66,303 matches
-
națională și transformată într-un caz politic major. Pentru a permite implicarea PNȚ și a lui Iuliu Maniu, autoritățile au extins acuzațiile de la tentativă de părăsire frauduloasă a țării la activități cu caracter politic. La 30 iulie 1947, printr-un jurnal al Consiliului de Miniștri s-a decis dizolvarea Partidului Național Țărănesc. În aceeași zi a fost convocată Adunarea Deputaților, în cadrul căreia, pe baza unui raport întocmit de Teohari Georgescu, s-a aprobat dizolvarea cu 294 de voturi pentru și unul
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
Consiliului de Miniștri s-a decis dizolvarea Partidului Național Țărănesc. În aceeași zi a fost convocată Adunarea Deputaților, în cadrul căreia, pe baza unui raport întocmit de Teohari Georgescu, s-a aprobat dizolvarea cu 294 de voturi pentru și unul împotrivă. Jurnalul stabilea: "„Partidul Național-Țărănesc de sub președinția domnului Iuliu Maniu este și rămâne dizolvat pe data publicării în Monitorul oficial a prezentului Jurnal. Aceeași decizie de dizolvare include și toate organizațiile județene, de plasă și comunale ale sus menționatului partid, organizațiile militare
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
baza unui raport întocmit de Teohari Georgescu, s-a aprobat dizolvarea cu 294 de voturi pentru și unul împotrivă. Jurnalul stabilea: "„Partidul Național-Țărănesc de sub președinția domnului Iuliu Maniu este și rămâne dizolvat pe data publicării în Monitorul oficial a prezentului Jurnal. Aceeași decizie de dizolvare include și toate organizațiile județene, de plasă și comunale ale sus menționatului partid, organizațiile militare, de tineret, de femei și orice alte organizații sau asociații conduse de acest partid”". Pe 1 noiembrie, Partidul Național Liberal a
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
a copilărit compozitorul. Există o casă memorială George Enescu în Sinaia (Vila Luminiș, cartier Cumpătul). În conacul din Tescani, Bacău („Centrul Cultural Rosetti-Tescanu”), statul român a deschis în anii '80 un centru de creație, aici au fost compuse opere literare (Jurnalul de la Tescani, de Andrei Pleșu) și au loc în fiecare an tabere de pictură și de filosofie. Casa din Mihăileni a bunicului matern, în care Enescu a petrecut o parte din copilărie, a ajuns până în 2014 într-o stare avansată
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
a întemeiat lângă Orhei, o „slobozie”, venitul căreia revenea doamnei sale. Vasile Lupu este ctitorul catedralei „Sf. Dumitru” din Orhei, una din cele 15 ctitorii ale sale. Paul de Alep, care a trecut prin târgul Orhei în 1653 scria în jurnalul de călătorie: „casele sunt din piatră și lemn, iar străzile pavate cu scânduri, cum erau și la Iași”. La 1835 Orheiul a devenit centru de uezd. A crescut numărul populației, a căpătat dezvoltare industria meșteșugărească. Dar din punct de vedere
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
omega-3 îmbunătățesc de asemenea rezistența la insulină va face ca aceștia să fie adăugați pe lista altor alimente și suplimente recomandate de către medici pacienților cu prediabet care doresc să împiedice apariția diabetului de tip 2. Studiul a fost publicat in Jurnalul European de Tehnologie și Știință a Lipidelor .
