70,486 matches
-
Adevăr sau adevărată este acea propoziție sau înlănțuire de propoziții al carui sau al căror conținut poate fi verificat și confirmat prin observație, prin experiență, sau prin demonstrație logică, matematica sau numai discursiv argumentanta. Pentru a răspunde la întrebarea "ce este adevărul?" deosebim
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
propoziții al carui sau al căror conținut poate fi verificat și confirmat prin observație, prin experiență, sau prin demonstrație logică, matematica sau numai discursiv argumentanta. Pentru a răspunde la întrebarea "ce este adevărul?" deosebim : A. ceea ce noi spunem că este adevărat sau fals: cui atribuim noi calitatea de a fi adevărat ? care este natura realităților cărora le dam consimțământul nostru și le numim adevărate ? ul pare atunci să se exprime în limba și să nu existe în afara ei ; astfel, să spunem
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
discursiv argumentanta. Pentru a răspunde la întrebarea "ce este adevărul?" deosebim : A. ceea ce noi spunem că este adevărat sau fals: cui atribuim noi calitatea de a fi adevărat ? care este natura realităților cărora le dam consimțământul nostru și le numim adevărate ? ul pare atunci să se exprime în limba și să nu existe în afara ei ; astfel, să spunem despre ceva că este adevărat înseamnă să facem literalmente adevărul. B. mijloacele de distingere între adevărat și fals și de a califica ceva
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
le dam consimțământul nostru și le numim adevărate ? ul pare atunci să se exprime în limba și să nu existe în afara ei ; astfel, să spunem despre ceva că este adevărat înseamnă să facem literalmente adevărul. B. mijloacele de distingere între adevărat și fals și de a califica ceva ca fiind adevărat sunt : rațiunea (gândirea), înțelegerea, legile logicii etc. În consecință putem propune următoarele distincții : 1. ul "material", care reprezintă corespondență între ceea ce este și judecată care a dus la enunțarea să
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
unei "credințe" sau a unei "opinii", care reprezintă veridicitatea unei propoziții care se acord cu un ansamblu de credințe care existau înaintea să. Acest tip de adevăr este denumit adeseori "adevăr coerent". Definite dată de William James: "O propoziție este adevărata dacă este utilă". Teoria deflaționista a adevărului spune că nu există nici o diferență în a zice că o propoziție p este adevărata și a zice că p este falsă. Adevărul, din acest punct de vedere, nu are nici un aport în
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
să. Acest tip de adevăr este denumit adeseori "adevăr coerent". Definite dată de William James: "O propoziție este adevărata dacă este utilă". Teoria deflaționista a adevărului spune că nu există nici o diferență în a zice că o propoziție p este adevărata și a zice că p este falsă. Adevărul, din acest punct de vedere, nu are nici un aport în ceea ce afirmăm. În consecință, daca spunem că : cerul este albastru, aceasta implică : acesta este cazul în care cerul este albastru. Prima apariție
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
a zice că p este falsă. Adevărul, din acest punct de vedere, nu are nici un aport în ceea ce afirmăm. În consecință, daca spunem că : cerul este albastru, aceasta implică : acesta este cazul în care cerul este albastru. Prima apariție a Adevăratului și Falsului pare să-și aibă originea în povestire ; se spunea că o povestire este adevărată, cănd faptele apărute în ea s-au intamplat cu adevarat ; falsă, cănd faptele apărute în ea nu s-au întâmplat în niciun procent. Mai
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
în ceea ce afirmăm. În consecință, daca spunem că : cerul este albastru, aceasta implică : acesta este cazul în care cerul este albastru. Prima apariție a Adevăratului și Falsului pare să-și aibă originea în povestire ; se spunea că o povestire este adevărată, cănd faptele apărute în ea s-au intamplat cu adevarat ; falsă, cănd faptele apărute în ea nu s-au întâmplat în niciun procent. Mai tarziu, filozofii au folosit cuvântul pentru a desemna acordul dintre o idee și un obiect ; astfel
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
intamplat cu adevarat ; falsă, cănd faptele apărute în ea nu s-au întâmplat în niciun procent. Mai tarziu, filozofii au folosit cuvântul pentru a desemna acordul dintre o idee și un obiect ; astfel, se spunea despre o ideee că este adevărata dacă aceasta descria un obiect așa cum este el ; se spunea despre o idee că este falsă, dacă aceasta descria un obiect altfel decât cum este el în realitate. Ideile nu sunt de fapt altceva că povestirile sau relatările naturii prin
