65,710 matches
-
început o mobilizare parțială în Belarusul de Est și în RSS Ucraineană și a amenințat Polonia cu denunțarea Pactului de neagresiune Sovieto-Polon. Cu toate acestea, liderul polonez, colonelul Józef Beck credea că Varșovia trebuie să acționeze rapid pentru a întârzia ocuparea orașului de către germani. La orele prânzului în ziua de 30 septembrie, Polonia a dat guvernului cehoslovac un ultimatum, prin care cerea evacuarea imediată a armatei și poliției cehoslovace și a dat Pragăi timp până a doua zi la prânz. La
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
desființate și activitatea lor a fost interzisă. Parohiile romano-catolice din regiune aparțineau fie Arhidiecezei de Breslau (arhiepiscop Bertram), fie Arhidiecezei de Olomouc (arhiepiscop Leopold Prečan), ambele compuse din dieceze transfrontaliere din Cehoslovacia și Germania. Când guvernul polonez a cerut, după ocuparea regiunii, ca acele parohii să se separe de cele două arhidieceze, Sfântul Scaun s-a conformat. Papa Pius al XI-lea, fost nunțiu în Polonia, a trecut parohiile catolice din Transolza sub administrație apostolică sub Stanisław Adamski, episcop de Katowice
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
va trece mult până când polonezii vor preda ei înșiși Teschenul germanilor.”" Watt scrie și că „ultimatumul polonez din 1938 adresat Cehoslovaciei și anexarea Teschenului au fost niște erori tactice grave. Oricâtă dreptate ar fi fost în revendicarea poloneză asupra Teschenului, ocuparea sa în 1938 a fost o greșeală enormă în termenii reputației Poloniei în rândul puterilor democratice din lume.” La 1 septembrie 1939 Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au invadat Polonia, declanșând cel de al Doilea Război Mondial, iar Transolza a
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
timp, CUP a reușit să se apropie de bolșevici după semnarea unui tratat de prietenie otomano-rus (1 ianuarie 1918). Enver a sesizat oportunitățile care se deschideau otomanilor în Caucaz după retragerea rușilor din regiune. Când el a prezentat planurile pentru ocuparea regiunilor de sud ale Rusiei, germanii i-au respins propunerile. Enver, descurajat de lipsa de cooperare a Imperiului German, a ordonat crearea unei noi forțe „Armata Islamului”, care nu avea în componența ei niciun ofițer german. În timpul campaniei militare declanșate
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
trebuia să ia atitudine împotriva unei puteri musulmane, asupritoare a creștinilor. Revoluția elenă a complicat și mai mult Chestiunea Orientală. Termenul „Chestiunea Orientală” era folosit în epocă pentru frământările diplomatice legate de continuul declin al Imperiului Otoman și lupta pentru ocuparea teritoriilor sale. Deși în legătură cu Imperiul Otoman se mai folosește uneori și numele „Turc”, termenul „Otoman”, derivat din numele dinastiei domnitoare este mult mai potrivit. Otomanii au cucerit teritoriile care de-a lungul Evului Mediu au fost sub stăpânirea Imperiului Bizantin
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
numele „Turc”, termenul „Otoman”, derivat din numele dinastiei domnitoare este mult mai potrivit. Otomanii au cucerit teritoriile care de-a lungul Evului Mediu au fost sub stăpânirea Imperiului Bizantin controlat de aristocrația elenă. Cucerirea Imperiului Bizantin a fost desăvârșită prin ocuparea capitalei bizantine în 1453. În acest fel, Imperiul Otoman a devenit stat succesor al celui bizantin. În Imperiul Otoman, etnicii turci erau „națiunea stăpânitoare” din imperiu, deținătoarea puterii politice și militare (dar nu și a celei financiare, controlate în principal
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
printre acestea aflându-se acceptarea autonomiei Greciei, așa cum fusese definită prin Tratatul de la Londra. Împăratul Nicolae I și cabinetul său nu au forțat însă nota și nu au cerut acceptarea tuturor condițiilor dorite de ultranaționaliștii ruși, așa cum ar fi fost ocuparea Principatelor Dunărene și a regiunii strâmtorilor. Asemenea avantaje obținute de Sankt Petersburg ar fi adus la un conflict cu Austria și Regatul Unit. Drept consecință, Londra și Viena au acceptat fără multă tragere de inimă cele câteva câștiguri strategice ale
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Practic, implica recunoașterea unui nou stat (Grecia) și distrugerea balanței puterii stabilit la Congresul de la Viena, al cărei garant era Sfânta Alianță. Acest tratat a reflectat în mod oficial interesul pentru cauza poporului grec, dar și interesul fiecărui semnatar pentru ocuparea unei poziții cât mai bune în cursa pentru putere în răsăritul Mediteranei. Cele trei puteri și-au oferit serviciile de mediatori între părțile aflate în conflict. Prevederile tratului au fost acceptate de greci, dar a fost respins se Poarta Otomană
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
