70,486 matches
-
cât și în legătură cu lipsa de personal pregătit să folosească cele mai moderne arme. Egiptenii au făcut rapoarte mincinoase despre lipsa pieselor de schimb, rapoarte care au ajuns în mâinile israelienilor. Sadat făcuse așa de frecvent declarații false de război, încât adevăratele sale intenții au trecut neobservate de toată lumea. În mai și august 1973, armata egipteană a fost angajată în aplicații de-a lungul liniei de demarcație, mobilizarea de răspuns a forțelor israeliene golind visteria armatei de aproximativ 10 milioane de dolari
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
august 1978 a fost hirotonit preot de către arhiepiscopul Teofil Herineanu al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Din anul 1978 a fost preot în Turda, unde a amenajat o capelă, organizată anterior într-o casă, dându-i forma și aspectul de adevărată biserică. A inițiat un program sistematic de cateheze pentru tineri și adulți precum și nenumărate acțiuni cu caracter social. A inițiat în viața duhovnicească mulți tineri, dintre care peste 30 au ajuns preoți sau monahi. Forțat de Securitate, a semnat un
Andrei Andreicuț () [Corola-website/Science/299365_a_300694]
-
pian, intenționează chiar să se dedice muzicii clasice. Cu aceste idei întreprinde o călătorie în Franța, cu o bursă a Conservatoriului din Paris. Cunoscută muzicologa și pedagoga, Nadia Boulanger îl convinge să-și dezvolte capacitățile muzicale pornind de la ceea ce constuie adevărată să chemare artistică, bandonéon-ul și muzica de tango. La Paris, în 1955, în compania lui Marțial Solal la pian și a orchestrei de coarde a Operei din Paris, înregistrează o serie de tango-uri de mare succes, printre care ""Nonino"" (precursor
Astor Piazzolla () [Corola-website/Science/299371_a_300700]
-
(în ) este cel mai celebru roman al lui Victor Hugo - roman pe care scriitorul l-a terminat în 1862, în timp ce se afla în exil. "" este considerat drept una dintre capodoperele umanității, precum și o adevărată frescă socială. Domnul Myriel, devenit episcopul Bienvenu, care locuiește la Digne împreună cu sora sa, Baptistine, are ocazia de a se întâlni cu un ocnaș evadat, ce îi bate la ușă pentru a-i cere mâncare și adăpost. Fiind un om
Mizerabilii () [Corola-website/Science/299393_a_300722]
-
cognitive angajate în proces sau după mijloacele obiective angrenate precum și după specificul cognitiv impus de obiect. Vezi: Epistemologie Termenul provine din limba greacă veche unde însemna „care examinează”. Scepticismul este concepția gnoseologică ce refuză să accepte idei considerate în general adevărate.Îndoiala se aplică și asupra metodei obținerii adevărului postulându-se, limite ale cunoașterii umane sau chiar merge până la negarea posibilității oricărei cunoașteri. Scepticismul european a avut începuturile în perioada decadenței societății elene. Originea istorică a indoielii gnoseologice grecești se află
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
câte un fapt nedecompozabil deci atomic. Mai mult decât această exigență se cere ca judecățile singulare să fundamenteze judecata în cauză prin inferență, iar în ultimă instanță la baza ei trebuie să stea cel puțin o trăire elementară ca să fie adevărată. Orice alt caz în afara propozițiilor singulare nu poate constitui o propoziție cu sens deci cu valoare de adevărată sau falsă. Deci se exclud și judecățile de cea mai mică generalitate. Nici propozițiile atomare nu sunt atacabile sub raportul valorii de
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
judecata în cauză prin inferență, iar în ultimă instanță la baza ei trebuie să stea cel puțin o trăire elementară ca să fie adevărată. Orice alt caz în afara propozițiilor singulare nu poate constitui o propoziție cu sens deci cu valoare de adevărată sau falsă. Deci se exclud și judecățile de cea mai mică generalitate. Nici propozițiile atomare nu sunt atacabile sub raportul valorii de adevăr.
