65,710 matches
-
legendarului Ștefan cel Mare, urmată de alti voievozi, care au acordat o deosebită atenție satelor razesti din Valea Trotusului, mândria oamenilor de aicea nefiind prin nimic știrbita, găsind totdeauna în ei un sprijin de nădejde. Se poate afirma că însăși ocuparea tronului în 1457s-a făcut cu ajutorul prețios al țărânilor din această regiune. Deci tinarul voievod și-a completat mică oaste dată de Vlad Țepeș cu ostași din Țară de Jos, și în primul rând din ținutul Trotusului, unde-și avea moșia
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
Siracusa din Sicilia, pe atunci provincie bizantină. Armata trimisă de aghlabizi debarcase în Sicilia cu câteva luni înainte, sub pretextul oferit de apelul generalul bizantin Eufemius, revoltat împotriva împăratului Mihail al II-lea al Bizanțului. După înfrângerea forțelor locale și ocuparea fortăreței de la Mazara, invadatorii sarazini au pornit în marș asupra Siracusei, care era capitala insulei sub stăpânirea romană și bizantină. Asediul s-a desfășurat în timpul iernii dintre anii 827 și 828 și a continuat până vara, în care perioadă de
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
în partea de sud-vest a insulei, care a rămas în posesia sarazinilor de finitiv. De acolo, ei au început cucerirea treptată a Siciliei, care a condus la căderea Siracusei după un nou asediu (desfășurat în 877-878 și a culminat cu ocuparea Taorminei în 902.
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
Sergiu I din 840 până la moartea lui Sergiu al VII-lea în 1137. Sergiu a fost inițial "dux" de Cumae, o localitate dependentă de Neapole. În anul 840, în condițiile în care francii, prin trimisul lui Lothar I, Contard încercau ocuparea Napoli, cetățenii l-au ales pe Sergiu ca duce (sau "magister militum") de Neapole. Acest eveniment a marcat totodată un pas către completa independență față de Imperiul Bizantin, care nu mai era în stare să apere "Ducatus Neapolitanus" de incursiunile longobarzilor
Sergiu I de Neapole () [Corola-website/Science/324638_a_325967]
-
prin mijloace violente. Docibilis este menționat la început ca un "prefecturius" și abia pe urmă, din 877, ca "hypatus", moment în care a urmat exemplul predecesorilor și l-a asociat la domnie pe fiul său Ioan. În primii ani de ocupare a funcției, Docibilis a avut de confruntat amenințarea sarazinilor și a fost capturat de către aceștia. După ce a fost eliberat de către prefectul amalfitanilor, Pulcharius, Docibilis a încheiat pace cu musulmanii, drept pentru care a fost excomunicat de papa Ioan al VIII
Docibilis I de Gaeta () [Corola-website/Science/324653_a_325982]
-
eliminarea stăpânirii creștine din Grecia în 1458, ocupând regiunile nordice. La începutul anului 1459, el a cucerit Atena, iar, la sfârșitul aceluiaș an, Thomas a fost obligat să se refugieze la Patras. Demetrios a predat capitala Mystras turicilor și, odată cu ocuparea întregii Morei în 1460, ultimele vestigii ale Imperiului Bizantin au încetat să existe. Grecia, cu excepția porturilor controlate de venețieni (Methoni, Koroni șI Pylos), era în acel moment sub controlul otoman. Cu un an mai înainte de cucerirea Moreii, Mahomed și-a
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
ale Serbiei vasale au fost ocupate de forțele lui Mahomed. În acea perioadă, fiul lui Iancu de Hunedoara, Matei Corvinul, era mai interesat de ceea ce se întâmpla în Europa Centrală decât de Balcani și nu a acordat o atenție deosebită ocupării teritoriilor de la sudul granițelor regatului său. Sârbii au dat o ultimă bătălie la Semendria în 1459, după care statul sârb a dispărut complet. Orașul Belgrad, aflat încă sub stăpânirea Huniazilor, era ultima piedică care îl ținea pe Mahomed departe de
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
conduse de Selim I au pus bazele unei frontiere estice sigure, odată cu înfrângerea safavizilor. Soliman Magnificul a fost obligat ca, la începutul domniei sale să înfrângă o revoltă a guvernatorului otoman al Damascului. Până în 1521, Soliman a încheiat cucerirea Serbiei, odată cu ocuparea Belgradului. În 1522, Soliman a ocupat insula Rodos. Pe 29 august 1526, trupele lui Soliman i-au înfrânt pe ungurii lui Ludovic al II-lea al Ungariei și Boemiei în Bătălia de la Mohács. După această victorie, turcii au transformat o
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
posesiunile otomane și cele habsburgice. Teritoriile Persiei și Irakului de azi erau conduse de dinastia safavidă șiită. Soliman a organizat trei campanii împotriva safavizilor. Prima campanie a dus la cucerirea Bagdadului în 1534. A doua campanie, 1548-1549, a dus la ocuparea pentru o scurtă perioadă de timp a Tabrizului și a unei părți din Azerbaidjan și a unor forturi din Georgia. În timpul ultimei campanii din 1555, forțele lui Soliman nu au reușit să distrugă armata șahului, care a reușit să se
