66,303 matches
-
de o parte, scriitorul este perceput de apropiații săi ca un tip altruist, inteligent, calculat, cu simțul umorului, reținut la vorbă, dar bun comunicator și recitator, având un farmec irezistibil care îl face râvnit de femei. De cealaltă parte, scrisorile, jurnalul și operele kafkiene dezvăluie o fobie incapacitantă și angoasantă față de oameni, o teamă constantă că aceștia l-ar putea respinge pentru ceea ce el considera urâțenia sa fizică și spirituală. « Sunt cel mai costeliv om pe care îl cunosc » îi va
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
la care a asistat alături de Max Brod și fratele acestuia, Otto. În noaptea dintre 22 și 23 septembrie 1912, Kafka scrie, în doar opt ore (între 22:00 și 6:00) povestirea "Verdictul". La sfârșitul acestei munci febrile, consemnează în jurnal: Lucrarea, aflată sub înrâurirea lui Freud, se concentrează asupra conflictului dintre Georg Bendemann și tatăl său. În expozițiune, Georg compune o scrisoare către un amic nefericit, care a eșuat în Rusia încercând să deschidă o afacere. Mai târziu, se gândește
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Kafka. Din acest motiv, ea apare cititorilor precum un personaj mitologizat de imaginația kafkiană, la fel ca Hermann Kafka în "Scrisoare tatălui". Primul Război Mondial izbunește la 28 iulie 1914, după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul Imperiului Austro-Ungar, la Sarajevo. Jurnalul scriitorului consemnează cu indiferență și ironie: « Germania a declarat război Rusiei - După amiază, ore de înot. ». Kafka este găsit apt de război, dar poziția sa « indispensabilă » în cadrul companiei de asigurări îi îngăduie să rămână în rezervă. Cumnatul său însă, Josef
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
operei kafkiene. Cele opt caiete "in-octavo" ("Die Oktavhefte"), în care Kafka notează între noiembrie 1916 și mai 1918 reflecții filozofice, povestiri, parabole sau aforisme, sunt considerate de critici o noua etapă a operei scriitorului. Deși în esență caietele constituie un jurnal, Max Brod nu le va publica alături de restul însemnărilor diaristice, considerându-le prea diferite stilistic. Spre exemplu, intrepretări ale unor mituri clasice, precum "Tăcerea sirenelor" ("Das Schweigen der Sirenen"), " Adevărul despre Sancho Panza" ("Die Wahrheit über Sancho Pansa") și "Prometeu
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
schemă ilogică, menită mai degrabă să îi țină tot timpul ocupați și confuzi, decât să asigure apărarea imperiului de atacatori. Lucrarea este o critică acidă a birocrației și demască metodele prin care un stat încearcă să își înregimenteze cetățenii. În jurnalul său, Franz Kafka pare să ignore în mare măsură evenimentele războiului, fiind mult mai preocupat de literatură. « Sunt prea puțin atins de tot calvarul și mai hotărât ca oricând [să scriu literatură] [...] Voi scrie neapărat în ciuda a tot și a
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
și aprilie 1918, scriind în special aforisme ce vor fi adunate mai târziu de Max Brod sub titlul "Die Zürauer Aphorismen" ("Aforismele de la Zürau"). Lecturile sale din această perioadă sunt dominate de Kierkegaard ("Sau-sau", "Frică și cutremur") și Tolstoi ("Jurnal"). După șase luni de concediu medical, Kafka se întoarce la serviciu în mai 1918. Sănătatea lui este din nou dezechilibrată de gripa spaniolă, din cauza căreia trebuie să se refugieze la pensionul Stüdl din Schelesen (Boemia), unde o cunoaște pe Julie
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
la 11 iunie 1924. O ultimă scrisoare adresată de Kafka prietenului său Brod conține următorul îndemn: Max Brod nu va supune, din fericire, opera inedită a lui Kafka (care conține restul "Americii", "Procesul", "Castelul", numeroase povestiri, scrisori și pagini de jurnal) unui asemenea "auto-da-fé" absurd. După moartea scriitorului, Dora Diamant a continuat să se autointituleze, în semn de omagiu, "doamna" Kafka. Când Max Brod a cerut scrisorile și manuscrisele scriitorului care au rămas în posesia ei, a refuzat să le cedeze
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
fost distruse. Ca legatar testamentar al lui Kafka, Max Brod a intrat în posesia tuturor manuscriselor care se aflau în proprietatea scriitorului la momentul morții sale. Colecția sa a sporit când Milena Jesenská i-a încredințat scrisorile și paginile de jurnal primite de la fostul ei iubit. În 1955, din cauza sărăciei, Felice Bauer se desparte de asemenea de amintirile de la Kafka, contra unei sume de 5000 de dolari. Pentru a publica lucrările, aflate în manuscris sub o formă foarte fragmentată și dezorganizată
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
demonizează » capitalismul habsburgic. Unii biografi și critici îi atribuie lui Kafka idei anarhice. Scriitorul ar fi participat de câteva ori la întrunirile unui grup de anarhiști cehi, "Klub Mladých" ("Clubul Tinerilor"), cu doctrină anticlericală și antimilitaristă. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de Kropotkin! » îi trădează interesul pentru filozoful anarhist Piotr Kropotkin. Kafka avea însă o importantă incompatibilitate cu marxismul sau anarhismul, și anume interesul tot mai pregnant pentru sionism. Povestirea "Șacalii și arabii" exprimă nostalgia legată de Țara