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
obiect altfel decât cum este el în realitate. Ideile nu sunt de fapt altceva că povestirile sau relatările naturii prin spirit. Și de aici, lumea a început să desemneze asemănător, metaforic, lucrurile inerte. Astfel, când spunem despre ceva că este adevărat sau fals, este la fel ca si cum acel lucru ne-ar spune ceva ceva, care poate să fie o descriere corectă sau nu. Adevărul cu primul sens a fost definit de către Aristotel în "Despre Interpretare", operă în care el analizează formarea
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
spune ceva ceva, care poate să fie o descriere corectă sau nu. Adevărul cu primul sens a fost definit de către Aristotel în "Despre Interpretare", operă în care el analizează formarea propozițiilor logice, adică părțile de discurs susceptibile de a fi adevărate sau false. O propoziție este adevarat când în ea se spune despre ceva că este ceea ce este sau că nu este ceea ce nu este. Este falsă când în ea se spune despre ceva că este ceea ce nu este sau că
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
este sau că nu este ceea ce este. Acest tip de adevăr se mai numește "adevăr corespondent" și este folosit cu referire la cercetările științifice. Această concepție este foarte realistă, pentru că noi spunem despre propoziția "pisică este pe covor" că este adevărata "deoarece ea este pe covor" și nu invers. Problema este ceea ce se înțelege prin corespondență. Este o propoziție adevărată pentru că este asemănătoare cu ceea la ce se referă? Nu, pentru că respectiva propoziție este formată și din cuvinte care nu corespund
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
cu referire la cercetările științifice. Această concepție este foarte realistă, pentru că noi spunem despre propoziția "pisică este pe covor" că este adevărata "deoarece ea este pe covor" și nu invers. Problema este ceea ce se înțelege prin corespondență. Este o propoziție adevărată pentru că este asemănătoare cu ceea la ce se referă? Nu, pentru că respectiva propoziție este formată și din cuvinte care nu corespund faptelor. Asta inseamna ca propoziția exprimă o anumită parte din realitate ; problema acestei teorii este însă cum este aceasta
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
întru totul cu aceasta. Este totuși susținută de gândirea de tip relativist. O obiecție clasică este faptul că o informație ficționară poate fi coerentă, fără să aibă o legatura destul de mare cu realitatea. Pentru Epicur toate percepțiile noastre senzoriale sunt adevărate, astfel că aisthesis, senzația este criteriul suprem al adevărului. (Sextus Empiricus) Valoarea de adevăr este expresia gradului de certitudine a corespondentei judecății (propoziției logice) cu starea de fapt vizată de judecată. Valoarea de adevăr originează în incapacitatea spiritului omenesc de
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
o dansatoare americană, creatoare a unui stil expresiv în arta dansului, inspirat din dânsul antic grecesc, care a influențat coreografia modernă a secolului al XX-lea. S-a născut la Sân Francisco într-o ambianța familiară modestă, cu numele ei adevărat de Dora Angela Duncan. În timpul adolescenței, s-a deplasat împreună cu unii din membrii familiei la Chicago sau New York, apărând că balerina în diverse spectacole, fără vreun succes deosebit. Carieră să profesională începe în 1896 cu ajutorul producentului Augustin Daly, care o
Isadora Duncan () [Corola-website/Science/297880_a_299209]
-
și Melisande op. 46. Stabilirea la Järvenpää a marcat începutul unei noi etape stilistice, mai atrasă de universal, mai concentrată, mai clasică decât precedenta și ilustrată îndeosebi de Simfonia a III-a în Do Major, veritabil arc de boltă al adevăratei maturități a lui Sibelius. În 1909, în timpul celei de-a patra călătorii în Anglia, a fost terminat cvartetul de coarde Voces Intimae op.56, unica partitură de muzică de cameră de mare anvergură a compozitorului. Cu ocazia singurei lui călătorii
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
editura Univers, un volum care cuprindea - sub titlul oarecum inofensiv pentru cenzură: "Originea operei de artă" - cîteva scrieri importante, printre care "Scrisoare despre umanism", "La ce bun poeți?", "Întrebarea privitoare la tehnică". Cei doi traducători, Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, - adevărații "pionieri" ai traducerii lui Heidegger în limba română - vor publica apoi, în anul 1988, versiunea românească a volumului "Wegmarken / Repere pe drumul gîndirii" (o antologie de conferințe și studii realizată de Heidegger în timpul vieții sale și inclusă apoi, ca vol
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
