66,268 matches
-
au avut loc. În contextul accentuarii foametei la sfârșitul anului 1946 - începutul lui 1947, a sporit numărul celor care decid să treacă Prutul. Urmare a acestui fenomen, grănicerii primesc ordin să fie necruțători față de cei care vor încerca să treacă frontiera. În privința celor prinși, apare ordinul ca aceștia să fie executați pe loc, iar față de cei care reușesc să treacă Prutul - să fie urmăriți pe teritoriul României și, în caz că nu vor putea pune mâna pe ei, să fie împușcați. Numărul oamenilor
Foametea din 1946-1947 (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) () [Corola-website/Science/322492_a_323821]
-
suplimentare, "modele", adesea semiempirice, pentru tratarea turbulenței, a presiunii, cavitației, schimbului de căldură, a transportului speciilor chimice sau a . Aceste ecuații sunt discretizate prin diferite metode, ca metoda diferențelor finite, a elementelor finite, a volumelor finite sau a elementelor de frontieră. Domeniile de modelat sunt împărțite în părți mici, rezultând rețele de discretizare cu multe noduri. Ecuațiile, scrise pentru fiecare nod, sunt asamblate într-un sistem de ecuații global, care apoi este rezolvat. Principalul domeniu de aplicare este modelarea curgerilor turbulente
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
o suprafață determinată de liniile (curbele) caracteristice. Ecuațiile eliptice se caracterizează prin faptul că nu există linii caracteristice (ele sunt imaginare), perturbațiile se propagă în toate direcțiile, domeniul soluțiilor este unul închis și este necesară precizarea "condițiilor la limită" la frontierele domeniului modelat (pt. condiții la limită, v. mai jos). Ecuațiile eliptice sunt adecvate de exemplu pentru modelarea curgerii, a conducției termice staționare, a difuziei, a stratului limită, a reacțiilor chimice. Ecuațiile parabolice se caracterizează prin faptul că există o singură
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
mult prea lentă pentru a fi utilă pentru mașinile termice. Aproape întotdeauna introducerea de căldură într-un ciclu termodinamic se face printr-o reacție chimică exotermă. Ca urmare, s-au dezvoltat modele pentru: Condițiile la limită sunt restricții impuse pe frontierele domeniului de analiză. Aceste restricții pot fi de două tipuri: Dacă pe frontiera specificată se impun atât condiții Dirichlet, cât și Neumann, se vorbește de "condiții de tip Cauchy". Dacă pe frontiera specificată se impun combinații liniare de condiții Dirichlet
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
de căldură într-un ciclu termodinamic se face printr-o reacție chimică exotermă. Ca urmare, s-au dezvoltat modele pentru: Condițiile la limită sunt restricții impuse pe frontierele domeniului de analiză. Aceste restricții pot fi de două tipuri: Dacă pe frontiera specificată se impun atât condiții Dirichlet, cât și Neumann, se vorbește de "condiții de tip Cauchy". Dacă pe frontiera specificată se impun combinații liniare de condiții Dirichlet și Neumann se vorbește despre "condiții de tip Robin". Dacă pe diferite părți
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
pentru: Condițiile la limită sunt restricții impuse pe frontierele domeniului de analiză. Aceste restricții pot fi de două tipuri: Dacă pe frontiera specificată se impun atât condiții Dirichlet, cât și Neumann, se vorbește de "condiții de tip Cauchy". Dacă pe frontiera specificată se impun combinații liniare de condiții Dirichlet și Neumann se vorbește despre "condiții de tip Robin". Dacă pe diferite părți ale frontierei domeniului se impun condiții la limită de tipuri diferite se spune că este vorba despre condiții "mixte
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
se impun atât condiții Dirichlet, cât și Neumann, se vorbește de "condiții de tip Cauchy". Dacă pe frontiera specificată se impun combinații liniare de condiții Dirichlet și Neumann se vorbește despre "condiții de tip Robin". Dacă pe diferite părți ale frontierei domeniului se impun condiții la limită de tipuri diferite se spune că este vorba despre condiții "mixte". Ținând cont că un computer poate executa doar operații matematice simple, ecuațiile diferențiale prezentate anterior trebuie aduse la o formă algebrică, adecvată programării
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
a proprietăților. Metoda este consumatoare de resurse, deoarece mărimea transportată printr-o suprafață trebuie să fie egală în ambele volume adiacente, doar cu semn schimbat. Ecuațiile pot fi discretizate atât prin MDF, cât și prin MEF. În "metoda elementelor de frontieră" (MEFr) ( - BEM), ecuațiile diferențiale sunt rezolvate doar pe frontieră, care este singura discretizată, rezultând un număr de noduri mai mic, corespunzător unei dimensiuni în minus. Ecuațiile trebuie să fie liniare sau liniarizate. În interiorul domeniului soluția este cea dată de suprafața
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