Omega-3 ar putea bloca apariţia diabetului [Corola-website/Science/92012_a_92507]
-
de la București, conflict culminat cu mișcarea "„Carta 77”" și soldat cu arestarea și detenția sa la penitenciarul Rahova. După 1989 i s-au publicat și în România o parte din cărți. I-au apărut articole în revistele "Vatra, Familia, Timpul, Jurnalul literar". După revoluția din decembrie 1989, comunismul est-european nu mai este în actualitate, și Paul Goma, ca alți militanți pentru memoria genocidurilor din trecut (genocidul sclavagist, genocidul colonialist, genocidul armenilor din 1915-1918, genocidul grecilor din Anatolia în 1923, genocidul comunist
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
fi ulterior în volumul "Studii de literatură universală și comparată". Studiile de stilistică sunt reunite în alte două antologii "Probleme de stil și artă literară" și "Problemele metaforei și alte studii de stilistică". În anii 1961 și respectiv 1963 apar "Jurnalul", un pseudo jurnal de fapt conținând texte cu caracter publicistic, și "Idei trăite", volume în care își creionează personalitatea de umanist și filolog complet, de om al Renașterii. În 1964 moare la București pe data de 21 mai, din cauza unui
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
volumul "Studii de literatură universală și comparată". Studiile de stilistică sunt reunite în alte două antologii "Probleme de stil și artă literară" și "Problemele metaforei și alte studii de stilistică". În anii 1961 și respectiv 1963 apar "Jurnalul", un pseudo jurnal de fapt conținând texte cu caracter publicistic, și "Idei trăite", volume în care își creionează personalitatea de umanist și filolog complet, de om al Renașterii. În 1964 moare la București pe data de 21 mai, din cauza unui infarct miocardic, exact
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăși în prima linie, dar cade prizonier la unguri. În timpul unui bombardament german își pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viață, după cum își notează în Jurnal: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc(...) Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Ca să merg pe stradă trebuie să cheltuiesc un capital de
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
frecventeze alături de Andrei Pleșu "Școală de la Păltiniș" (stațiune de munte în care filozoful Constantin Noica își desfășura, prin seminarii private, împreună cu câțiva discipoli, proiectul cultural de recluziune formativa voluntară în fața realității regimului comunist), ca elev preferat al lui Noica. Volumele "Jurnalul de la Păltiniș" și "Epistolar", mărturii ale acestui parcurs formativ, au în epoca un ecou important în rândul publicului cultivat. Prin ideile valorizate și comentate cu precădere în opera (alienarea, contingenta, libertatea, aporia morală, facticitatea), tematica gândirii sale poate fi definită
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
acestora acoperă diferite domenii, precum filozofia (Emil Cioran, Mircea Eliade, Nae Ionescu), literatura (Eugen Ionescu, Lucian Blaga) și istoria (memoriile lui Constantin Argetoianu, I. G. Ducă). Un eveniment editorial de excepție a fost publicarea în 1996 a ediției princeps a jurnalului scriitorului român cu origini evreiești Mihail Sebastian, carte care supraviețuise în manuscris de la moartea autorului (în 1945). Jurnalul a avut un impact foarte mare, întrucat reprezenta prima mărturie din interior a fascizării și antisemitismului generației '27. Au avut loc numeroase
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
istoria (memoriile lui Constantin Argetoianu, I. G. Ducă). Un eveniment editorial de excepție a fost publicarea în 1996 a ediției princeps a jurnalului scriitorului român cu origini evreiești Mihail Sebastian, carte care supraviețuise în manuscris de la moartea autorului (în 1945). Jurnalul a avut un impact foarte mare, întrucat reprezenta prima mărturie din interior a fascizării și antisemitismului generației '27. Au avut loc numeroase dezbateri și polemici despre modul în care ar trebui să se raporteze lumea intelectuală la operele indubitabil valoroase
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
Liiceanu" (2011). Ca scriitor, înregistrează un important succes de stimă și de public (critica îl consacră dinainte de 1989 - N. Manolescu, Monica Lovinescu etc. -, cărțile sale cuprind azi constant tiraje de zeci de mii de exemplare) cu volumele "Minima moralia" (1988), "Jurnalul de la Tescani" (1993) și "Despre îngeri" (2003). Contrastul formal între o problematică gravă (cu deosebire morală, teologică și existențială) și abordarea ei relaxată, adesea ludică și de o frapantă veracitate, constituie elementul determinant al stilului său de autor. Ilustrativ în
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
Leysin, în Elveția. Apoi a fost internat în sanatoriul de la Techirghiol. Operele sale sunt în foarte mare măsură autobiografice. Suferințele sale atroce l-au impresionat profund pe Mihail Sebastian, care a făcut din Max Blecher un personaj foarte important al Jurnalului său. O primă și ultimă plachetă de versuri, intitulată "Corp transparent" (1934) îi apare cu ajutorul prietenului său Geo Bogza, versurile fiind uneori suprarealiste, dar mai adesea destul de convenționale ca tehnică. Geo Bogza l-a ajutat de altfel să-și tipărească
Max Blecher () [Corola-website/Science/297574_a_298903]
-
