66,018 matches
-
în urma unei decepții amoroase. Murat, iubitul ei, s-ar fi aruncat și el după ea. Trupurile celor doi nu au fost găsite niciodată iar locuitorii spun că zeii au fost așa de mișcați de această întâmplare încât au luat în ceruri și vârful muntelui Elbrus.
Complexul de biatlon și schi Laura () [Corola-website/Science/331113_a_332442]
-
care au practicat ritualuri de exorcizare din aceste țări au fost numiți "ashipu" (vrăjitor), spre deosebire de "asu" (medic) care aplicau pansamente și unguente. Multe tablete cu scriere cuneiformă conțin rugăciuni pentru anumiți zei, solicitându-li-se protecție de demoni, în timp ce alții cer zeilor să expulzeze demonii care au invadat trupurile lor. Culturile șamanice cred, de asemenea, în posesia demonică iar șamanii efectuează exorcisme. În aceste culturi, bolile sunt adesea atribuite prezenței unui spirit răzbunător (sau demon, vag numit) în corpul pacientului. Aceste
Posesie demonică () [Corola-website/Science/331138_a_332467]
-
Jimmy Doolittle, a permis în martie 1944 avioanelor de escortă P-51 Mustang să zboare mult înaintea formaților de bombardiere pe care ar fi trebuit să le protejeze. Această acțiune era o tactică de „măturare cu avioane de vânătoare” a cerului Germaniei. Aviația aliată a atacat avioanele de vânătoare germane oriunde ar fi fost găsite și a reușit în cele din urmă să reducă pierderile proprii de bombardiere pentru restul războiului din vestul Europei. Atingerea superiorității aeriene a fost forța motrice
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
prin aceeași "Directivă a CE" din 21 mai 1992) sau endemice pentru această zonă. Specii din floră spontană a sitului: vulturica ("Hieracium rotundatum"), unghia păsării ("Violă dacica"), cupa-vacii ("Linnaea borealis"), urechea iepurelui ("Bupleurum longifolium"), buruiana de junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), roua cerului ("Drosera rotundifolia"), mlăștinița ("Epipactis helleborine"), ghințura punctata ("Gențiana punctata"), crețușca ("Filipendula ulmaria"), fratele-priboiului ("Geranium sylvaticum"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), lalea pestrița ("Fritillaria meleagris"), mălaiul cucului ("Luzula pallescens"), mierluța ("Minuartia verna"), poroinic ("Orchis ustulata"), darie ("Pedicularis exaltata"), cărbuni ("Phyteuma vagneri
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
a interpretat pe Gackt, cu Imaizumi fiind impresionat de scurta apariție a personajului în finalul secret al "", simțind că Zack are un potențial mare. Rolul lui Sephiroth a fost scris astfel încât „să-l umanizeze.” Sigla jocului reprezintă mai multe personaje; cerul îl simbolizează pe Zack, pana albă pe Angeal și apa pe Aerith. Inițial, s-a dorit ca "Crisis Core" să fie un joc de acțiune, dar din cauză că aproape întreaga echipă avea mai multă experiență în designul RPGurilor, au decis să
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
canina"). La baza desemnării sitului se află curechiul de munte ("Ligularia sibirica"), o specie protejată prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexa I-a); care vegetează alături de alte rarități floristice; printre care: roua cerului ("Drosera rotundifolia"), orhidee ("Dactylorhiza cordigera"), bumbăcăriță (din speciile: "Eriophorum latifolium" și "Eriophorum vaginatum"), crețușcă ("Filipendula ulmaria"), sânzâiene ("Galium uliginosum"), nu-mă-uita ("Myosotis scorpioides"), lemn dulce ("Polygonum bistorta"), scara Domnului ("Polemonium caeruleum"), darie ("Pedicularis exaltata"), odolean ("Valeriana dioica ssp. simplicifolia"), toporaș galben
Găina - Lucina (sit SCI) () [Corola-website/Science/331220_a_332549]