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
de pace prin care se angajau să nu mai atace Imperiul Otoman. Forțele lui Soliman au cucerit întinse teritorii în Africa de nord, până în Algeria zilelor noastre. Statele berbere Tripolitania, Tunisia și Algeria au devenit provincii autonome ale imperiului. Odată cu ocuparea acestor teritorii, marina otomană a câștigat pentru o perioadă de timp superioritatea navală în Marea Mediterană prin încorporarea în rândurile ei a piraților berberi. Otomanii controlau și Marea Roșie și, până în 1554, Golful Persic, când au fost înfrânți de flota portugheză. Imperiul
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial. Din 2012 este evaluator autorizat pentru bunuri culturale mobile etnologice. Din 2002 este conferențiar universitar/Istoria civilizației creștine. Din luna mai 2005 este director general al Muzeului Național al Satului: La concursul pentru ocuparea funcției de director general al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” au participat șase persoane, care s-au clasat, conform punctajului, în felul următor: Paula Popoiu, Iuliana Ciotoiu, Rusalin Ișfănoni, Corneliu Mirescu - toți angajați ai muzuelui -, Narcisa Știucă și Emanuel
Paulina Popoiu () [Corola-website/Science/324765_a_326094]
-
demersul său și să evite comentariile care ar putea fi interpretate ca fiind tendențioase. De asemenea, este de la sine înțeles că un jurnalist nu poate ocupa, în același timp, și o funcție guvernamentală, decât dacă încetează calitatea de jurnalist pe parcursul ocupării funcției oficiale. În caz contrar, s-ar afla sub efectul interdicției dublei loialități. Etica profesională se naște pornind de la discurs, prin tematizarea sensibilității etice prezente, și ajungând la transformarea sa în practică efectivă. Așadar, aceasta ia naștere prin convertirea acestei
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
Ravenna asediului. Cleph a încercat să urmărească cu consecvență politica promovatp de predecesorul său Alboin, care țintea către distrugerea instituțiilor legal-administrative instituite cu fermitate în timpul guvernării ostrogote și bizantine, prin eliminarea celei mai mari părți din aristocrația de origine latină, ocuparea de pământuri și achiziționarea de bunuri ale acesteia. Totuși, Cleph a căzut și el victima unui regicid în 574, fiind ucis de către un personaj din propriul său anturaj, probabil mituit de către bizantini. După asasinarea lui Cleph, nu a mai fost
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
din 726), prin luarea în stăpânire a multor orașe ale exarhatului și ale Ducatului bizantin de Pentapolis. Astfel, Liutprand putea să se pretindă ca un protector al catolicilor. Pentru a nu crea antagonisme cu papa, regele longobard a renunțat la ocuparea așezării de la Sutri, pe care nu a restituit-i împăratului bizantin, ci "apostolilor Petru și Paul", după cum relatează Paul Diaconul în a sa "Historia Langobardorum". Acest act, cunoscut sub numele de Donația din Sutri, a asigurat precedentul legal de atribuire
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
al împăraților bizantini și ai exarhilor. Campaniile sale i-au condus pe longobarzi la o aproape totală stăpânirea asupra Italiei, fiind ocupate între (750 și 751) și Istria, Ferrara, Comacchio și toate teritoriile de la sud de Ravenna, până la Perugia. Odată cu ocuparea fortăreței de la Ceccano, regele longobard impunea o și mai mare presiune asupra teritoriilor controlate de papa Ștefan al II-lea, iar în Langobardia Minor el era de acum în stare să își impună puterea asupra ducatului de Spoleto și, indirect
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
longobard cedarea de noi regiuni, fapt care l-a pus pe Desiderius în situația de a relua atacul asupra orașelor din Romagna. Deși era angrenat într-o campania împotriva saxonilor, Carol cel Mare a răspuns apelului papal, temându-se că ocuparea Romei de către longobarzi ar fi însemnat și o pierdere de prestigiu pentru sine. În 773 și 774 regele francilor a invadat Italia și, dovedindu-și superioritatea față de o rezistență dură a longobarzilor, a capturat capitala acestora, Pavia. Fiul lui Desiderius
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Facultatea de Teologie din Cernăuți ca asistent suplinitor onorific pe lângă Catedra de Istorie bisericească universală (1936), apoi profesor agregat (1937) și titular (1941), la aceeași catedră. El a fost și redactor al revistei "Candela" editată de Mitropolia Bucovinei (1939-1946). După ocuparea Bucovinei de Nord de către armata sovietică, el s-a refugiat la București la începutul lunii iulie 1940, revenind la Cernăuți abia în toamna anului 1941, după eliberarea Bucovinei de către armata română. În martie 1944 s-a refugiat pentru a doua
