70,486 matches
-
în pântecele matern și devenirile limbii literare. Capitolul ar putea fi un omagiu adus tradițiilor trecutului, dar și o distanțare de ele, pentru că, așa cum afirma T. S. Eliot, "Boii soarelui" denunță „futilitatea tuturor stilurilor din limba engleză”. "Eol" este un adevărat compendiu de figuri retorice, unde întâlnim metafora, sinecdoca, prolepsa, epifora („Dau zor, se destramă de zor”), epimona („Falduri grase în ceafă, grase, ceafă, grase, ceafă.”), chiasmul, diereza, onomatopeea („Sllt. Aproape ca un om sllt să-ți atragă atenția.”), aliterația, hipotipoza
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
semne ale unei obsesii de tip oedipal a lui Stephen față de figura mamei, o obsesie pe care încearcă să o soluționeze fără succes în "Circe". Eroul chiar afirmă la mijlocul romanului că „amor matris”, iubirea de mamă, este „poate singurul lucru adevărat în viață”. Un simbol interesant, vulturul, pe care doamna Dante îl invocă în "Portret" pentru a „scoate ochii” copilului neascultător, devine în viziunea lui Kimball emblema represiunii sexuale, impuse de educația catolică (vulturii imperiali sunt un simbol al Romei, deci
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
română. Colaborează la revistele și ziarele aromânești ale vremii. În 1922 Tache Papahagi publică în a sa "Antologie Aromâneasca" o mare parte a poeziilor lui Belimace. Poezia "Dimăndarea părinteasca" devine în foarte scurt timp atât de populară încât este considerată adevăratul "imn" al aromanilor.
Constantin Belimace () [Corola-website/Science/298761_a_300090]
-
se investească în jur de 300 milioane de euro, iar modernizarea ar dura trei ani. O astfel de renovare ar putea transforma Gara de Nord într-o gară pentru trenuri de mare viteză. Totodată, un asemenea proiect poate transforma gara într-un adevărat centru comercial, cum sunt mall-urile, ca un punct de atracție pentru călători și operatorii feroviari. Conform unor estimări din anul 2009, prin Gara de Nord trec zilnic aproximativ 10.000 de oameni. Singurele perioade în care traficul din gară se apropie
Gara București Nord () [Corola-website/Science/298764_a_300093]
-
cu el pe frumoasa Alexandra, pupila lui Pucci, dar această aventură amoroasă nu va avea viitor. Lucrează pentru puțin timp în atelierul pictorului din Siena, Antiveduto Grammatica, abandonează însă munca de atelier pentru a se arunca iar în vâltoarea "vieții adevărate". În 1593, bolnav, încearcă să plece din Roma, dar la poarta orașului face o criză (probabil de malarie) și își pierde cunoștința. Își revine într-un salon al spitalului "Santa Maria della Consolazione", între bolnavi de ciumă, muribunzi și alienați
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
să mai apară în public și, din ordinul Ministerului Propagandei, au fost distruse toate discurile de patefon existente cu Maria Tănase în discoteca Radio-ului, precum și matrițele acestora de la casa de discuri Columbia, sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mișcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca etnomuzicologul Harry Brauner (cel care a cules în 1929 cântecul " Cine iubește și
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
Dürer încearcă să se apropie de urmașul lui, împăratul Carol Quintul, care îl primește în audiență 1520 într-una din reședințele sale din Țările de Jos și îi acordă o serie de privilegii. Călătoria în "Țările de Jos", reprezintă un adevărat triumf. Magistratul orașului Anvers îi oferă un venit anual de 300 de guldeni-aur, o casă, întreținere gratuită și garanția cumpărării tuturor operelor create, cu condiția de a se stabili în acest oraș. "Dürer", îmbolnăvit între timp de malarie, se întoarce
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
a vârstei înaintate, preia el însuși comanda campaniei, dus pe brancardă ne mai putând încăleca. La auzul veștii că Josselin nu este mort și vine contra lui, Ghazi renunță imediat la asediu și face cale întoarsă. Josselin, moare ca un adevărat soldat pe marginea drumul spre Kaisun, obținând astfel ultima victorie. a fost căsătorit de două ori. Din primul mariaj cu Béatrice (n. c1170), fiica rubenidului Constantin I, rege al Armeniei Mici a avut ca fiu pe Josselin, ultimul conte de
Josselin I de Courtenay, conte de Edessa () [Corola-website/Science/298805_a_300134]
-
S-a retras de la East India House în 1858, iar în 1859 a publicat "Toughts on Parlamentary Reform", și "Dissertations and Discussions", volumul I și II. În 1851 se căsătorește cu Harriet Taylor, care s-a dovedit a fi un adevărat sprijin inclusiv în ceea ce privește munca sa intelectuală. În 1865 a publicat "An Examination of Sir William Hamilton’s Philosophy", în același an fiind ales membru al Parlamentului (unde apără dreptul la vot și la emancipare al femeii) și apoi devenind Lord