-
este câmpia, și obiecte care are mai mult este clădire a construit în ultimul 10 ani. În central part cartierului și în sud este situat deaurile. Cel mai mare dealurile este: Starčevica (Starcevița) și Cerik (Țeric - dealul care are stejar cer). Se învecinează cu Obilićevo la vest, Ada la est și Borik la nord. Râul Vrbas este granița naturală cu cartierul Borik. În cartierul este situat una școală, Ș.E. "Branko Radičević" și una se trebuie construiește în o livadă. Religie
Starčevica () [Corola-website/Science/331230_a_332559]
-
munte ("Ligularia sibirica") și clopoțelul de munte ("Campanula serrata"); care vegetează alături de: angelică ("Angelica archangelica"), drețe ("Lysimachia nemorum"), garofiță ("Dianthus carthusianorum"), arnică ("Arnica montana"), limba cucului ("Botrichium lunaria"), crin de pădure ("Lilium martagon"), siminic ("Antennaria dioica"), ruginare ("Andromeda polifolia"), roua cerului ("Drosera rotundifolia"), poroinic ("Dactylorhiza maculata"), plămânărică ("Pulmonaria officinalis"), luceafăr ("Scorzonera rosea"), brândușă de toamnă ("Colchicum autumnale"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaură ("Centaurium umbellatum"), orhidee ("Epipactis helleborine"), păștiță ("Anemone nemerosa"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), săbiuță ("Gladiolus imbricatus"), sor-cu-frate
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
precum și a habitatelor de interes comunitar din sud-vestul Munților Apuseni. Situl dispune de 8 tipuri de habitate naturale: Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri ilirice de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene și Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); ce adăpostesc
Drocea () [Corola-website/Science/331260_a_332589]
-
Danemarcei. Domnia lui Olaf a fost afectată de mulți ani consecutivi de eșecuri de cultivare și foamete. Potrivit lui Arild Hvitfeldt, în acei ani, primăvara a fost atât de uscată încât câmpurile arătau ca și cum ar fi fost arse, iar în toamnă, cerul s-a deschis și ploaia a căzut atât de des încât oamenii pluteau pe bucăți de lemn pentru a tăia cerealele care crescuseră deasupra apei. Foametea oamenilor a crescut atât de mult încât au săpat pământul în căutarea rădăcinilor. Cei
Olaf I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331268_a_332597]
-
an. Domnia lui Olaf a fost afectată de mulți ani consecutivi de eșecuri de cultivare și foamete. Potrivit lui Arild Hvitfeldt, în acei ani, primăvara a fost atât de uscată încât câmpurile arătau ca și cum ar fi fost arse, iar în toamnă, cerul s-a deschis și ploaia a căzut atât de des încât oamenii pluteau pe bucăți de lemn pentru a tăia cerealele care crescuseră deasupra apei. Foametea oamenilor a crescut atât de mult încât au săpat pământul în căutarea rădăcinilor. Cei
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
din 2006 funcționează ca și secție de specialitate în cadrul Muzeului de Mineralogie Baia Mare. Parte a unui ansamblu muzeal de excepție în România - MUZEUL DE MINERALOGIE BAIA MARE - Planetariul și Observatorul astronomic oferă spectacole memorabile de planetariu în cupolă (ghidaje pe cerul artificial proiectat cu un dispozitiv optico-mecanic în care sunt relevate atât dimensiunea științifică, cât și cea culturală, chiar și în identificare populară românească a constelațiilor și a anumitor fenomene cosmice), observații astronomice gratuite a unor fenomene sau clase de obiecte
Planetariul din Baia Mare () [Corola-website/Science/331355_a_332684]
-
