65,710 matches
-
au organizat o comisie interaliată militară de administrație începând cu primele săptămâni ale lunii decembrie 1918. Ocuparea Constantinopolului de către Aliați a fost pentru prima oară când orașul a fost predat unor forțe străine de la cucerirea orașului de către otomani în 1453. Ocuparea Constantinopolului, împreună cu Ocuparea Izmirului a mobilizat fortele naționaliste turce și a dus la declanșarea Războiului de Independentă al Turciei Populația estimată a Istanbulului în 1920 era de 1.000.000 - 1.200.000 de locuitori. Dintre aceștia, 560.434 erau
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
comisie interaliată militară de administrație începând cu primele săptămâni ale lunii decembrie 1918. Ocuparea Constantinopolului de către Aliați a fost pentru prima oară când orașul a fost predat unor forțe străine de la cucerirea orașului de către otomani în 1453. Ocuparea Constantinopolului, împreună cu Ocuparea Izmirului a mobilizat fortele naționaliste turce și a dus la declanșarea Războiului de Independentă al Turciei Populația estimată a Istanbulului în 1920 era de 1.000.000 - 1.200.000 de locuitori. Dintre aceștia, 560.434 erau musulmani, 384689 greci
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
Primului Război Mondial, menționa dreptul Aliaților să ocupe forturile Bosfor și Dardanele. Pe 30 octombrie 1918, Somerset Arthur Gough-Calthorpe, semnatarul britanic al tratatului, a afirmat că Antanta nu intenționa să dizolve guvernul otoman sau să-l plaseze sub regimul ocupației militare prin ocuparea capitalei imperiului. Această promisiune verbală și lipsa unor mențiuni spreciale în textul armistițiului cu privire la ocuparea orașului nu au schimbat însă situația de fapt pentru Imperiul Otoman. Amiralul Arthur G. Calthorpe definea succint poziția britanică ca „niciun fel de favor turcilor
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
Arthur Gough-Calthorpe, semnatarul britanic al tratatului, a afirmat că Antanta nu intenționa să dizolve guvernul otoman sau să-l plaseze sub regimul ocupației militare prin ocuparea capitalei imperiului. Această promisiune verbală și lipsa unor mențiuni spreciale în textul armistițiului cu privire la ocuparea orașului nu au schimbat însă situația de fapt pentru Imperiul Otoman. Amiralul Arthur G. Calthorpe definea succint poziția britanică ca „niciun fel de favor turcilor” și „nicio speranță pentru ei”. Delegația otomană s-a reîntors în capitală cu o scrisoare
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
turcilor” și „nicio speranță pentru ei”. Delegația otomană s-a reîntors în capitală cu o scrisoare din partea lui Calthorpe, destinată exclusiv marelui vizir Rauf Bey și sultanului, în care primitea că doar trupele franceze și britanice vor fi folosite pentru ocuparea fortificațiilor Strâmtorilor. Otomanilor li se permitea să păstreze în regiune un număr redus de militari, ca simbol al suveranității. Ambasadorul britanic la Constantinopol (1920 - 1924), Horace Rumbold, a afirmat că sultanul Mehmed al VI-lea nu a acceptat sau înțeles
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
și Tenedos (Bozcaada), ca și părți ale Anatoliei apusene, adică teritoriul din jurul orașului Smirna. Repudierii de către italieni și anglo-francezi a Acordului de la St.-Jean-de-Maurienne semnat pe 26 aprilie 1917, care stabilea limitele italienilor în Orientul Mijlociu, i s-a adăugat și ocuparea de către greci a İzmirului (Smyrna), care fusese promis și Italiei. Mai înainte de ocuparea Smirnei, delegația italiană, nemulțumită de posibilitatea ca grecii să primească controlul asupra Anatoliei apusene, a părăsit conferința și nu s-a întors la Paris decât pe 5
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Smirna. Repudierii de către italieni și anglo-francezi a Acordului de la St.-Jean-de-Maurienne semnat pe 26 aprilie 1917, care stabilea limitele italienilor în Orientul Mijlociu, i s-a adăugat și ocuparea de către greci a İzmirului (Smyrna), care fusese promis și Italiei. Mai înainte de ocuparea Smirnei, delegația italiană, nemulțumită de posibilitatea ca grecii să primească controlul asupra Anatoliei apusene, a părăsit conferința și nu s-a întors la Paris decât pe 5 mai. Absența delegației italiene a permis britanicilor să-i convingă pe francezi și
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
părăsit conferința și nu s-a întors la Paris decât pe 5 mai. Absența delegației italiene a permis britanicilor să-i convingă pe francezi și americani să accepte pretențiile grecilor în Anatolia. Există o serie de istorici care consideră că ocuparea de către greci a Smyrna a fost evenimentul care a dus la crearea Mișcării Naționale Turce. De exemplu, Arnold J. Toynbee consideră că războiul dintre Turcia și Grecia a fost unul cu caracter defensiv, pentru salvarea teritoriului național din Anatolia. Mai
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
