurile automate se regrupează în jurul unui număr mic de teme. In afara tratamentului depresiei per se, el a postulat importanța continuării terapiei pe baza schemelor, pentru a preveni recăderile și a acționa asupra respondenților parțiali. Dezvoltarea teoriei schemelor Teoria în legătură cu schemele a urmat aceeași cale de diversificare ca și teoria centrată pe axa I. Ideea în sine a unor scheme preexistente, rigide sau nu, conduce la definirea dimensiunilor personalității. In această optică

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Figura 1. Ciclul letargiei Depresie Culpabilitate Energie scăzută, oboseală Pierderea speranței Diminuarea interesului Ineficiență Diminuarea activităților Neglijarea responsabilităților Scopul fazei comportamentale este acela de a rupe cercul vicios construind un cerc pozitiv, în care argumentarea programată și graduală a comportamentelor acționează retroactiv în mod pozitiv asupra motivației și depresiei. Figura 2. Intreruperea ciclului letargiei Amplificarea activităților Amplificarea energiei Senzație de speranță și a motivației Amplificarea încrederii și diminuarea culpabilității Depresie ameliorată Stabilirea unui program de activitate (utilizarea timpului) Stimularea amplificării activităților

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
se afirme pe sine; - ultima etapă vizează prevenirea recăderii. Rezultate Numeroase studii controlate dovedesc eficiența acestei terapii cognitiv-comportamentale. Ea realizează un procent de 40 până la 50% cazuri de abstinență și reduce cu 80% crizele de bulimie și vomismentele autoprovocate. Terapia acționează asupra tuturor simptomelor bulimiei (bulimii, purgații, restricție alimentară și preocupări corporale) și asupra psihopatologiei asociate (stimă de sine, depresie și adaptare socială). Acțiunea sa este rapidă și nu provoacă decât 15 până la 20% cazuri de abandon. Rezultatele sale se mențin

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a asculta muzică, de a ieși la plimbare... sau amânarea crizei, adică acceptarea de a ceda după un anumit interval de timp, dacă dorința nu s-a diminuat (Gwen alege varianta așteptării pentru a diminua presiunea). I se cere să acționeze la fel în privința vomismentelor, și i se amintește faptul că atâta timp cât există bulimii, există și vomismente, dar că inversul este adevărat de asemenea! In ceea ce privește laxativele, i se cere să diminueze cu o unitate în fiecare săptămână, pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să se neliniștească. In stadiul de determinare, subiectul începe să planifice o schimbare. Subiectul decide să-și modifice comportamentul care crează probleme. Adesea, el oscilează între acest stadiu și stadiul precedent al contemplației. In stadiul de acțiune, subiectul începe să acționeze pentru schimbarea comportamentului. Acest stadiu se caracterizează, dincolo de declarațiile de intenție, prin realizarea schimbării. Stadiul de menținere întărește efortul de prevenire a recăderii, început adesea chiar din perioada stadiului de contemplare. Prevenirea recăderii pregătește persoana să facă față diferitelor situații

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
de abstinență constituie obiectul unei întăriri din partea terapeutului și servește drept fundament pentru travaliul terapeutic. Sonia conștientizează faptul că se mișcă într-un cerc vicios și își stabilește poziția actuală (începutul terapiei). Ea își spune că ar fi putut să acționeze mai devreme, dar că nu era conștientă de tot ceea ce se întâmplase. Convorbire motivațională - Balanță decizională Convorbirile motivaționale permit explorarea și consolidarea motivației pentru schimbare. Terapeutul respectă cronologia următoare: - avantaje și dezavantaje pentru a continua să consume alcool pe termen

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
avantaje pentru ea, dacă continuă să bea, lucru care are un efect motivațional important asupra sa. La sfârșitul acestui travaliu terapeutic, voința de schimbare a Soniei în ceea ce privește alcoolul este identificată: ea se află în mod clar în stadiul de a acționa Ambivalența continuă să fie prezentă: ea știe că recăderea face parte din traseul subiectului alcoolo-dependent aflat în sevraj. Analiza funcțională a situațiilor de risc Primul travaliu terapeutic constă în stabilirea listei cu situațiile de risc de consum de alcool. Acest

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]