nu s-au putut înțelege și piesa a fost abandonată. Shaw a extras schițele inițiale și, dezvoltându-le, a creat prima sa piesă "Casele văduvilor" ("Widowers' Houses"), reprezentată în 1892. Această piesă și cele ce au urmat au provocat o adevărată controversă în lumea teatrală și literară. Popularitatea lui a crescut însă cu fiecare nouă piesă, iar la sfârșitul secolului Shaw era deja cunoscut ca cel mai de seamă dramaturg al timpului. Devenit celebru, a continuat până la sfârșitul vieții să participe
George Bernard Shaw () [Corola-website/Science/297897_a_299226]
-
limitelor puterii sale. Acestea vor fi temele celei dintâi mari opere kantiene (scrisă în patru luni), "Critica rațiunii pure", a cărei primă ediție datează din 1781. Kant avea 57 de ani și era deja celebru prin ceea ce publicase anterior, dar adevărata sa operă abia începe. Rațiunea nu poate cunoaște totul. Ea este deci limitată în domeniul cunoașterii. În schimb, are o valoare în domeniul practic, așadar moral. Aceasta este tema "Criticii rațiunii practice", publicată în 1787. Rămân prin urmare de reconciliat
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
Kant îl acceptă. Pentru echitatea sa, marea știință și schimburile agreabile de idei, Kant câștigă stima concetățenilor săi, a Universității, a auditorilor și a foștilor săi elevi. Reputația sa e atât de mare, încât se va constitui către 1790 o adevărată industrie a copiștilor pentru a satisface, contra cost, numeroasele cereri de a deține cursurile sale procurate prin intermediul copiilor realizate de studenți. Viața lui Kant se confundă cu viața profesională și cu doctrina sa. Nu a fost căsătorit și nu a
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
alianței încheiată între ei. Domnul a reînnoit atunci promisiunea unei descendente foarte-foarte numeroase (cf. Gn 17,2.4-6) și un pământ (o Țară, v.8), în timp ce Abraam trebuia să se angajeze să-l adore pe YHWH că pe singurul Dumnezeu adevărat (v.7), să se mențină fidel normei sfințeniei stabilită de Domnul (v.1) și să aibă încredere în statornicia promisiunii (vv. 1. 17-19). Este vorba de o adeziune conștientă lui Dumnezeu, spre care se orientează întreaga viață și în ale
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
vede în el atât modelul ce credință autentică cât și pildă de caritate prin excelență; islamismul vede în figură lui Ibrahim (Abraham) „campionul monoteismului”. Tradiția iudaica reia datele VT: Abraham este primul și modelul patriarhilor, slujitorul lui YHWH, prietenul său, adevăratul părinte al lui Israel (ecoul acestei mărturisirii se regăsește și în Evanghelii: „Pe Abraham îl avem de tată!” (cf. ...), meritelor lui se datoreaza darurile oferite de YHWH. Acestor elemente, Iudaismul adaugă și alte elemente, inspirate de ideiile religioase ale timpului
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
75-77; cf. și Filon din Alexandria, De migratione Abrahami și De Abrahamo, precum și Cartea Jubileelor (capp. 11-23, Apocalipsa lui Abraham (opera din sec. I e.c.) și Testamentul lui Abraham). Abraham este modelul pietății perfecte (Hagada, ÎI,45), pildă de iubire adevărata față de Dumnezeu (Hagada, ÎI,46) și de credință, care este încredere absolută și confidențialitate cu Domnul; statornicie neclintita: el a crezut cuvântului lui YHWH (ÎI,51) și a rămas fidel în Cele Zece încercări, la care a fost supusă virtutea
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
hrănita din Scripturi. Chiar inițierea catehumenilor începea cu istoria patriarhilor, iar tradiția creștină a continuat-o pe cea iudaica în preamărirea virtuților și sfințeniei părintelui celor care cred. Mai mult chiar decât model al omului credincios, adorator al unicului Dumnezeu adevărat și etalon al monoteismului (cf. Clement din Alexandria, Corpus Scriptorul Ecclesiasticorum Grecorum, Viena 1886, ÎI; Grigore din Nissa, Patrologia Greca, Migne, Paris 1890, XLV). Părinții Bisericii din Occident l-au prezentat pe Abraham ca model al credinciosului, conform trăsăturilor precizate
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
al patriarhului: monoteist intransigent, distrugător de idoli, peregrin spre unicul Dumnezeu și, în plus, patriarh binecuvântat de Dumnezeu, după sacrificiul lui Isac; binecuvântare pe care o transmite descendentei sale: Ismael, strămoșul arabilor. Odată cu binecuvântarea Abraham îi transmite lui Ismael și adevărată credință - Islam - si cultul anexat pentru perpetuarea credinței. În fine, este evidențiat rolul de fondator al Ka’ba și al pelerinajului sacru. De musulmani sunt celebrate virtuțile lui Abraham, în chip deosebit ospitalitatea lui. Sunt reluate, înfrumusețate și îmbogățite tradițiile
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]