însă Alpii Iulieni au fost traversați pe la valea Vipavei abia în anul 569. Martorul ocular Secundus de Trento a datat evenimentul la 20 sau 21 mai. Anul 569 pentru pătrunderea în Italia este însă controversat, iar Jörg Jarnut consideră că ocuparea celei mai mari părți din Veneto avusese loc în 568. Potrivit lui Carlo Guido Mor, o dificultate majoră rămâne în a explica cum a putut Alboin să ajungă la Milano la 3 septembrie, dacă se presupune că ar fi pătruns în
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
În timpul administrației iordaniene, între anii 1948-1967 credincioșii evrei nu au mai avut acces la Zidul plângerii. În Războiul de Șase Zile din iunie 1967 Orașul Vechi a fost ocupat de armata israeliană și a intrat în controlul Israelului. Imediat după ocuparea locului, autoritățile militare israeliene au dispus dărâmarea cartierului marocan aflat în preajma Zidului, creând în fața lui o mare esplanadă, care permite adunarea pentru rugăciune a unor mari mase de credincioși evrei. Zidului de apus i se atribuie de către evrei, o mare
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
și Siria, unități de parașutiști israelieni a cucerit Muntele Templului, iar comandantul lor, Mordekhay Gur a dat anunțul care a intrat în istoria evreilor din Israel și a celor din Diaspora:„Muntele Templului e în mâinile noastre!” (Har Habayit beyadeynu). Ocuparea Muntelui Templului de către Israel a fost primită cu consternare în lumea musulmană. În vara anului 1967 perimetrul Muntelui a fost administrat de către Șef Rabinatul armatei israeliene avându-l în frunte pe rabinul Shlomo Goren.În această perioadă, la recomandarea ministrului
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
marilor puteri europene față de Imperiul Otoman a devenit clară la începutul secolului al XIX-lea. Rusia era cea mai interesată în Chestiunea Orientală. Imperiul Rus dorea să dețină controlul în Marea Neagră și să obțină accesul la Marea Mediterană (în principal prin ocuparea Constantinopolului și a strâmtorilor Bosfor și Dardanele). Rusia dorea cu ardoare să își asigure drepturi de navigație liberă în regiune pentru vasele comerciale și militare, negând însă aceste drepturi altor puteri europene. Rusia se arăta interesată și de apărarea intereselor
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
-și asigure dominația în vestul Europei. Această alianță urma să-i asigure lui Napoleon sprijinul Rusiei în războiul cu Regatul Unit. În schimb, Rusia avea permisiunea să ocupe Moldova și Muntenia. În cazul în care sultanul s-ar fi opus ocupării acestor teritorii, Franța și Rusia urmau să îi atace pe otomani, iar posesiunile turcilor din Europa urmau să fie împărțite între cei doi aliați. Acest aranjament era o amenințare nu doar la adresa Imperiului Otoman, ci și la adresa Regatului Unit, Austriei
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
atace pe turci. În schimb, țarul Nicole a hotărât să-și trimită trupele să înăbușe revoluția din Austria, presupunând că bunăvoința dovedită față de Casa de Habsburg o va face pe aceasta să fie recunoscătoare și să nu se mai opună ocupării de către Rusia a posesiunilor europene ale otomanilor. După înăbușirea revoluției din Austria, un atac austro-rus împotriva Imperiului Otoman părea iminent. Împărații austriac și rus au cerut sultanului să extrădeze rebelii austrieci care obținuseră azil în Imperiul Otoman, dar au fost
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
avea bani și, în afară de Bosnia și Herțegovina, se revoltau și Muntenegru, Bulgaria și Serbia (așa-numita Revoltă din Aprilie). Otomanii au reușit să zdrobească insurgenții în august 1876. Acest fapt nu a convenit Rusiei, care nu renunțase la planurile de ocupare a unor teritorii otomane din sud-estul Europei. Chiar în timpul luptelor pentru înăbușirea rebeliunilor, zvonurile despre atrocitățile înfăptuite de otomani împotriva populației civile au șocat opinia publică europeană. Astfel de vești erau un motiv suficient pentru Imperiul Rus ca să se implice
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Costache, aceasta este asemenea lui definită de dorința de a se îmbogăți, mai cu seamă moștenind banii lui. Astfel, aceasta devine autoritară și agresivă în fața slăbiciunii, "ca un comandant de militărie", fără nici un considerent moral, caracteristici relevate vibrant de scena ocupării casei fratelui ei în momentele lui de boală. Angrenând toată familia Tulea în urma ei aceasta veghează înfrigurată ca Felix și Otilia să nu înstrăineze ceva în timp ce ceilalți mută și scotocesc mobilierul în căutarea banilor. Despotismul Aglaei se exercita asupra întregii
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
Plains. Evans Brothers Limited, 1979 Împreuna cu populația camus care are aceiași origine, ocupă aceiași zonă și vorbesc aproximativ aceiași limbă, poporul samburu numără azi între 128 000 și 147 000 de oameni. După numeroase conflicte cu alte triburi pentru ocuparea câmpiilor fertile deasupra ecuatorului la margine deșertului între poalele Muntelui Kenya și Lacul Turkana. Din punct de vedere administrativ localizarea lor este în Districtul Sumburu din provincia Rift Valley din Kenya o zonă de 21 000 m² într-o zonă