Milan Șesan () [Corola-website/Science/326121_a_327450]
-
"Al treilea ochi" este cartea de debut a scriitorului Lobsang Rampa, publicată în 1956 în Marea Britanie. "Despre Tibet știm deopotrivă prea multe și prea puține. Suntem la curent, de pildă, cu ocuparea armată de către chinezi a acelui spațiu sacru, cu revoltele opozanților politici din China și Occident împotriva terorii comuniste, cu desele călătorii de captatio benevolentiae ale instituției lamaiste pe meridianele globului. Am văzut, cu mai multa sau mai puțină simpatie, pelicula
Al treilea ochi (carte) () [Corola-website/Science/326149_a_327478]
-
ținut cont de aceste aspecte. Mai târziu în Primul Război Mondial victoria germană asupra forțelor armate ruse superioare în Bătălia de la Tannenberg (1914) a confirmat aceste socoteli. Planul Schlieffen și-a propus ca scop învingerea rapidă a armatei franceze. Pentru ocuparea Parisului Schlieffen a prevăzut 39 de zile și 42 de zile până la capitularea Franței - înainte ca mașinăria de război rusească să se mobilizeze și să atace Germania(Prusia de Est). Planul inițial (modificat apoi în 1911) prevedea o mobilizare rapidă
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
Imperiul Rus - d. 12 martie 1956, Moscova, URSS), cunoscut și sub numele "Jerzy Bolesław Bielak" sau "Bolesław Birkowski", a fost un agent NKVD și un lider comunist polonez, ce a deținut printre altele și funcția de președinte al Poloniei după ocuparea țării de către sovietici, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Bierut s-a născut în Rury Jezuickie, acum parte a orașului Lublin, pe atunci în Imperiul Rus, acum în Polonia, ca fiu al lui Henryk Rutkowski, învățătorul satului, și
Bolesław Bierut () [Corola-website/Science/326293_a_327622]
-
perioada aceasta, a locuit în URSS și a fost trimis înapoi în 1943, pentru a deveni șeful noului fondat Partidul Muncitorilor Polonezi ("Polska Pârtia Robotnicza"-PPR). A fost șef al Consiliului Național Provizoriu și a jucat un rol important în ocuparea țării de către sovietici și în instaurarea unui regim stalinist. Din 1947 până în 1952 a fost președinte al Poloniei, iar după abolirea administrației prezidențiale, prim-ministru al Republicii Populare Polone. A fost de asemenea secretar general al Partidului Muncitoresc Unit Polonez
Bolesław Bierut () [Corola-website/Science/326293_a_327622]
-
și au anunțat că între Armenia și Imperiul Otoman nu a încetat starea de război. Pe 11 mai au început negocierile pentru o nouă conferință de pace la Batumi. În cadrul noii runde de negocieri, otomanii și-au extins pretențiile, cerând ocuparea orașelor Tbilisi (Georgia), Alexandropol și Ecimiadzin (Armenia). Ocuparea acestor regiuni le-ar fi permis să construiască o cale ferată care să lege Karsul de Djulfa și Baku. Delegații armeni și georgieni s-au opus unor asemenea prevederi. Ca urmare, armata
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Otoman nu a încetat starea de război. Pe 11 mai au început negocierile pentru o nouă conferință de pace la Batumi. În cadrul noii runde de negocieri, otomanii și-au extins pretențiile, cerând ocuparea orașelor Tbilisi (Georgia), Alexandropol și Ecimiadzin (Armenia). Ocuparea acestor regiuni le-ar fi permis să construiască o cale ferată care să lege Karsul de Djulfa și Baku. Delegații armeni și georgieni s-au opus unor asemenea prevederi. Ca urmare, armata otomană și-a reluat ofensiva pe 21 mai
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
aici fiind adăpostite Comandamentul, Brigada de artilerie, Serviciul de Geniu și alte unități militare. Casa continuă să fie reședință regală pentru Carol I și prințul moștenitor Ferdinand și soția sa Maria. În timpul Primului Război Mondial, datorită ofensivei armatelor Puterilor Centrale soldată cu ocuparea Bucureștiului, conducerea României se refugiază la Iași care devine astfel capitala de război a țării. În această perioadă reședință oficială a regelui Ferdinand a fost casa lui Cuza din strada Lăpușneanu (Ulița Mare). Regina Maria împreună cu copiii, după ce a așteptat
Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași () [Corola-website/Science/326393_a_327722]
-
foc moderne. Apoi, el a obținut o mare victorie de imagine, fondând orașul Sankt Petersburg pe teritoriu suedez, în Ingria. Într-o tentativă de a pune capăt războiului, Carol a ordonat un ultim atac asupra centrului Rusiei, cu o posibilă ocupare a Moscovei din baza de campanie din Polonia. Armata suedeză de circa 44.000 de oameni a plecat din Saxonia la 22 august 1707 și s-a deplasat încet către est. Când a ajuns la râul Vistula, a așteptat ca
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]