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
Armatei Roșii, păstrând controlul doar a unui teritoriu restrâns în Podolia. Spre sfârșitul anului 1919 s-a format un front clar după ce Petliura a decis să se alieze cu Piłsudski împotriva dușmanului comun. Ciocnirile de frontieră au degenerat într-un adevărat război odată cu declanșarea de către polonezi a unui atac de amploare în interiorul teritoriului ucrainean în aprilie 1920. Contraatacul bolșevic a respins aramtele poloneze spre vest, până în fața capitalei Varșovia. În acest timp, liderii naționaliștilor ucraineni în frunte cu Petliura au fugit
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
acel timp pentru respingerea contrarevoluției „Albilor” și intervenției puterilor aliate. Dacă primele ciocniri de frontieră dintre polonezi și ruși au avut loc în februarie 1919, a trecut aproape un an până când cele două tabere au fost angajate într-un război adevărat. Încă de la sfârșitul anului 1919, liderul noului guvern bolșevic, Vladimir Ilici Lenin, încurajat de victoriile Armatei Roșii din războiul civil împotriva contrarevoluției Albilor anticomuniști și a aliaților lor occidentali, a început să privească la viitorul revoluției cu un optimism sporit
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
întâi de toate, a face un anumit tip de lectură oricărui gen de document. Orice sursă este bună pentru istoricul mentalităților. Această lectură se va concentra mai ales asupra părților tradiționale ale textelor: formule și preambuluri care dau glas motivațiilor (adevărate sau false) care formează scheletul mentalităților. Dar mai întâi un inventar al surselor: * documentele care vădesc sentimentele și comportamentele paroxistice sau marginale care, datorită distanțării, aduc în lumină mentalitatea comună;* documentele literare și artistice, documente ale imaginarului și ale reprezentărilor
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
seri i se datorează tabloul pictat în 1862, ""Concert în parcul Tuilleries"", în care putem recunoaște prietenii pictorului, printre care și pe Beaudelaire. Tema aleasă de Manet a fost surprinzătoare pentru acele timpuri, asemenea tablouri "plein-air" nu erau considerate artă adevărată, erau utilizate pentru ilustrarea revistelor și reportajelor. Criticii nu-și ascund dezaprobarea: "Pictura lui Manet supără ochiul, exact în același mod în care muzica falsă supără urechea", scria unul din aceștia. În 1863, trimite trei tablouri pentru Salon, unul dintre
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
proza românească, "Pădurea Spânzuraților". "Ion" este primul roman obiectiv din literatura română, fiind apărut în anul 1920, după o lungă perioadă de elaborare, așa cum însuși autorul menționează în finalul operei, între martie 1913 - iulie 1920. Apariția romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă, mai ales că nimic din creația nuvelistică de până atunci nu anunța această evoluție spectaculoasă: „Nimic din ce e publicat înainte nu ne putea face să prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a început și a
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
întâi. Într-un final tensionat, după o luptă acerbă cu rivalii de la CSM Drobeta Turnu-Severin, s-a reușit promovarea pentru prima dată în divizia «B», un vis realizat după mai bine de 15 ani de așteptare a gorjenilor. Totuși, parcă adevăratul vis a început să prindă contur în urma cu câțiva ani, când la insistențele lui Traian Predulescu, ing. Ion Vulpe a scos din mocirla fotbalul gorjean. Într-un moment în care Pandurii Târgu Jiu nici nu mai exista, Ion Vulpe împreună cu
Pandurii Târgu Jiu () [Corola-website/Science/299440_a_300769]
-
II-III, până in sec. IV. În sec. II-III sunt menționate câteva incursiuni ale triburilor geto-dace libere în Dacia și Moesia iar în anul 117, în legătură cu turburările și situația gravă a provinciei Dacia după moartea împăratului Ulpius Traianus, se menționează un adevărat „război dacic” provocat după dispariția cuceritorului Daciei. Fără îndoială în acest „război” au ptimit participarea altor triburi barbare (sarmați etc.) și a autohtonilor din interiorul provinciei romane. Alt război de eliberare a Daciei romane, cu participarea altor triburi barbare și
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
plastice. Comicul este unic prin geneză și conținut, „Redus la tipul său cel mai general, comicul este totdeauna o impostură demascată” enunța Tudor Vianu. Ralph Waldo Emerson a sintetizat genial genul caricaturii în următorul aforism: „Caricatura este adesea cea mai adevărată istorie a timpului”. Provenind din verbul italian „caricare” (a încărca), exagerările (distorsiunile) grafice în privința cuiva, caricatura ar fi apărut prin unele lucrări ale lui Leonardo da Vinci și mai ales ale lui Annibale Carracci și Gianlorenzo Bernini (1598-1680), „care puteau
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
drept agenți pe cei mai prolifici caricaturiști. Caricaturile furnizate de sindicatele: John Fischetti (NEA), Baldowsky (Baldy), Hesse, Alexander sau Dowling apăreau zilnic în sute de publicații. Acest climat al cererii și ofertei într-un consum continuu, a născut și o adevărată emulație între artiștii profesioniști, calitatea produselor lor atingând standarde foarte înalte. O competiție acerbă a apărut și pentru prestigioasele premii Pulitzer dar și "Sigma Delta Chi", distincție acordată de Asociația jurnaliștilor profesioniști. Predilecția pentru caricatura politică domină subiectele abordate de