obiectiv cultural turistic important din Maramureș, cu o rată anuală de vizitare ce depășește 20.000 de vizitatori din țară și din afara țării. În 2012 Planetariul Baia Mare derulează două proiecte importante, unul vizând recuperarea și promovarea viziunii tradiționale românești asupra cerului (astronomie populară), celălalt urmărind modernizarea facilităților, tehnologiei și serviciilor oferite publicului larg. De la 1 iulie 2014, Planetariul Baia Mare a devenit instituție de sine stătătoare, prin desprinderea de Muzeul de Mineralogie și încadrarea ca centru cultural cu personalitate juridică, sub titulatura
Planetariul din Baia Mare () [Corola-website/Science/331355_a_332684]
-
precum și specii boreale de ochii-broaștei ("Primula farinosa") și coada-iepurelui ("Sesleria coeruleans"). În apropierea cursurilor de apă și în zonele mlăștinoase sunt întâlnite elemente floristice cu specii de: iarbă-albastră ("Molinia caerulea"), trestioară ("Calamagrostis nejglecta"), ghințură ("Gentiana pneumonanthe" și "Gentiana ciliata"), roua cerului ("Drossera angelica"), otrățel de baltă ("Utricularia vulgaris"), sau "Triaphorum latifolium" În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, cetăți, castele, situri arheologice, arii protejate); astfel:
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
la uscat. Copra poate fi uscată la fum, la soare sau la un cuptor. Uscarea la soare necesită mai mult timp, și totodată este nevoie și de suficientă lumină. Nucile înjumătățite sunt drenate de apă și lăsate cu miezul spre cer. Ele pot fi spălate pentru a îndepărta mucegaiul de pe ele. După două zile, miezul poate fi scos din coajă cu ușurință, iar procesul de uscare este complet după 3-5 zile. Procesul uscării la soare poate fi combinat cu cel la
Copră () [Corola-website/Science/334103_a_335432]
-
el mai bine de 8 ani. La 4 noiembrie 1823, Pușkin îl scria de la Odesa, lui Viazemski: În privința ocupațiilor mele, eu nu scriu acum pur și simplu un roman, ci un roman în versuri - ceea ce este o diferență ca de la cer la pămât.”" cuprinde numeroase elemente autobiografice și aspecte din viața și istoria poporului rus. Criticul rus Vissarion Belinski spunea despre romanul lui Pușkin: "„Este o enciclopedie a vieții rusești și o operă în cel mai înalt grad națională.”" Evgheni Oneghin
Evgheni Oneghin () [Corola-website/Science/334094_a_335423]
-
în cadrul revistei și cenaclului aceleiași asociații. Se întoarce în România în februarie 2012 și se stabilește la Oradea, oraș în care este întâmpinat literar de Ana Blandiana, printr-un text semnat de poetă pe coperta a 4-a a volumului "Cer fără scări" . După stabilirea la Oradea, Ionuț Caragea și Nicoleta Baciu întemeiază o familie, având o fiică, Ana-Maria, născută în anul 2013. Ionuț Caragea este autor de poezii, aforisme, proză științifico-fantastică, proză memorialistică și eseuri critice. Creațiile sale literare din
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
Angela Furtună , Valeriu Cușner , Constantin Miu, Adrian Botez , Daniel Corbu , Cezarina Adamescu etc. A fost totodată încurajat de cunoscutul scriitor, dramaturg și regizor de film Corneliu Leu, acesta scriind în 2010 prefața volumului „Poezii de dragoste”. În 2014 publică volumele „Cer fără scări” și „Festina lente”, la editura eLiteratura din București. Despre ele au scris criticii literari Maria Ana Tupan, Ștefan Borbély , Adrian Dinu Rachieru, Ionel Bota, Ioan F. Pop, Emanuela Ilie și alții. În septembrie 2015, Ionuț Caragea publică la
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
faptul că radiantul lor este situat în constelația Pupa, la câteva grade spre sud de steaua Pi Puppis, la o ascensie dreaptă de circa 7h 20m și o declinație de -45 de grade. Acest fapt o face vizibilă doar observatorilor cerului austral. Aceste ploi de meteori au fost descoperite în 1972 și au fost observate cam la fiecare 5 ani, la fiecare trecere la periheliu a cometei, dar adesea cu o intensitate slabă. În anii 1977 și 1982, indicele ZHR a