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de descifrat (e.g. "În fața legii"), fie transcend orice interpretare (e.g. Odradek în "Grijile tatălui de familie"). Theodor W. Adorno evidențiază astfel contrastul dintre « principiul literalității » și caracterul abscons al mesajului: De sub imperiul acestei rigidități lingvistice ies, bineînțeles, scrisorile intime și jurnalul, unde folosirea figurilor de stil nu contituie o raritate. După cum s-a văzut, Milena este asemuită unei flăcări sau unui cuțit care schingiuiește, iar povestirea "Verdictul" « s-a ivit ca printr-o naștere adevărată, năclăită de murdărie și slină ». Lui
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
și Ion Heliade Rădulescu. Anul următor vizitează Pisa, Florența, Veneția, unde, după spusele poetului, ar fi urmat anumite cursuri, în special la Universitatea din Pisa, dar acest fapt nu a fost confirmat de istoria literară.. În Italia, mărturisește poetul în jurnalul său, s-ar fi confruntat cu probleme financiare și probleme de sănătate. Se întoarce la București, unde este admis la Facultatea de Litere, dar nu frecventează cursurile cu regularitate. Debutează cu volumul de versuri "Prima Verba" în anul 1872, iar
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
volumul "Poezii", în anul 1881, deși pe coperta originală apare anul "1882". Încercând să intre în grațiile "Junimii" și al lui Titu Maiorescu, participă, cu regularitate, la ședințele cenaclului și citește "Noaptea de noiembrie".. Maiorescu l-a aplaudat, dar în jurnalul personal consemnează că nu a fost impresionat de poezie. Dar poezia este lăudată de Bogdan Petriceicu Hașdeu, care deși era antijunimist, se afla în audiență. Deși era un mare admirator al "Bardului de la Mircești", pe parcursul anului 1882, după decernarea Marelui
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
limba maternă la universitățile din România. Săptămânalul "Libertatea" și câteva reviste (cum ar fi "Tradiția") reprezintă presa scrisă în limba română. Câteva posturi de radio transmit programe românești, printre care se numără Radio Novi Sad și Multiradio. Zilnic sunt transmise jurnale de știri și emisiuni destinate publicului românesc la TV Novi Sad 2. Există câteva case de editură în limba română, precum și câteva teatre de amatori. Anual se organizează festivale pentru promovarea obiceiurilor românești. Proiecte de viitor includ și construirea unui
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
Salonul literar (1925-1926), Laboremus (1926), România literară (1930), Hotarul (1933-1940), Înnoirea (1937-1940) și Litera (1938-1939). După revoluție, apar noi surse de informare, “Tribuna Aradului” (1990-1991), "Curierul Aradului" și "Libertatea Aradului" (1991-1997). În prezent, presa scrisă cuprinde o varietate de publicații:"Jurnal Arădean", cel mai vechi cotidian local, apărut în anul 1944, care a purtat succesiv denumirea de "Patriotul", "Flacăra roșie" și "Adevărul" (denumire schimbată la începutul anului 2008, prin decizie judecătorească în defavoarea ziarului "Adevărul de București"). După anul 1990 mai apar
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
etc.); Central European Media Enterprises (Pro TV, Acasă, Sport. ro, etc.); Intact (Antena 1, Antena 2, Antena 3, etc.); Realitatea-Cațavencu (Realitatea TV, The Money Channel, etc.) și multe altele. În Botoșani apar patru cotidiene în format compact: Monitorul de Botoșani, Jurnalul de Botoșani, Evenimentul de Botoșani și Jurnalul de Botoșani și Dorohoi. Dintre acestea Monitorul de Botoșani are un tiraj de 7310 pe apariție (sept. 2008)brat. ro/index. php?page=publications&id=188&index=0. Există 23 site-uri de
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
Acasă, Sport. ro, etc.); Intact (Antena 1, Antena 2, Antena 3, etc.); Realitatea-Cațavencu (Realitatea TV, The Money Channel, etc.) și multe altele. În Botoșani apar patru cotidiene în format compact: Monitorul de Botoșani, Jurnalul de Botoșani, Evenimentul de Botoșani și Jurnalul de Botoșani și Dorohoi. Dintre acestea Monitorul de Botoșani are un tiraj de 7310 pe apariție (sept. 2008)brat. ro/index. php?page=publications&id=188&index=0. Există 23 site-uri de știri: www.monitorulbt.ro, http://stiri.botosani
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
a fost o perioadă plină. Hemingway își publică lucrarea în care descrie bătălia de la Caporeto, chiar dacă el nu a fost acolo. În 1931 apare în Franța lucrarea ”Martori” a lui Crue . În această, autorul recenzează 300 de lucrări de memorialistica, jurnale de corespondență și le deconstruiește în încercarea de a stabili cât de valide sunt aceste lucrări și verdictul sau este devastator. El spune că multe prezentări sunt romanțate, că sunt detalii care nu se regăsesc acolo. El pune problema autenticității
