66,303 matches
-
creatorul teoriei despre procesul treptat de dezvoltare al Pământului. În urma discuțiilor cu acesta, Darwin a ajuns la concluzia că speciile au evoluat în mod asemănător cu evoluția în timp a Pământului. Reverendul Henslow a prezentat o parte din fosilele și jurnalele lui Charles Darwin unor naturaliști celebrii din acea perioadă. Datorită acestor expuneri, Charles Darwin a devenit celebru în cercurile științifice britanice. O dată cu revenirea în Anglia, pe data de 2 octombrie 1836, Darwin a început să-și formuleze teoria, pe care
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
de cercetători este aceea că peptidele conținute de proteinele din zer pot inhiba producerea de dipeptidil-peptidază (DPP-4) în tubul digestiv. DPP-4 dizolvă incretina, un hormon gastrointestinal care este esențial pentru producerea de insulină. Descoperirile cercetătorilor israelieni au fost publicate în Jurnalul de biochimie nutrițională.
Un studiu israelian arata ca proteinele ajuta la echilibrarea diabetului de tip 2 [Corola-website/Science/92026_a_92521]
-
fragmente au fost publicate în revista „Magazin Istoric”. Editurile Albatros, Humanitas și Machiavelli au publicat după 1989 memoriile sale "Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri". Constând din opt părți, memoriile sunt rescrise de Argetoianu pe baza jurnalului ținut de-a lungul vremii și acoperă un interval vast, începând cu copilăria și sfârșindu-se cu anul 1935. Perioada dintre 1935 și 1944 este consemnată în jurnalul "Însemnări zilnice", care a apărut între 1998 și 2009, în zece volume
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
ieri". Constând din opt părți, memoriile sunt rescrise de Argetoianu pe baza jurnalului ținut de-a lungul vremii și acoperă un interval vast, începând cu copilăria și sfârșindu-se cu anul 1935. Perioada dintre 1935 și 1944 este consemnată în jurnalul "Însemnări zilnice", care a apărut între 1998 și 2009, în zece volume, la Editura Machiavelli, sub coordonarea istoricului Stelian Neagoe. Pasaje din "Însemnări zilnice" au fost serializate, tot sub îngrijirea lui Stelian Neagoe, în cotidianul Jurnalul Național.
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
1944 este consemnată în jurnalul "Însemnări zilnice", care a apărut între 1998 și 2009, în zece volume, la Editura Machiavelli, sub coordonarea istoricului Stelian Neagoe. Pasaje din "Însemnări zilnice" au fost serializate, tot sub îngrijirea lui Stelian Neagoe, în cotidianul Jurnalul Național.
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
retrage într-o mănăstire. Ultimii ani din viață începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi "Jurnalul de la Păltiniș" de Gabriel Liiceanu). Se stinge din viață la 4 decembrie 1987. A fost înmormîntat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniș, după dorința sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Mitropolit Antonie
Constantin Noica () [Corola-website/Science/297472_a_298801]
-
Arh. Ion Mincu nr. 19 din București, unde a funcționat o secție a Muzeului National de Artă. Cert este însă că după 1922 aceste imobile au fost în posesia Adinei Ionescu, ca moștenitoare legitimă a lui Take Ionescu, în baza "„jurnalului de trimitere în posesie No. 20362 din 15 Decembrie 1922 al Trib. Ilfov S. III c.c. (dos. No. 2707/922)”". În această calitate, ea va vinde imobilul din strada Take Ionescu statului român contra unei rente viagere, în anul
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
personalității lui Tzara și - ca o variantă - lettrismului lui Isidore Isou), abordând tendințe protestar-anarhice (jignirea „sfintelor precepte curente” și „epatarea filistinismului” din „oroarea de academism” - George Călinescu), făcând din arbitrar și din hazard principii ale creației (Tristan Tzara: "„Luați un jurnal, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați-l, tăiați pe urmă fiecare cuvânt, puneți totul într-un sac, mișcați...”)." Principiile teoretice nu sunt aplicate, însă, cu toată strictețea. Iată de exemplu câteva versuri ale perseverentului dadaist Jean Arp
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
Liciu, se sinucide. Cercetări recente efectuate de un grup de cercetători ai Consililui National de Studiere al Arhivelor Securitatii (CNSAS) indică faptul că în perioada detenției a devenit informator al Securității statului. A debutat în 1939, cu o poezie, în "Jurnalul literar", câștigând apoi, cu volumul "Alfabet poetic", în 1947, premiul Eugen Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet. Astfel încât Ștefan Augustin Doinaș a