Pi Puppide () [Corola-website/Science/334139_a_335468]
-
Manafu dispune de condiții de mediu ușor diferențiate. Astfel, solurile aparțin grupei cernoziomurilor argiloluviale, pe alocuri apărând insule de soluri freatic-umede, care explică existența insulelor de vegetație higrofilă din cadrul rezervației. Stratul arborescent al rezervației este alcătuit din amestecuri naturale de cer "(Quercus cerris)", gârniță "(Quercus frainetto)" și stejar brumăriu "(Quercus pedunculiflora)" sau plantații pure de salcâm "(Robimia pseudacacica)". Subarboretul este reprezentat de porumbar "(Prunus spinosa)", păducel "(Crataegus monogyna)", lemn câinesc "(Ligustrum vulgare)", scumpie "(Cotinus coggygria)". Stratul erbaceu al pădurii este alcătuit
Pădurea Manafu () [Corola-website/Science/334148_a_335477]
-
Sylvia borin"), silvie mică ("Sylvia curruca"), lăcustar ("Sturnus roseus"), mierlă ("Turdus merula"), sturz ("Turdus pilaris"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), sturzul viilor ("Turdus iliacus") și sturzul de vâsc ("Turdus viscivorus"). Flora lemnoasă are în componență arbori și arbusti cu specii de: cer ("Quercus ceris"), stejar pufos ("Quercus pubescens"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), cărpiniță ("Carpinus orientalis"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), scumpie ("Cotinus coggygria"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice (unele ocrotite prin Directiva Consiliului Europei 92/43/ CE din 21 mai 1992
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
de piatră demult părăsite..."” Situarea orașului în Apus este adecvată, deoarece vestul, în care apune soarele, a fost în mod tradițional asociat cu moartea. La sfarsitul poemului o „"părere în aer"” sau un val muta turnurile astfel încât acestea creează „"vidul cerurilor membranoase"”. Poe vorbește în ultima parte a poemului de sfârșitul lumii când „"au valurile-acum o mai roșie față,/ Orele respira jos, fără viață."” Culoarea roșie a valurilor este un semn al venirii Iadului, pentru că roșu este culoarea focului și, prin
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Acțiunea poemului are loc într-o noapte de „singuratic octombrie”, cu un cer gri și cu frunze ce se ofilesc. În regiunea Weir, lângă lacul Auber, naratorul trece cu o inimă „vulcanică”. El are o discuție „serioasă și sobră” cu sufletul său, fără a-și da seama că este octombrie sau încotro se
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
frunze ce se ofilesc. În regiunea Weir, lângă lacul Auber, naratorul trece cu o inimă „vulcanică”. El are o discuție „serioasă și sobră” cu sufletul său, fără a-și da seama că este octombrie sau încotro se îndreaptă. Naratorul privește cerul pe când noaptea dispărea, remarcând o stea strălucitoare și o întreabă dacă știe că lacrimile de pe obrajii lui nu s-au uscat încă. Sufletul său, cu toate acestea, nu are încredere în stea și în locul unde îl duce ea. În timp ce naratorul
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
complet sigur cu privire la potrivirea speranțelor sale cu privire la ființa ei. Cea de-a patra strofă rupe atmosfera. Naratorul liric recunoaște din nou moartea iubitei sale, dar dorește acum ca viermii să umble lin în jurul ei. În loc să se afle în castelul de sub cer (3:39) iubita sa pare să se afle într-o criptă adâncă, posibil într-un mormânt, la a cărui poartă ea a aruncat inutil o piatră în copilăria sa. Niciodată nu va mai putea să scoată un sunet de acolo
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]