8,533 matches
-
nivel național. Ce a făcut, totuși, ca Brașov 1987 să rămână un eveniment izolat, în timp ce Timișoara 1989 s-a transmis rapid în cele mai importante puncte din țară? „Așa au vrut rușii“, spun mulți dintre prietenii mei, care cred, așa cum înclin și eu, că evenimentele din 1989 au fost pregătite de forțe care doreau debarcarea lui Ceaușescu, idee întărită, între altele, de instalarea ulterioară la putere a unui lider filorus și numirea unei persoane demascate ca agent sovietic la conducerea Ministerului
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
trimite cât mai multe mesaje membrilor Senatului Cartea fețelor 216 și Camerei Reprezentanților pentru susținerea reformei sistemului de sănătate din SUA. Site-ul barackobama.com a lansat Tweet your Senator în iulie 2009, când voturile din Congresul Statelor Unite păreau a înclina spre respingerea noii legi privind serviciile de sănătate. Serviciul combina facilitățile rețelei de microblogging Twitter cu funcționalitățile Google Maps, bine-cunoscutul program de cartografie digitală. În pagina respectivă, utilizatorii își introduc codul poștal, iar un program integrat îi identifică, pe baza
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
în fața unui Liberator ce sboară în capul unei patrule din extrema dreaptă. Trage o rafală de cca. 20 proectile de tun bine țintite și avionul cap face explozie în aer. În aceiași clipă bombardierul american aflat în stânga celui explodat se înclină fie din cauza suflului exploziei, fie pentru a se feri de rămășițele avionului-cap de sboară în aer pe o aripă, prezentând vânătorului nostru întregul dedesubt al fuselajului. O nouă rafală de tun și acest al doilea Liberator este în flăcări. Ambele
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
obișnuite pentru a putea avea controlul avionului cât mai mult posibil, 200 km/oră, este bine, pământul se apropia vertiginos. Sunt la cca 200 m de marginea aerodromului. Tai contactul și încetez să mai respir, redresez la sub 2 m, înclin avionul spre stânga, menținându-l exact pe direcție, avionul răspunde perfect, simt că am atins pământul, lin, poate mai frumos ca oricând, încă am stăpânirea avionului, înclinarea începe să se îndulcească în același timp cu micșorarea vitezei, sunt deja la
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
simțit acest contact și în același timp am trântit la maximum frâna pe stânga (unde aveam roata), avionul continua să ruleze încă 9 m (măsurați ulterior) fără să se miște de pe direcție nici cu un grad și se oprește ușor înclinat pe dreapta, pe jamba fără roată. Respir. Deschid carlinga. Privesc. Eram puțin mai departe de centrul aerodromului. Aterizare impecabilă. Miraculos. Eram deja obișnuit cu miracolele. Întind și pun mâna pe capotă și, asemenea unui cavaler, care, după ce a câștigat o
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
publicație franceză imagini de la reprezentația pariziană a piesei lui Pirandello Cosí è (se vi pare), mi-a plăcut s-o identific cu doamna Ponza, în mare doliu, enigmatică sub voalul negru, iar mai târziu încă, de aici pornind și acum înclinat spre grotesc, cu... văduva din Efes, întâlnită parcă și într-o nuvelă a lui Maupassant. Cu mama, care mai cultiva ierarhiile medievale - moștenire a raporturilor sociale stricte din regatul lui Ștefan cel Sfânt - și i se adresa după străvechiul protocol
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
1892). L-am revăzut acum întâmplător, poate la mătușă-mea, și, auzind că scriu poezii, m-a invitat la dânsul, să i le arăt. De fapt, bătrânul cleric n-avea nimic comun cu literatura, era doar un publicist, un cultural înclinat mai mult spre probleme istorico-politice pe linie națională, mărginindu se la broșuri și articole de gazetă, rămas cu gustul, cât va fi avut, la sămănătoriști, însă eu eram dornic de confruntarea cu personalități - și apoi, nici gustul meu nu se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să caute decadentismul meu cosmopolit acolo, mai ales că făceam eu însumi parte dintre colaboratorii revistei Țară nouă, cu orientarea atât de la stânga față de cea a lui Nichifor Crainic? Probabil că nu sesizam incompatibilitățile. Grigore Popa era de dreapta, politic înclinat spre Goga - poate și din adversitatea lui față de legionari, cum adversar se arăta și celor de la Țară nouă (pentru el, Victor Iancu era un „caraghios“, o „vechitură“ care nu pricepea nimic din timpurile noi, din „frumusețea lumii“). Dar, cu toate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fragmentat din punct de vedere instituțional și puțin solidar din punct de vedere financiar (cu toată repartiția egalitară la care se spera datorită concursului statului), resursele fiscale formau nervurile libertăților municipale, mai ales impozitele (din rațiuni electorale evidente, aleșii erau înclinați să taxeze mai curând întreprinderile decât pe proprietarii funciari și pe ocupanții locuințelor). Așadar, a existat de mult timp competiție între orașe pentru a atrage resurse fiscale, adică întreprinderi și oameni bogați. Competiția a putut fi temperată atunci când anumitor grupuri