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
s-a impus mai întâi și la București, după ce fusese publicată în "Convorbiri literare", în martie 1890. Înainte de a fi publicată în "Convorbiri literare", "Nunta Zamfirei" fusese citită de Coșbuc, la 4 februarie 1890, la ședința Junimii, în București. În jurnalul său Maiorescu va nota: "„Coșbuc, cu eminenta sa poezie Nunta Zamfirei”". Până la apariția poeziei "Noi vrem pământ!" (1894), "Nunta Zamfirei" avea să rămână cea mai cunoscută și mai apreciată scriere a lui George Coșbuc. Poemul a fost elaborat în decursul
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
printre protestanți antisemitismul nu era nici el mai mic decât printre catolici.. Cartea lui Hitler (Mein Kampf) a fost editată de un preot, teolog și călugăr ieronimit catolic (Bernhard Stempfle), care de altfel era deja la acel moment editorul unui jurnal bavarez antisemit foarte popular în toată Germania (anume Miesbacher Anzeiger). Acesta a făcut (alături de alți naziști) corectura scrierii politice a lui Hitler, a publicat cartea acestuia la casa lui de publicații, dar a și avut o contribuție importantă în chiar
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
limba rusă „TV 26”. La sfârșitul anului 2000 în Chișinău, și alte trei orașe moldovenești începe retransmiterea canalului rusesc de muzică Muz TV în format local Muz-TV Moldova. În prezent în Chișinău se recepționează terestru canalele de televiziune „Moldova 1”, „Jurnal TV”, „Publika TV”, „TV-5 Europe” „TVR 1” „PRO TV” „NIT” „TV N4” „MUZ TV” „EU TV”. Sunt prezente 2 multiplexuri digitale (DVB-T) 6 canale fiecare: NIT, PRIME, MUZ-TV, TVM1, PROTV, N4 TV; și TV7, TVR1, TVC21, VDT, Noroc TV, Alt
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
Frankfurt am Main - d. martie 1945, Bergen-Belsen, Germania) a fost o fată evreică germană, care și-a pierdut cetățenia germană în exilul olandez și care a căzut victimă genocidului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial. Este cunoscută datorită jurnalului pe care l-a ținut în ascunzătoarea din Amsterdam, înainte de a fi arestată. Jurnalul, publicat după război de către tatăl ei, care supraviețuise, este considerat un document istoric al Holocaustului, autoarea devenind o figură-simbol a victimelor naziștilor. Anne a fost cea
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
care și-a pierdut cetățenia germană în exilul olandez și care a căzut victimă genocidului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial. Este cunoscută datorită jurnalului pe care l-a ținut în ascunzătoarea din Amsterdam, înainte de a fi arestată. Jurnalul, publicat după război de către tatăl ei, care supraviețuise, este considerat un document istoric al Holocaustului, autoarea devenind o figură-simbol a victimelor naziștilor. Anne a fost cea de-a doua fiică a lui Otto Frank și a lui Edith Frank (născută
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
Pentru a ocroti firmele de controlul strict nazist, Otto a predat "pro forma" conducerea lor colaboratorilor săi arieni Johannes Kleiman și Victor Kugler. Pe data de 12 iunie 1942, cu ocazia aniversării vârstei de 13 ani, Anne a primit un jurnal cu carouri alb-roșii, cu cheie. În el, făcea confidențe unei prietene imaginare, Kitty, pe teme de religie, dragoste și sexualitate. La sugestia lui Kleiman, Otto Frank pregătise o ascunzătoare în locuința din Prinsengracht 263, de circa 50 m², a cărei
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
fiind eliberat ulterior din motive de sănătate, iar cel de-al doilea reușind pe 28 martie 1945 să evadeze din lagărul unde era ținut). Miep Gies a folosit haosul care s-a produs în legătură cu arestarea celor ascunși și a încuiat jurnalul lui Anne într-un sertar, intenționând să i-l dea înapoi după război. Cei ascunși au fost duși la sediul Gestapo-ului, unde au fost ținuți peste noapte, iar a doua zi au fost transferați în închisoarea "Huis van Bewaring
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
sora sa. Acolo s-a recăsătorit cu Elfriede Markovits, care își pierduse la rândul său soțul și fiul la Auschwitz. Până la moartea sa, pe data de 19 august 1980, Otto a locuit la Birsfelden, lângă Basel, dedicându-și viața publicării jurnalului Annei.