John Stuart Mill () [Corola-website/Science/298814_a_300143]
-
iar în cealaltă, începând de la vârsta de 41 de ani, a fost pictor. Mulțumită excepționalei sale voințe, a devenit unul din cei mai mari pictori ai epocii sale. Impresionismului îi opune arta naivă, cu care, în scurtă vreme, creează o adevărată școală de pictură. Creația sa depășește însă mult granițele artei naive, stilul său se caracterizează prin originalitate, modernism, fantezie și visare, valorile artei sale fiind de timpuriu recunoscute de Robert Delaunay și Pablo Picasso. În timpul vieții nu cunoaște gloria, trăiește
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
a sa. Primele tentative literare datează din această perioadă a vieții sale. Chiar dacă publică patru cărți (1897-1901), sub pseudonimul de John Sinjohn, el va renega două dintre acestea: "From the Four Winds" și "Jocelyn". Debutează în literatură sub numele său adevărat, în 1904, cu romanul The Island Pharisees ("Insula fariseilor"), care are parte de o primire obișnuită. Va primi totuși pentru acest manuscris, ca și pentru celelalte, sfaturi avizate și susținerea unui consilier literar, pe cât de talentat pe atât de influent
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
păcatul și decăderea umană. Acest artist născut în secolul al XV-lea, considerat eretic, alchimist și chiar alienat mintal, este reprezentantul exponențial al sfârșitului de Ev Mediu, care a turnat în formă artistică temerile și credințele epocii sale. Numele său adevărat a fost "Hieronymus" (sau "Jeroen") "van Aken", dar a semnat tablourile cu numele "Bosch", nume derivat din toponimul "'s-Hertogenbosch", locul nașterii sale și unde a trăit până la sfârșitul vieții. În limba spaniolă i se mai spune "El Bosco". Aflat în
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
-o pe Anastasia ca fiind plină de viață, rea și prefăcuta. Uneori reacțiile ei, ascuțite și spirituale, atingeau puncte sensibile((())) Ocazional îndrăzneala ei depășea limitele bunelor maniere. Fără nicio îndoială, ea deținea recordul pentru fapte pedepsite, în năzdravanii fiind un adevărat geniu” a spus Gleb Botkin, fiul fizicianului curții- Yevgeny Botkin care a murit împreună cu familia la Ekaterinburg . Uneori Anastasia le făcea farse și îi păcălea pe servitori și pe tutorii săi. Că și copil, ea se cațără în copaci și
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
Mai târziu, Lenin a adoptat numele ziarului și stilul popular al "Pravdei" lui Troțki pentru ziarul bolșevic. Regimul țarist a dus o politică de închidere a acestor timpurii "Pravde," dar, de fiecare dată, ziarul reapărea cu un nume ușor schimbat, ("Adevărata Pravda", "Pravda Muncitorilor", etc.), scăpând astfel de interdicții. Alte ziare cu numele de "Pravda" au mai fost "Komsomolskaia Pravda" și "Pionerskaia Pravda", menționate mai înainte. Pravda ("Adevărul" în limba slovacă) a fost numele unui ziar din Slovacia, care a fost
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
la Blaj județul Alba, Sebeș, Strei (din Carpații Meridionali), Arieș și Ampoi (din Munții Apuseni). Încă din perioada antichității, râul Mureș a fost o cale navigabilă foarte intens folosită atât pentru traficul comercial cât și în scop strategic, devenind o adevărată autostradă a zonei de la Nord de Dunăre. Menționat de Herodot încă din anul 484 î.h. (cu 4 secole înainte de crearea “Drumului Mătăsii”), sub denumirea de Maris, Mureșul este, după Dunăre, al doilea râu al României ca lungime (761 km
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
mari ale înălțimii. Deși au dispunere asimetrică, prin tendința continuă de deplasare spre dreapta a Mureșului (spre nord) și Streiului (spre est), acestea „sunt totuși foarte larg dezvoltate, formând în aria de întâlnire a Mureșului cu Streiul și Cerna un adevărat fragment de câmpie de terase“ (L. Badea și colab., 1987). Cercetările efectuate asupra reliefului din arealul orașului Deva de către I. Mac și L. Drăguț (1997) au confirmat atât nivelele de terase stabilite de A. Jampa (1985), cât și pe cele
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
m, 10-12 m, 18-20 m, 30-35 m, 55-60 m și 75-80 m). Cea mai largă extindere a teraselor se observă în partea de sud-est a orașului Deva, pe rocile sedimentare miocene. Între văile Bejan, Cerna și Cristur se conturează o adevărată „câmpie de terase“, cele superioare având întindere surprinzătoare. În ansamblu, frunțile teraselor sunt slab schițate din cauza depunerilor de materiale coluvionale și a lucrărilor antropice. Urmare, racordurile sunt aproape imperceptibile, terasele trecând practic din una în alta. La nord de valea