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
noastre îi repugnă să devină conștientă de ea însăși pentru că nu poate ajunge la asta decât în paguba actelor, și pentru că există o incompatibilitate între cunoaștere și acțiune. Obnubilați de faptă, de coinci dența dintre sinele nostru și lucruri, suntem înclinați să ne manifestăm, să ne identificăm cu ceea ce ne scapă și ne rezistă; dar, atunci când ne cunoaștem, suntem deopo trivă exteriori nouă și lumii. Iată de ce moralistul care se dedică atât introspecției, cât și observației, spectator al propriei sale ființe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
putere, și pe care a reținut-o mereu neschimbată, este aceea care l-ar face apt pentru această meserie, o mare circumspecție. Oricât de transparent ar fi prin natură, el este închis în sine din principiu. Nu contrazice, e foarte înclinat să facă un mister din orice. Deși are un suflet deschis, el păstrează nu numai secretele altora ăceea ce oricine este dator să facă), ci și pe ale sale. Cred că în viața lui nu le-a destăinuit nimănui. Totul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu care au fost dăruite de natură ca să le despăgubească de lipsa lor de forță fizică. Dar pentru că au un interes imediat, ele n-ar putea să fie imparțiale. Cu cât sufletul lor este mai pur, cu atât ele sunt înclinate să dea legăturilor de felul acesta o importanță nu zic exagerată, nu vreau să scandalizez pe nimeni, totuși în contrast cu starea necesară a societății. Cred că Julie, când era vorba de ea, nu era mai imparțială decât oricare altă femeie; însă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
obișnuit nu se arătau cu vremea unele inconveniente, amestecate cu un mare farmec; că în aerul acesta atât de călduț și atât de liniștitor, dând spiritelor toată dulceața și tot lustrul lor, ea nu le înmuia puțin și nu le înclina spre a se complace cu sine n-aș îndrăzni să tăgăduiesc, cu atât mai mult cu cât cred că am simțit asta eu însumi. Era, fără doar și poate, un salon în care nu numai politețea, ci și caritatea dăunau
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
acest budoar împodobit cu flori, unde cea mai agreabilă facilitate de limbaj se îmbina cu multe lumini, cu multă știință, grație și dragoste pentru arte. Atmosfera nu era galică sau pariziană, ci meridională, și încă din meleagurile cele mai dulci, înclinate spre soare și parfumuri, spre muzică și viață elegantă; conversația era plină de duh, suavă, indulgentă; simțeai cumva în aer aromele Sudului celui mai îndepărtat, către Peru și malurile strălucitoare și parfumate ale Amazonului sau din Chile. Contesa și-a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
văzut schimbându-și brusc direcția, înaintând, ezitând, dând înapoi spre marele lui rău: pentru că națiunea l-a ales ca să aibă toate îndrăznelile, și ceea ce aștepta ea de la el era cutezanță, și nu prudență. Se zice că a fost dintotdeauna foarte înclinat spre plăceri și că și le alegea fără multe pretenții. Pasiunea aceasta pentru plăcerile vulgare și acest gust pentru dulcele trai crescuseră și mai mult odată cu înlesnirile puterii. Și astfel își pierdea zi de zi energia, își amorțea și își
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fundamentală a spiritului său, în materie politică, era ura și disprețul pentru orice fel de adunare. Regimul monarhiei constituționale i se părea chiar mai greu de suportat decât republica. Orgo liul care îi dădea numele, și care era nețărmurit, se înclina ușor în fața națiunii, dar se răzvrătea la ideea de a suporta influența unui parlament. Avusese, înainte de a ajunge la putere, timp destul să-și cultive gustul natural pe care principii mediocri îl au întotdeauna pentru servitorime, prin obișnuințele contractate în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ale omului prin tăierea vechilor păduri (în vederea extinderii pășunilor și terenurilor agricole și vitipomicole), ca și lucrările agro-viti-pomicole efectuate aproape exclusiv "din deal în vale" (conform orientării loturilor atribuite sătenilor), au favorizat declanșarea alunecărilor de pământ și a eroziunii terenurilor înclinate prin îndepărtarea solului fertil de la suprafață și prin formarea organismelor torențiale de adâncime (rigole, ravene, râpi, torenți), încât productivitatea acestor loturi se reduce