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
Big Brother și Megastar. Andreea Raicu a fost redactor de modă și frumusețe timp de 6 ani (1999-2005) la singura revistă autohtonă de celebrități, „Viva”, și timp de 2 ani (2006 - 2008) la revista „Look”. A scris și la cotidianul Jurnalul Național între 2002-2003, în cadrul rubricii săptămânale „Interzis bărbaților”, pentru ca în 2000 să realizeze și emisiunea de lifestyle, „Bal Mascat”, pentru ascultătorii Europa FM. Catalogată în numeroase rânduri drept un fashion icon, Andreea Raicu a lansat împreună cu designerul Irina Schrotter în
Andreea Raicu () [Corola-website/Science/317105_a_318434]
-
-ne-le iu-bi-rii,” Editura „Vatra Românească”, Satu Mare, România, 1996 4. „De dor de voi,” Editura „Năsăud”, România, 2000. 5. „Stalactite,” Editura „Universul”, Chișinău, 2002. 6. „Scrisori de dragoste din Orașul Libertății,” Editura „Prag”, Chișinău, 2002. 7. „Veneția ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est,” Editura Cartier, Chișinău, 2007. Prima ediție, în română - apărută în 2007, Editura Prima „Augusta”, Timișoara, România. 8. În tipar: „În debara. Al doilea Jurnal al unui evadat din Est” " Alte titluri: Ajunsă la Veneția, descoperă o
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
din Orașul Libertății,” Editura „Prag”, Chișinău, 2002. 7. „Veneția ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est,” Editura Cartier, Chișinău, 2007. Prima ediție, în română - apărută în 2007, Editura Prima „Augusta”, Timișoara, România. 8. În tipar: „În debara. Al doilea Jurnal al unui evadat din Est” " Alte titluri: Ajunsă la Veneția, descoperă o cu totul altă perspectivă și, inevitabil, se descoperă pe sine. „Veneția ca un dat” este, până la urmă, un dar pe care destinul, prin legile lui paradoxale, îl oferă
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
nu venim de pe lună, totuși), parcă ne-am regăsi acolo, în acea Romă, în acea Italie, parcă ne-am regăsi rădăcinile, sau ecourile rădăcinilor noastre antice, și atunci, toată poezia, în ansamblul ei, se arată a fi o cronografie, un jurnal al tramelor sufletești pe care le trăiește autoarea. (...). „Căderile” sunt autentice plonjări cu efecte justificate, plonjări în sine. Aici este calitatea cea mai de preț a poeziei Eugeniei Bulat. Sunt „Căderea în tăceri”, „Căderea în Marele Frig”, „Căderea în necuvinte
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
Bulat, bocetul ei asupra a tot ce se întâmplă în Basarabia astăzi. Noțiunea de „exil” se suprapune așadar, în cazul poetei Eugeniei Bulat, celei de „exil militant”; în acest sens angajarea și scriitura autoarei celor două volume apărute sub genericul ”Jurnalul unui evadat din Est” sunt pilduitoare. De altfel pe bună dreptate a fost evidențiat de critică precum și de către scriitoarea însăși că limba și cultura română au fost mereu în centrul atenției sale: interesul său a fost statornic îndreptat spre evoluțiile
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
Artistica. Bologna, luglio 2009. POAMĂ, ANDREI. Despre Niobe-Antigona și rochiile ei retro//Contrafort.-2002.-Nr. 9-10. - P. 4. POSTOLACHI, VERONICA. “Datul” Eugenia Bulat // Glasul națiunii.-2002. - 29 aug.-P. 3. RACHIERU, ADRIAN DINU. Pref. La vol. Veneția ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est/Venezia ti fu data. Diario di una latitante del Est. Chișinău, Cartier, 2008. SLUTU-SOROCEANU, NINA. Dezlegarea de muțenie // Lit. și arta. - 2005. - 21 apr. - P. 1. UNGUREANU, LIDIA. Făclie arzând în hăul disperării...: [Activitatea poetei Eugenia
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
apr. - P. 1. UNGUREANU, LIDIA. Făclie arzând în hăul disperării...: [Activitatea poetei Eugenia Bulat] // Lit. și arta. - 1996. - 26 sept. - P. 2. VASILE, GEO. Identitate în non-apartenență sau poezia unei evadate din Est. Pref. la vol. ÎN DEBARA. Al doilea Jurnal al unui evadat din Est. Volum aflat în tipar. VASILE, GEO. Literatura di frontieră. Postfață la vol. ÎN DEBARA. Al doilea Jurnal al unui evadat din Est. Volum aflat în tipar. VATAMANU, ION. Poezia e fără întoarcere: [Pref. la vol
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
VASILE, GEO. Identitate în non-apartenență sau poezia unei evadate din Est. Pref. la vol. ÎN DEBARA. Al doilea Jurnal al unui evadat din Est. Volum aflat în tipar. VASILE, GEO. Literatura di frontieră. Postfață la vol. ÎN DEBARA. Al doilea Jurnal al unui evadat din Est. Volum aflat în tipar. VATAMANU, ION. Poezia e fără întoarcere: [Pref. la vol. “La Putna mi-e drumul”]. - Chișinău, 1994. - P. 3. ZESTRAM, MIA. Așa mi-am cunoscut eu țara, biologic, sentimental, prin sângele meu
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]