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
în estetica caricaturii moderne. Începând cu anii "50-"60, un stil mai rafinat și mai sofisticat a fost impus de artiști precum Jules Feiffer sau David Levine. În anii "70 caricatura politică deținea supremația paginilor de gazetă. A existat o adevărată emulație creativa și de originalitate. Pat Oliphant, Jefferson McNelly, Tony Auth, Paul Conard, Edward Sorel și David Levine au adus un suflu de prospețime prin desenele și stilul lor aparte. Cea mai extremă formă de grafică umoristică se găsea totuși
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
în propriul oraș, Dublin, esența identității și culturii irlandeze. În secret însă, adolescentul este devorat de pofte carnale tot mai apăsătoare. Flirtează cu o tânără servitoare și este atras de lumea promiscuă a prostituatelor. Fanteziile sale vinovate se transformă în adevărate escapade nocturne în romanul "Portret al artistului în tinerețe". Tânărul este cuprins de remușcări și simte că a trădat idealurile catolice. O predică înflăcărată, înfricoșătoare a rectorului școlii despre viața sfântului Francisco de Xavier, trezește din nou teama de judecata
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
primul an universitar, citește autori precum Carlyle, Macaulay, Ruskin, d'Annunzio, Sudermann, Dante, Zola, Blake și Turgheniev. Pasionat de teatru, scrie câteva piese (astăzi pierdute), printre care și "Cariera mea strălucită" ("My Brilliant Career"), pe care o consideră „prima lucrare adevărată a vieții mele”. Cu toate acestea, respectiva piesă, precum și niște poeme joyciene adunate sub titlul "Lumină și întuneric" ("Shine and Dark") au ratat publicarea, fiind respinse cu multă diplomație de criticul William Archer. Deși vede în tânărul student un mare
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
statul austro-ungar, deși erau locuite în principal de italieni, croați și sloveni (primul oraș se află astăzi în Italia, iar al doilea în Croația). Zilele petrecute de Joyce în Pula au fost stagnante și plicticoase, orașul fiind, conform scriitorului, o adevărată „Siberie navală [...] roind de uniforme decolorate”, plină de „slavi ignoranți, ce poartă tichii mici, roșii și nădragi colosali”. Dialectul italian al regiunii îi punea mari dificultăți romancierului, vorbitor al unei versiuni foarte livrești și arhaice a limbii lui Dante. Pentru
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de-a lungul unei zile, "Veghea lui Finnegan" este concepută ca o replică nocturnă, unde subconștientul și visele distorsionează convențiile narative. Harriet Weaver, cu care Joyce coresponda intens în acei ani, observă că noul roman nu are „un subiect în adevăratul sens al cuvântului”, ci este o „structură umbroasă, complexă, care emerge și se reproduce pe sine în mod aleatoriu [...] Feluritele personaje ale cărții sunt mai degrabă ca păpușile Jack-in-the-box, scoțând capetele afară din când în când, pentru a ne aminti
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
și controversată mai ales în lumina noilor interpretări oferite de biograful Carol Loeb Shloss, în a ei carte, "Lucia Joyce, dansând la priveghi" ("Lucia Joyce: To Dance in the Wake", 2003). Shloss insistă pe autenticitatea talentului Luciei, considerând-o un adevărat copil al modernismului, un fel de Icar ce s-a apropiat prea mult de soare, un artist „dionisiac” și în niciun caz schizofrenic. Conform ei, Lucia Joyce și-ar fi ajutat tatăl să scrie "Veghea lui Finnegan": o rudă apropiată
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Stephen James Joyce a distrus o colecție de aproape o mie de scrisori adresate de Lucia tatălui ei sau Luciei de către Samuel Beckett. În anul următor, tot el a fost responsabil pentru suprimarea unui epilog dedicat Luciei din cartea "Nora, adevărata viață a lui Molly Bloom" de Brenda Maddox. În octombrie 1932, Joyce declină invitația lui Yeats de a deveni membru al nou-fondatei Academii a Literelor Irlandeze, o organizație menită să apere drepturile scriitorilor din Irlanda de cenzura tot mai apăsătoare
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
mai apreciate romane din literatura engleză modernă. Având o lungime de 267 000 de cuvinte (între 600 și 1000 de pagini, în funcție de ediție și traducere) și un vocabular foarte bogat, cu peste 30 000 de termeni distincți, cartea constituie o adevărată enciclopedie a tehnicilor literare, construită în jurul unui mit clasic, epopeea "Odiseea" de Homer. Fiecare capitol, din cele optsprezece, reprezintă o replică demitologizată, contemporană și parodică, dată unui episod din "Odiseea", iar cele trei personaje principale, Leopold Bloom, Stephen Dedalus și
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ca semn al abandonului tradiției iudaice ("Calypso"). Purtând în buzunar un cartof cu rol de talisman împotriva Marii Foamete Irlandeze, evreul Bloom pare, în mediul dublinez, un personaj deopotrivă local și exotic. În capitolul "Lotofagii", Bloom vizitează băile turcești, un adevărat templu al răsfățului trupesc, iar în "Hades", la o înmormântare, conștiința protagonistului este bântuită de multiplele avataruri ale morții: suicidul tatălui și dispariția propriului fiului, Rudy. În redacția ziarului "Freeman's Journal", Bloom încearcă fără succes să vândă o idee
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]