sfârșitul acestor operațiuni, zona de ocupație elenă s-a extins asupra întregii Anatolii apusene și asupra unei bune părți a Anatoliei nord-vestice. Grecia a primit drept răsplată pentru contribuția pe care a adus-o la cauza Aliaților, sprijinul acestora pentru ocuparea Traciei Răsăritene și a miletului Smirna. Tratatul de la Sèvres punea capăt luptelor Primului Război Mondial în Asia Mică și, în același timp, a pecetluit soarta Imperiului Otoman, care înceta din acel moment să mai fie o putere europeană. Imperiul Otoman a semnat
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
înalte poziții de comandă. La conducerea operațiunilor din Turcia a fost numit Anastasios Papoulas. În afară de numirile unor ofițeri monarhiști, numeroși ofițeri susținători ai fostului premier au demisionat din funcțiile de comandă, nemulțumiți de schimbarea de regim. Trupele elene care asiguraseră ocuparea Smirnei și a zonei de securitate din jurul orașului au fost practic epurate de ofițerii pro-Venizelos chiar în timpul înaintării spre Ankara. La sfârșitul lunii decembrie 1920, grecii avansaseră pe două fronturi, apropiindu-se de Eskișehir dinspre nord-vest și dinspre Smirna, și
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
După eșecul negocierilor din martie, era clar că grecii trebuiau să se retragă pe o serire de poziții mai ușor de apărat în jurul orașului Izmir. În schimb, factorii de decizie eleni au hotărât să rămână pe poziții și au plănuit ocuparea Constantinopolului. Aliații s-au opus acestei ultime opțiuni și grecii au fost obligați să renunțe la plan. Turcii au lansat contraatacul cunoscut și ca „Buyuk Taarruz” (Marea Ofensivă) pe 26 august. În aceeași zi, principalele poziții defensive elene au fost
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
a Antantei nu mai avea dorința să se implice într-un nou conflict pentru a pune în aplicare Tratatul de la Sèvres. În fața puterii crescânde a noii Republici Turcia, Franța și Italia au preferat să semneze acorduri separate, abandonând planurile pentru ocuparea unor teritorii din Anatolia. Până și Lloyd George, care își exprimase deschis sprijinul pentru Grecia, nu a putut să facă altceva decât să promită un ajutor care nu avea să vină niciodată datorită atitudinii rezervate a armatei și a Ministerului
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
fatală. Grecii au atacat un inamic care avea capacitatea să se retragă mereu pe linii defensive succesive, reușind de fiecare dată să evite încercuirea și distrugerea. Istoricul britanic Arnold J. Toynbee a scris că au existat atrocități organizate începând cu ocuparea Smirnei de către greci pe 15 mai 1919. Toynbee a afirmat că el și soția sa au fost martori oculari ai atrocităților comise de greci în regiunile localităților Yalova, Gemlik și Izmit. Mai mult chiar, istoricul britanic afirmă că a fost
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
2013, în Șerbia. Țară contracandidata pentru a obtine organizarea competiției a fost Coreea de Sud. Șerbia a primit statutul de țara gazdă la 2 octombrie 2010. Exceptând echipa gazdă, un numar de 11 echipe s-au calificat la campionatul mondial în urmă ocupării unor poziții fruntașe la anumite competiții, astfel: Au fost selectate 16 perechi de arbitri: Tragerea la sorți a grupelor a avut loc pe 15 iunie 2013, la ora locală 11:30. În urma tragerii la sorți, distribuția în grupe a fost
Campionatul Mondial de Handbal Feminin 2013 () [Corola-website/Science/321525_a_322854]
-
ei. Principalul adversar al Romei era Cartagina. În perioada primelor confruntări cu romanii, cartaginezii aveau un imperiu format din coastele Africii de Nord, Spaniei, Sardiniei, Corsicăi, precum și vestul Siciliei. Romanii au reușit să-și atingă obiectivul războiului inițial, și anume ocuparea orașului Messana(Messina). Deși, după aceea consulul Manius Valerius nu a reușit să cucerească Siracuza, a încheiat un acord foarte avantajos cu Hieron, prin care au ocupat o bucată din estul Siciliei, covingându-l de asemenea pe acesta să renunțe la
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
din Spania au ajuns pe mâna fiului lui Hamilcar, Hannibal. Acesta avea doar 25 de ani, însă câștigase încrederea trupelor. Polybius considera că al doilea război punic a început din trei cauze: ura lui Hamilcar față de Roma, nemulțumirea cartaginezilor față de ocuparea Siciliei de către romani și succesele generalilor Bacrizi. De asemenea, Polybius aprecia că ,Toate câte s-au întâmplat celor două neamuri, roman și cartaginez, au fost stârnite de o singură minte, de un singur om. Și omul acesta era Hannibal.” Al
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
vreme era comandantul Brigăzii 1 Mecanizată de Gardă și a fost numit comandant al „Grupului de Operațiuni Sud”, aflat în subordinea directă a generalului Života Panić. Brigada condusă de colonelul Mrkšić a fost principala forță responsabilă cu atacarea și ulterior ocuparea orașului Vukovar. Forțele croate din Vukovar s-au predat abia pe 18 noiembrie 1991, iar armata iugoslavă și forțele paramilitare sârbe au ocupat orașul. Pe 19 noiembrie, unități ale armatei iugoslave au ajuns la spitalul din Vukovar, în care mai