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
sunt: registrul-jurnal, registrul inventar și registrul cartea mare. Acestea se utilizează în strictă concordanță cu destinația lor și se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.” a) Registrul - jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în mod cronologic, operațiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate. Registrul-jurnal se întocmește de fiecare instituție și de fiecare subunitate a acesteia
Contabilitate () [Corola-website/Science/298224_a_299553]
-
libere, a documentelor în care se reflectă mișcarea elementelor de activ și de pasiv (și implicit formula contabilă de poziționare corespunzătoare). Registrul-jurnal poate îmbrăca forma unui registru-jurnal general și, eventual, a unor registre-jurnal auxiliare. În cazul în care se folosesc jurnale auxiliare, totalul lunar al fiecăruia se trece în registrul-jurnal general (care devine un registru centralizator de control). În condițiile conducerii contabilității cu ajutorul tehnicii de calcul fiecare operațiune se va înregistra în mod cronologic, după data de întocmire sau de intrare
Contabilitate () [Corola-website/Science/298224_a_299553]
-
loc de activitate, pot fi recapitulate într-un document centralizator, care stă la baza înregistrării în registrul-jurnal. Principalele registre-jurnal auxiliare care pot fi utilizate sunt cele privind aprovizionările, vânzările, trezoreria, operațiile diverse, în funcție de necesitățile instituției. Periodic, de regulă lunar, totalurile jurnalelor auxiliare se centralizează în registrul-jurnal general. Deci, registrul-jurnal înlocuiește foile volante ale "notei contabile", iar totalul registrului-jurnal verifică "totalul rulajelor din luna curentă” a balanței de verificare. b) Registrul - inventar este un document obligatoriu în care se înregistrează toate elementele
Contabilitate () [Corola-website/Science/298224_a_299553]
-
debarcare a avut loc pe insula Trinidad ("Sfântă Treime"). Atunci a descoperit insula care se numeste acum Venezuela. După ce a navigat de-a lungul coastei a intrat în Golful Paria. La gurile râului Orinoco a coborât puțin pe uscat. În jurnalul sau de bord a scris că a găsit o „"Lume Nouă"” necunoscută încă europenilor. Columb a ridicat ancoră din nou, întâlnind și alte insule noi printre care și insula Mărgărita după care și-a îndreptat cursul spre insula Hispaniola. Ajungând
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
După război, la insistențele lui Emanuil Ungurianu, la 27 februarie 1919 primarul Stan Vidrighin înaintează Consiliului Dirigent, Resortul Cultelor și Instrucțiunii, un memoriu prin care se cere înființarea școlii. Consiliul Dirigent hotărăște înființarea politehnicii la 27 februarie 1920, iar conform jurnalului nr. 3191 din 22 octombrie 1920 Consiliul de Miniștri aprobă înființarea începând cu data de 15 noiembrie 1920, alocând un milion de lei. Decretul, cu nr. 44822, este contrasemnat de regele Ferdinand la 11 noiembrie. La început, cum Școala nu
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]
-
istorici și biografi occidentali să presupună că ea a făcut parte dintr-un "triunghi conjugal" alături de liderul bolșevic și de soția acestuia. Tonul foarte intim al corespondentei dintre Lenin și Inessa, prezența ei aproape neîntreruptă în preajma familiei acestuia, însemnările din jurnalul ei, dau un oarecare fundament acestor speculații. Totuși, nu există nici o dovadă de necontestat a unei relații extraconjugale a lui Lenin. Inessa Armând a devenit în 1911 secretar al "Comitetului pentru Organizațiile din Străinătate", care trebuia să coordoneze toate grupurile
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
întreprinderilor miniere cu un cărbune slab calitativ (lignitul, din bazinul carbonifer Căpeni-Baraolt). Marii consumatori de cărbune,(Industriile siderurgice, metalurgice și de transporturi) sunt la cheremul „Cartelului Minelor” care fac repartiția cărbunelui deci, practic sunt dependente de producători, lucru menționat în „Jurnalul Minelor si Siderurgiei” - 1908 (din documentele arhivelor statului - Deva, fond Căpitanatul minier Zlatna -1909 ). In anul 1855 a fost fondat concernul Friederich Czell și Fiii. Inițial, activitatea lor principală a fost exportul de lână însă cu timpul au abandonat aceasta
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
la postul de televiziune Prime din Republica Moldova. Alexandru Vakulovski, născut în 1978 în Republica Moldova, este fiul lui Alexei Vakulovski, un profesor de limbă și literatură română care "a refuzat să devină scriitor sovietic" (fiind evocat și de Paul Goma în Jurnalul său din 2009). În cinstea sa, o stradă din localitatea Antonești, raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova, îi poartă astăzi numele, iar Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a hotărât să-i publice postum volumul "În gura foametei". Alexandru Vakulovski și-a început
Alexandru Vakulovski () [Corola-website/Science/298344_a_299673]