adesea până la/și chiar sub limita de existență decentă a localnicilor. Am considerat necesară această sumară prezentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de Oatu, în pronunție locală Ouatu, cuvânt care provine de la oat sau ouat și care înseamnă localnic, autohton, născut în acest sat sau regiune și nu venit din alte părți ale țării. Aproape jumătate dintre săteni moștenesc acest antroponim și înclin să cred că mulți purtători ai acestui nume de prin diverse localități ale țării au drept centru genezic satul Stâncășeni. Însăși mama mea este urmașa unui Ouatu, respectiv moș Costache Ouatu, bunicul meu. Urmează ca frecvență numele de Jerebie sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în deplină cunoaștere a evenimentelor și a participanților, am privilegiul și marea onoare de a aduce un respectuos omagiu Școlii de Inginerie Electrică din Iași și tuturor celor care au contribuit la evoluția ei centenară. În acest moment aniversar, îmi înclin fruntea în memoria tuturor înaintașilor noștri pentru ceea ce s-au străduit să realizeze și să lase urmașilor, iar tuturor celor prezenți și viitori le urez ca în deplină sănătate să obțină noi și prestigioase succese, atât personale, cât și pentru
CU OCAZIA CENTENARULUI, RESPECTUOS OMAGIU ŞCOLII DE INGINERIE ELECTRICĂ DIN IAŞI. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Mihail Voicu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_958]
-
de un refuz al refuzului. De la introspecția modernistă, autorii Desperado se trag în sfidarea intimității și sfielii. Autori ca Julian Barnes, Alasdair Gray, David Lodge, Doris Lessing, Graham Swift, Malcolm Bradbury, Martin Amis (mai puțin John Fowles și Peter Ackroyd), înclină spre extrovertire și chiar exhibiționism. Ei folosesc Fluxul conștiinței, dar în egală măsură recurg la naratorul omniscient, amestecă interioritatea cu suspansul dezlănțuit. Istoria, povestirea se întoarce. Doris Lessing, de pildă (The Golden Notebook, Under My Skin, Walking in the Shade
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
s-au dez-întâmplat deja (adică au fost reinterpretate ca un izvor de viață). She loves me, she loves me not (Mă iubește, nu mă iubește) trimite la absența iubirii din toate romanele Desperado. Poezia Desperado e mai îndrăzneață și mai înclinată către emoție. Capitolul oferă o imagine comică a Hertei, soția lui Odilo, înaintând către vârsta de bebeluș. Resentimentul ei pentru medic pe vremea când "vindeca" trupuri moarte în lagăre se șterge: nu mai e silită să îndure durerea pierderii fetiței
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în prim plan. Li se amestecă poveștile, romanul e un carusel care îl uluiește pe lector, silindu-l astfel să plece în căutarea timpului pierdut. Pe de altă parte, timpul istoric devine un prezent continuu. Optezi pentru simplitatea istorisirii... GS. Înclin să prefer nararea la persoana întâia "inteligențe în mișcare", cum spuneai. În acest fel am acces direct și în profunzime la personaj, iar în cele din urmă stabilesc pe această cale chiar o relație cu lectorul. Vreau să evoluez "cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cum e Gabriel. Cât despre covorul fermecat, imaginația mea e din firea ei rătăcitoare și nesupusă. Așa a fost în primele mele poeme, înainte de publicare. Meșteșugul poeziei e un mijloc de a controla textul și tot odată de a mă înclina în fața tribului în care mă includ. Am credința că forma poetică e un respect necesar. LV. Poezia ta alunecă în multe universuri literare, printre ecouri vagi din T.S. Eliot, Auden, Wordsworth, Peter Porter și alții. Ce rădăcini literare ai și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
România spectacolul comic de-a vedea foile invocând când naționalitatea, când patria, când libertatea, pentru a recomanda publicului întreprinderea aceasta. (...) Publicul, văzând pe de-o parte o companie de nume atât de cunoscute, pe de alta zgomotul produs prin ziare, înclină a crede că e vorba d-un institut de aceeași utilitate ca Banca Națională sau Creditul Fonciar bunăoară, pe când în realitate bancheri străini, cu alaiul de nume românești menite a-i populariza, vor să neguțeze pe picior mare la bursa
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
numim războiul de O sută de Ani. Războaiele. Războiul de O Sută de Ani și conflictul burgund Războiul de O Sută de Ani în secolul al XIV-lea. Într-o primă etapă, tînărul Eduard al III-lea pare să se încline în fața faptului împlinit și depune jurămînt de credință lui Filip al VI-lea pentru Guyenne. Apoi, el își neagă jurămîntul, îi aruncă lui Filip al VI-lea provocarea, în 1338, și își ia titlul de rege al Franței. Eduard avea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]