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
procesului de fabricație și al mecanismului intern. Arma avea unele caracteristici constructive asemănătoare prototipului modelului Bren, care a devenit ulterior pușca-mitralieră standard a armatei britanice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Armata germană a introdus în dotare arma după ocuparea Cehoslovaciei sub denumirea MG30(t). Considerată a fi o armă excelentă din punct de vedere al performanțelor și a calității, ZB vz. 30 avea un proces de fabricație relativ lung, complex și costisitor. ZB vz. 30 a fost fabricată sub
ZB vz. 30 () [Corola-website/Science/325291_a_326620]
-
pe teatrul de război din Pacific în cel de-Al Doilea Război Mondial. Campania a început prin atacul, debarcarea japonezilor în primele luni ale anului 1942, care au ocupat câteva insule din Insulele Solomon și Bougainville din Noua Guinee. Japonezii după ocuparea acestor insule au început să construiască baze navale și aeriene pentru a proteja flancul ofensivei japoneze în Noua Guinee și totodată să întrerupă liniile de aprovizionare dintre Aliați: SUA, Australia și Noua Zeelandă. Aliații, în scopul de a-și apăra liniile
Campania din insulele Solomon () [Corola-website/Science/325296_a_326625]
-
dintre cazuri, nu atât în bunăvoința sau în lipsa unei perspective mai ample, cât mai ales în deficiențele condiționate de dimensiuni în ceea ce privește capacitățile și competențele. Abordarea dezvoltată de către GAB München (Asociație de Cercetare și Dezvoltare în domeniul Formării Profesionale și al Ocupării) privind modalitățile de instruire în cadrul rețelelor, cu accent principal pe procesul de învățare în raport cu propriile dificultăți, s-a dovedit potrivită și benefică în cadrul mai multor proiecte din Germania, precum și în cadrul proiectului NETIMM, reprezentând un instrument adecvat de stimulare a proceselor
Învățarea în cadrul rețelelor () [Corola-website/Science/324508_a_325837]
-
de caractere ABCDEFGHIJ - fiecare caracter memorat pe un octet ) vor fi alocați 4 KB (adică spațiul de memorie necesar pentru stocarea a 4×1024 caractere). Astfel că memorarea a 256 de fișiere care conțin un singur caracter (byte) duce la ocuparea unui spațiu de memorie de 1 MB (256 x 4×1024 bytes = 1024×1024 bytes = 1MB) deși ar fi fost nevoie doar de 256 bytes (octeți)!!!. 1 byte = 1 octet = 8 biți, unde 1 bit = unitatea binară de memorie cu
Ștergerea informațiilor de pe mediile de stocare () [Corola-website/Science/324569_a_325898]
-
Argentina și Regatul Unit al Marii Britanii, motivul disputei fiind două teritorii britanice de peste mări (British Overseas Territories), respectiv Insulele Falkland și Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud. Conflictul militar a început vineri, 2 aprilie 1982, prin invadarea și ocuparea Insulelor Falkland, urmată în ziua următoare, de invadarea și ocuparea Insulelor Georgia de Sud și Sandwich de Sud, pentru a restabili suveranitatea argentiniană asupra acestora. Trei zile mai târziu, guvernul britanic a trimis o forță navală de intervenție pentru a
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
teritorii britanice de peste mări (British Overseas Territories), respectiv Insulele Falkland și Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud. Conflictul militar a început vineri, 2 aprilie 1982, prin invadarea și ocuparea Insulelor Falkland, urmată în ziua următoare, de invadarea și ocuparea Insulelor Georgia de Sud și Sandwich de Sud, pentru a restabili suveranitatea argentiniană asupra acestora. Trei zile mai târziu, guvernul britanic a trimis o forță navală de intervenție pentru a alunga cu forța armelor trupele argentiniene care ocupaseră insulele. Conflictul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
prelungit timp de aproape 150 de ani dintre Argentina și Marea Britanie pe tema suveranității asupra acestor insule din sudul Atlanticului. Argentina a susținut că încă din sec.19 aceste insule au fost teritoriu argentinian, în consecință, guvernul argentinian a dispus ocuparea insulelor ca o restabilire a suveranității asupra unui teritoriu ce aparținea de drept Argentinei. Guvernul britanic a considerat acțiunea argentiniană ca o invazie a unui teritoriu care aparținea Marii Britanii încă din sec.19. Nici unul din statele beligerante nu a făcut
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
în virtutea “dreptului forței”. Denumirea insulelor a fost schimbată, au fost aduși coloniști englezi, au fost înființate așezări permanente, în ciuda tratatului din 1790, încă în vigoare. De atunci, și până în ziua de azi, Argentina a protestat energic cu fiecare ocazie contra ocupării insulelor, încercând să rezolve această problemă teritorială prin instrumentele oferite de dreptul internațional. Problema a rămas nerezolvată până în ziua de azi. După al doilea război mondial, în contextul procesului de decolonizare, Marea Britanie a invocat în sprijinul său dreptul la autodeterminare
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]