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]
-
unde au fost executați prin împușcare, apoi aruncați în gropi comune și acoperiți cu buldozerul. Din cei 300 de oameni ridicați de la spitalul din Vukovar, cel puțin 264 au fost uciși la ferma Ovčara, mulți alții fiind dați dispăruți. După ocuparea Vukovarului, Mile Mrkšić a fost promovat la gradul de general locotenent-colonel în Armata Populară Iugoslavă și ulterior, după autoproclamarea Republicii Sârbe Krajina, a fost numit Șef de Stat Major al armatei acestei entități sârbe ("Srpska Vojska Krajine" - SVK), în mai
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]
-
și nici capacitatea navală corespunzătoare pentru a efectua o asemenea operațiune. În același timp, viceamiralul Shigeyoshi Inoue, comandantul Flotei a 4-a (numită și Forța din Mările de Sud), care cuprindea cele mai multe nave din zona Pacificului de Sud, a susținut ocuparea Insulei Tulagi și a orașului Port Moresby din Noua Guinee care ar fi pus nordul Australiei în zona de acțiune a avioanelor japoneze cu baza la sol. Inoue a crezut că, prin ocuparea acestor teritorii, baza militară a Japoniei din
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
din zona Pacificului de Sud, a susținut ocuparea Insulei Tulagi și a orașului Port Moresby din Noua Guinee care ar fi pus nordul Australiei în zona de acțiune a avioanelor japoneze cu baza la sol. Inoue a crezut că, prin ocuparea acestor teritorii, baza militară a Japoniei din , Insula Noua Britanie, va fi mai bine apărată. Comandamentul marinei și armata imperială japoneză au acceptat propunerea lui Inoue și au încurajat operațiuni viitoare care să folosească aceste locuri ca baze suport pentru
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
ale Americii. În aprilie 1942, armatele terestre și navale au dezvoltat un plan care a fost numit Operațiunea MO, conform căruia Port Moresby urma să fie invadat de pe ocean și luat în stăpânire până la 10 mai. Planul a inclus și ocuparea Insulei Tulagi pe 2-3 mai, unde navele aveau să înființeze o bază militară pe apă pentru potențialele atacuri aeriene care vor lovi teritoriile și armatele aliate și pentru a asigura o bază pentru avioanele de recunoaștere. După realizarea planului "MO
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
bază militară pe apă pentru potențialele atacuri aeriene care vor lovi teritoriile și armatele aliate și pentru a asigura o bază pentru avioanele de recunoaștere. După realizarea planului "MO", marina a intenționat să înceapă operațiunea "RY" folosind aceleași nave, în vederea ocupării Insulelor Nauru și Insulei Banaba pe 15 mai, pentru a avea acces la depozitele de fosfat. Operațiuni viitoare împotriva Insulelor Fiji, Samoa și Noua Caledonie, denumite operațiunea "FS", erau plănuite să înceapă după ce se terminau operațiunile "MO" și "RY". Din cauza unui
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
11”, petrolierul "Tippecanoe" a plecat din Marea Coralilor pentru a livra combustibilul care îi mai rămăsese navelor aliate staționate la Efate. Pe 3 mai dis-de-dimineață, flota condusă de Shima a ajuns la Tulagi și a început debarcarea trupelor necesare pentru ocuparea insulei. Tulagi nu era apărat pentru că mica garnizoană formată dintr-un comando australian și o unitate de recunoaștere a Forțelor Aeriene Regale Australiene fusese evacuată cu puțin înainte de sosirea lui Shima. Japonezii au început imediat construirea unor baze pentru hidroavioane
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
de la Milne Bay. În același timp, aliații au încercat să profite de victoriile din Marea Coralilor și de la Midway pentru a limita inițiativa strategică a Japoniei. Aliații au ales Tulagi și Guadalcanal ca ținte ale primelor ofensive. Eșecul Japoniei în ceea ce privește ocuparea orașului Port Moresby și înfrângerea de la Midway au avut ca efect slăbirea bazei militare din Tulagi care a rămas fără protecția din partea altor baze militare japoneze. Tulagi era la patru ore de zbor de Rabaul, cea mai apropiată bază militară
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
alb-albastru cu două triunghiuri inversate în mijloc”. Asociația a atras atenția autorităților asupra consecințelor grave ale oricărei implicări politice în arborarea drapelului. La sfârșitul aceleiași luni, Asociația musulmano-creștină a trimis un memorandum guvernatorului britanic cu ocazia aniversării unui an de la ocuparea orașului Jaffa, în care protesta împotriva unei eventuale proclamări a unui stat evreiesc Există mai multe implicații ale Declarației Balfour din 1917. Emiterea acestei declarații a influențat în mod hotărâtor „aliyah”, emigrarea evreilor în țara strămoșilor lor. Uriașul aflux de
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]