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
Poiana Ruscăi la sud, și Munții Apuseni (Munții Metaliferi) la nord, Mureșul își sculptează o vale îngustă cu aspect de defileu (în fapt o succesiune de îngustări ale văii de 1-3 km în alternanță cu lățimi de până la 5-6 km, adevărate mici depresiuni închise de îngustări; L. Badea, M. Buza, 1991). În acest sector culoarul resimte atât varietatea petrografică, cât particularitățile tectonice. Conform studiului realizat de L. Badea și M. Buza (1991), în acest sector este prezent un sistem de 7
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
000. Cifra inițială este reatinsă în 1959. Istoric, orașul Köln este predominant catolic (40% din locuitori), în rest sunt protestanți (20%), musulmani (10%, turci și curzi), alte religii (30%). Arhiepiscopatul din Köln există din anul 313, iar domul reprezintă un adevărat semn distinctiv al orașului. Domul din Köln a fost înscris în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Până la terminarea construcției domului, biserica mănăstirii benedictine "Groß St. Martin" domina silueta orașului. Semnificația religiei în istoria Kölnului reiese și din
Köln () [Corola-website/Science/298863_a_300192]
-
trăsături nobile. În februarie 1862 se naște primul copil, Alexandru, viitorul scriitor și om de teatru. Vor urma două fete, Elena, (viitoarea Elena Perticari), Zoe și încă un băiat, Pia. Ana a devenit colaboratoarea de nădejde a soțului ei, o adevărată parteneră de muncă și sacrificii. Are, încă de la sosire, mari probleme de sănătate. Din cauza primei lui locuințe întunecoase și umede, de pe cheiul gârlei, Dâmbovița, tânărul face reumatism și, cu timpul, acesta duce la pareza unui braț pe care-l va
Carol Davila () [Corola-website/Science/298869_a_300198]
-
a lui Anytos. După toate aparențele, Anytos era sincer convins că vede în Socrate un personaj periculos. Procesul lui Socrate nu este doar un eveniment istoric singular, irepetabil; procesul lui Socrate este procesul intentat gândirii care cercetează, dincolo de mediocritatea cotidiană, adevăratele probleme. Socrate este acela care, uimindu-ne, ne interzice să gândim potrivit unor obișnuințe dobândite. Socrate se situează așadar la antipozii confortului intelectual, ai conștiinței împăcate și ai seninătății blajine. Adus în fața tribunalului, Socrate refuză ajutorul lui Lysias, avocat de
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
al Uniunii Scriitorilor și pensionar al acesteia. În 1969, povestirea istorică "Iancu Jianu" apare, în foileton, în ziarul "Oltul" din Slatina. 1972, îi apare în Editura Ion Creangă volumul "Edison", reluat un an mai târziu cu titlul "Mari invenții. Povestiri adevărate", ed. a II-a, 1977, semnată cu pseudonimul Barbu Apelevianu. În 1974 Editura Albatros îi publică romanul "Arde Prahova". La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, in 1977, volumul "Povestiri despre cutezători". Între anii 1978 și 1979 continuă activitatea de
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
Svetlana a fost crescută de o doică și își vedea părinții rar. Mama ei, Nadejda Allilueva (a doua soție a lui Stalin), a murit la 9 noiembrie 1932, când Svetlana avea șase ani. Oficial, Nadejda a murit de peritonită, cauza adevărată - suicid cu revolverul lui Stalin ori chiar asasinare - nu a fost stabilită niciodată cu certitudine. La vârsta de 16 ani, Svetlana s-a îndrăgostit de producătorul de film Alexei Kapler (cu 24 de ani mai în vârstă și de origine
Svetlana Allilueva () [Corola-website/Science/298885_a_300214]
-
pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată, și maica Dumnezeului nostru, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim."" Lucrările teologice se referă la termenul grec "Theotokos" și echivalentele sale latine "Deipara" și "Dei genetrix", traduse ca "Născătoare de Dumnezeu" sau "Purtătoarea de Dumnezeu". Acestea sunt utilizate pentru a accentua că fiul Mariei, Iisus
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
i s-a interzis să mai execute misiuni de luptă. Se pare că I. V. Stalin a dorit să își protejeze cel de-al doilea fiu după ce primul său născut, Ikov Djugașvili, căzuse prizonier. În această perioadă, germanii lansaseră o adevărată vânătoare pe cer pentru doborârea lui Vasili Stalin. Pe 16 ianuarie 1944, Vasili Stalin a fost numit inspector de zbor pentru tehnica de pilotaj în cadrul Corpului I de gardă de aviație de vânătoare din cadrul Armatei a 3-a aeriene - Frontul
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]