transportată printr-o suprafață trebuie să fie egală în ambele volume adiacente, doar cu semn schimbat. Ecuațiile pot fi discretizate atât prin MDF, cât și prin MEF. În "metoda elementelor de frontieră" (MEFr) ( - BEM), ecuațiile diferențiale sunt rezolvate doar pe frontieră, care este singura discretizată, rezultând un număr de noduri mai mic, corespunzător unei dimensiuni în minus. Ecuațiile trebuie să fie liniare sau liniarizate. În interiorul domeniului soluția este cea dată de suprafața generată de soluția teoretică, care pe frontieră corespunde soluției
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
doar pe frontieră, care este singura discretizată, rezultând un număr de noduri mai mic, corespunzător unei dimensiuni în minus. Ecuațiile trebuie să fie liniare sau liniarizate. În interiorul domeniului soluția este cea dată de suprafața generată de soluția teoretică, care pe frontieră corespunde soluției calculate. Odată stabilită forma domeniului de analiză, acesta trebuie desenat și ulterior discretizat. Desenarea se poate face practic cu orice pachet CAD/CAE. Discretizarea unui domeniu de analiză 2D se face de obicei cu triunghiuri sau patrulatere, iar
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
de apă, afluent al râului Suceava. Râul izvoraște de la o cotă de 604 m din munții Obcina Mare - vârful M.H. Slatina - Beznarka și dealul Baciului aflat pe teritoriul loc. Crasna sat. Beznarka din Bucovina (actualmente în Ucraina) și după ce trece frontieră cu România se varsă în râul Suceava în satul Lăură din localitatea Vicovu de Sus în apropriere de satul Plai. Satul Lăură este străbătut de la Nord la Sud de cele două râuri paralele Râul Lăură și . se varsă în Vicovu
Râul Sicova () [Corola-website/Science/316837_a_318166]
-
ca o poiana. Ideea este că, în felul acesta, patria își tine martirii în brațe și îi plânge prin generatiile repetate ale vegetatiei. De pe o belvedere care va fi amplasată pe un loc înălțat, tocmai pe malul Tisei (care este frontiera actuală cu Ucraina), vizitatorii Memorialului vor putea vedea acest desen simbolic tot mai deslușit, pe masură ce natura va desavârși proiectul. În anul 1993, Ana Blandiana a prezentat Consiliului Europei (CE) un proiect prin care se solicita ca pe locul
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]
-
nume, aflate și ele la izvoarele unor rîuri, ca de pildă Afek Hatzfonit (Afek din nord). Afek este menționat și pe o tabliță asiriană din Ninive din vremea regelui Assarhaddon din secolul al VII-lea î.H. ca oraș de frontieră cu regiunea Samaria. Denumirea Afek vine, pe câte se pare, de la cuvântul ebraic „afik” („אפיק”) care înseamnă „albie”, „pârîu”, „vad”. În epoca elenistică localitatea se numea „Pegai”, adică „Izvoare”, denumire grecească care s-a conservat în numele satului arab palestinian din
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
nume de localități, inscripții și monumente. Granița postbelică germano-poloneză (linia Oder-Neisse) a fost recunoscută de Germania Răsăriteană în 1950 și de Germania de Vest în 1970 prin Tratatul de la Varșovia și a fost recunoscută de Germania unită prin Tratatul de frontieră din 1990. Regiunea pe care o ocupă astăzi Polonia a fost locuită de triburile slavilor occidentali încă din secolul al VI-lea. Mieszko I, care își stabilise capitala la Gniezno a reușit să unească triburile vecine în a doua jumătate
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
de polonezi în Silezia Inferioară și Mijlocie, care a fost descrisă până la sfârșitul secolului al XIX-lea drept „partea poloneză’’ au fost supuse unui proces intens de germanizare în secolele al XVIII-lea și al XIX-leam cu excepția unor regiuni de frontieră înguste din partea de nord-est. Provincia a devenit parte a Regatului Boemiei în secolul al XIV-lea. Silezia a trecut sub controlul habsburgilor austrieci în 1526. Silezia a fost cucerită de Frederic cel Mare al Prusiei în 1742. O parte a
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
denumirea fostelor teritorii germane care au fost transferate în conformitate cu Acordurile de la Potsdam Poloniei. Sublinierea conceptului urmărea să definească Polonia postbelică drept moștenitoarea domeniilor medievale ale Piaștilor, declarate ca fiind un stat omogen din punct de vedere etnic și ale cărui frontiere corespundeau cu cele postbelice. Prin comparație, Polonia Iagellonică, care ar fi fost un stat multietnic, era plasată mult mai spre est. Argumentul conform căruia acest teritoriu ar constitui „vechile pământuri poloneze” nu era nou, era un concept interbelic dezvoltat de
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
Piaste. Până în cele din urmă, problema Teritoriilor Recuperate a fost una dintre puținele subiecte care nu a provocat disensiuni între comuniștii polonezi și partidele de opoziție, facțiunile sprijinind în unanimitate trasarea granițelor de vest. Până și presa clandestină anticomunistă sprijinea frontierele „Piaste”, care ar fi pus capăt odată pentru totdeauna germanizării și politicii „marșului spre răsărit”. Autoritățile au făcut mari eforturi pentru prezentarea favorabilă a chestiunii Teritoriilor Recuperate, poziție sprijinită chiar și de biserica romano-catolică poloneză. Știința istoriei a fost pusă
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