pat” de o boală cumplită. "Inimi cicatrizate", roman în care descoperim începutul bolii sale (morbul lui Pott la coloana vertebrală), care-l va doborî mult prea timpuriu. Ultimul său volum, tipărit postum de amicul său Sașa Pană, "Vizuina luminată", un "jurnal de sanatoriu", închid trăirile sale. Tânărul critic Eugen Ionescu a făcut pentru prima oară o apropiere între scrisul său și cel al lui Franz Kafka. Corpul lui avea, într-adevăr, „să se frângă... ca un copac rupt, ca o păpușă
Max Blecher () [Corola-website/Science/297574_a_298903]
-
soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiță), (n. 1929), este o talentată sculptoriță. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. Toma Caragiu a jucat în 39 de filme. Serial în Jurnalul Național -
Toma Caragiu () [Corola-website/Science/297582_a_298911]
-
conducere al revistei "Viața românească", revista înființată, la Iași, in 1906. La București colaborează cu prestigioasa "Revistă a Fundațiilor Regale", condusă de Alexandru Rosetti și de Camil Petrescu, până în 1947, anul abdicării regelui și al desființării revistei. Fondează la Iași "Jurnalul literar" în 1939. A condus revistele "Jurnalul literar" și "Lumea" și ziarele "Tribuna poporului" și "Națiunea". După 1947 publică în revistele "Gazeta literară"( devenită mai apoi "România literară") și "Contemporanul". A mai colaborat la revistele "Roma" și "Sburătorul". A fost
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
la Iași, in 1906. La București colaborează cu prestigioasa "Revistă a Fundațiilor Regale", condusă de Alexandru Rosetti și de Camil Petrescu, până în 1947, anul abdicării regelui și al desființării revistei. Fondează la Iași "Jurnalul literar" în 1939. A condus revistele "Jurnalul literar" și "Lumea" și ziarele "Tribuna poporului" și "Națiunea". După 1947 publică în revistele "Gazeta literară"( devenită mai apoi "România literară") și "Contemporanul". A mai colaborat la revistele "Roma" și "Sburătorul". A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaborează la mai multe reviste (Viața românească, Versuri și proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație mondială la Lumea lui George Călinescu și mai târziu la Magazin). Primul volum publicat a fost "Hronicul măscăriciului Vălătuc", aducându-i scriitorului prețuirea
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
poeți și eseiști prestigioși din țară și străinătate (revista a fost interzisă după primul număr).Finanțarea a fost obținută de Octavian Neamțu din bugetul prestigioasei Edituri a Fundațiilor Regale. Publică două articole virulente: "Criza culturii" și "Criza omului" în ziarul "Jurnalul de dimineață". Între 1950 și 1955 face închisoare la Canalul Dunăre-Marea Neagră și minele de plumb de la Cavnic și Baia Sprie, în urma unei condamnări politice. Până în martie 1958 este redactor al publicației "Limbă și literatură". Arestat din nou în 1958
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
în reviste. Începând din 1969, îi apar numeroase volume, majoritatea elaborate sau proiectate înainte de detenția sa. În 1994, îi apare volumul "Parisul e o carte" (Ed. Fundației Culturale Române), iar în 1998 "Caietul albastru", un monumental eseu memorialistic și un jurnal intim, în fapt o amplă biografie spirituală a unuia din cei mai mari cărturari români ai secolului ce s-a încheiat. Apariția ediției a doua din "Euphorion" (la 30 de ani de la prima ediție) coincide, în 1999, cu aniversarea vârstei
Nicolae Balotă () [Corola-website/Science/297602_a_298931]
-
o postfața de Gabriel Dimisianu, Gramar, București, 2000; ediția a III-a, revăzuta, cu o postfața de Bogdan Alexandru Stănescu, Polirom, Iași, 2007); "Intermezzo ÎI", Cartea românească, 1989; "Intermezzo III", cu o postfața de Octavian Soviany, Albatros, 2002; "Intermezzo IV, jurnalul florentin", Pontica, Constantă, 1997; "Jurnalul lui Dracula", rescriere, cu unele referințe critice apărute în Italia (Cesare Segre, Piero Bigongiari, Sergio Givone, D’Arco Silvio Avalle, Lucio Klobas, Giuseppe Pontiggia, Renato Minore, Alfredo Giuliani, Paolo Fabrizio Iacuzzi, Ernestina Pelegrini) și două
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Gramar, București, 2000; ediția a III-a, revăzuta, cu o postfața de Bogdan Alexandru Stănescu, Polirom, Iași, 2007); "Intermezzo ÎI", Cartea românească, 1989; "Intermezzo III", cu o postfața de Octavian Soviany, Albatros, 2002; "Intermezzo IV, jurnalul florentin", Pontica, Constantă, 1997; "Jurnalul lui Dracula", rescriere, cu unele referințe critice apărute în Italia (Cesare Segre, Piero Bigongiari, Sergio Givone, D’Arco Silvio Avalle, Lucio Klobas, Giuseppe Pontiggia, Renato Minore, Alfredo Giuliani, Paolo Fabrizio Iacuzzi, Ernestina Pelegrini) și două interviuri cu Ioan Buduca și
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
în Italia (Cesare Segre, Piero Bigongiari, Sergio Givone, D’Arco Silvio Avalle, Lucio Klobas, Giuseppe Pontiggia, Renato Minore, Alfredo Giuliani, Paolo Fabrizio Iacuzzi, Ernestina Pelegrini) și două interviuri cu Ioan Buduca și Cristian Teodorescu, Polirom, Iași, 2004; "Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu", rescriere, cu un preambul al autorului („Cum am devenit romancier italian”) și cu unele referințe critice apărute în Italia (Roberto Carifi, Giuseppe Cassieri, Dario Fertilio, Francesco Specchia, Giancarlo Caprettini, Luciano Morandini), Polirom, Iași, 2005. "Critice", E.P.L., 1969; "Critice
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]