acestuia, Zygmunt Wojciechowski, a caracterizat misiunea sa drept un efort pentru redescoperirea istoriei poloneze a regiunii și să proiecteze realitatea poloneză a vremii asupra contextului istoric. Istoricii, arheologii, lingviștii și etnologii au lucrat în cadrul unor echipe interdisciplinare pentru legitimarea noilor frontiere. Rezultatele cercetărilor lor au fost popularizate în monografii, periodice, manuale școlare, ghiduri de călătorie, expoziții și emisiuni radio. Au fost desenate hărți care demonstrau că frontierele poloneze în timpul primilor principi Piaști se suprapuneau peste cele postbelice. Istoricul britanic Norman Davies
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
Istoricii, arheologii, lingviștii și etnologii au lucrat în cadrul unor echipe interdisciplinare pentru legitimarea noilor frontiere. Rezultatele cercetărilor lor au fost popularizate în monografii, periodice, manuale școlare, ghiduri de călătorie, expoziții și emisiuni radio. Au fost desenate hărți care demonstrau că frontierele poloneze în timpul primilor principi Piaști se suprapuneau peste cele postbelice. Istoricul britanic Norman Davies subliniază că generația postbelică a fost educată să creadă că frontierele Poloniei socialiste erau cu cele în cadrul cărora națiunea poloneze s-a dezvoltat de-a lungul
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
școlare, ghiduri de călătorie, expoziții și emisiuni radio. Au fost desenate hărți care demonstrau că frontierele poloneze în timpul primilor principi Piaști se suprapuneau peste cele postbelice. Istoricul britanic Norman Davies subliniază că generația postbelică a fost educată să creadă că frontierele Poloniei socialiste erau cu cele în cadrul cărora națiunea poloneze s-a dezvoltat de-a lungul secolelor. Mai mult chiar, tinerii au fost educați în spiritul ideii conform căreia „Patria Mamă Poloneză” a existat întotdeauna pe aceeași locație, chiar și când
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
lungul secolelor. Mai mult chiar, tinerii au fost educați în spiritul ideii conform căreia „Patria Mamă Poloneză” a existat întotdeauna pe aceeași locație, chiar și când a fost ocupată pentru lungi perioade de timp de forțe străine, indiferent de schimbările frontierelor de-a lungul timpurilor. Punctul de vedere oficial susținea că polonezi au avut dintotdeauna dreptul inalienabil să locuiască Teritoriile Recuperate, chiar dacă puterile străine i-au împiedicat să-și exercite aceste drepturi. Ca urmare, „conceptul Piast” a fost acceptat de milioane
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
000 în restul teritoriilor. Locuitori din întreaga Polonie s-au mutat rapid în locul germanilor care părăseau zona, într-un proces paralel cu expulzările. Primii locuitori noi au sosit în martie 1945. Acești coloniști au preluat fermele și satele în apropierea frontierei antebelice chiar în timp ce Armata Roșie avansa. În afară de coloniști, unii polonezi au plecat în expediții de jaf, care au afectat în scurtă vreme întreg teritoriu cedat de Germania. Pe 30 martie 1945 a fost înființat Voievodatul Gdansk, prima unitate administrativă poloneză
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
două tratate cu cele două state germane prin care s-a urmărit reglementarea situației granițelor germano-poloneze. Republica Populară Polonă și Republica Democrată Germană au semnat în 1950 Tratatul de la Zgorzelec prin care Linia Oder-Neisse era recunoscută în mod oficial drept frontieră dintre cele două state, fiind problamată de autoritățiel comuniste „Frontiera Păcii și Prieteniei” . Pe 7 decembrie 1970 a fost semnat Tratatul de la Varșovia dintre Republica Federală Germania și Polonia cu privire la frontiera vestică a celei din urmă. Părțile semnatare acceptau existența
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
a urmărit reglementarea situației granițelor germano-poloneze. Republica Populară Polonă și Republica Democrată Germană au semnat în 1950 Tratatul de la Zgorzelec prin care Linia Oder-Neisse era recunoscută în mod oficial drept frontieră dintre cele două state, fiind problamată de autoritățiel comuniste „Frontiera Păcii și Prieteniei” . Pe 7 decembrie 1970 a fost semnat Tratatul de la Varșovia dintre Republica Federală Germania și Polonia cu privire la frontiera vestică a celei din urmă. Părțile semnatare acceptau existența „de facto” a frontierei de pe Linia Oder-Neisse. Un tratat final
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
care Linia Oder-Neisse era recunoscută în mod oficial drept frontieră dintre cele două state, fiind problamată de autoritățiel comuniste „Frontiera Păcii și Prieteniei” . Pe 7 decembrie 1970 a fost semnat Tratatul de la Varșovia dintre Republica Federală Germania și Polonia cu privire la frontiera vestică a celei din urmă. Părțile semnatare acceptau existența „de facto” a frontierei de pe Linia Oder-Neisse. Un tratat final nu a fost semnat până în 1990. Până la semnarea de către partea germană a „Tratatului reglementărilor finale”, guvernul acestei țări a considerat că
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]