7,890 matches
-
contemporană, mi-a plăcut întotdeauna să mă apropii și "să culeg" amintiri, dacă vreți, despre prietenii literare și vieți prezente sau trecute. Ce prietenii v-au marcat adolescența, tinerețile, școala? Am avut prieteni de o constanță aparte, care mi-au îngăduit multe, cărora le-am suportat multe. Pe mulți mi i-am cîștigat încă din copilărie și le port aceeași căldură care îmi inundă creierul și inima cînd îi evoc. Mark Twain, Karl May, Alexandre Dumas, Jules Verne, Daniel Defoe, Arkadi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de transcris și pus în circulație la 1 martie 1957. Nu trebuie uitate circumstanțele politico-ideologice: abia se încheiase reprimarea revoltei antibolșevice de la Budapesta, dar vântul de oarecare liberalism nu fusese potolit cu totul. Așa se explică și dezghețul care a îngăduit elanurilor tinerești normale să caute a se exprima mai în voie. În localitate apărea "Iașul literar", în care erau tipărite numai texte de preamărire a bolșevismului rusesc și așa zis "românesc", în clișee penibile. Nimic din toate acestea în "Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Când am scris despre cele trăite de alții, mi le-am asumat, ca și când le-aș fi trăit eu, și am scris. Procedeul mi-a dat șansa să fiu, cred, autentic. A.B.Viabil, cum scrie Alex. Ștefănescu. Și să-mi îngăduiți să citez dintr-o cronică apărută în Flacăra, în februarie l987. Zice Alex. Ștefănescu: "Poetul reușește să ne mențină treaz interesul, pe parcursul majorității poemelor sale, datorită unui procedeu bine utilizat de transformare a realității înconjurătoare în materie primă pentru creația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
obișnuiesc cu faptul și să înțeleg că viață are și rictusuri... Cred că îmi semna, în felul sau inimitabil, încă o dată, o polița în alb. Acum, făcând o largă volută și revenind la prezent, constat, oarecum surprins, dacă-mi e îngăduit, că, în afară excelentului Teatru Național care îi poartă numele, personal, nu văd nimic demn de laudă întreprins în Craiova sau pe plan național pentru cinstirea memoriei acestui mare scriitor. Poate cu excepția ediției de Opere (2002-2006), poate cu excepția inițiativei unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
încerc să recunosc mereu când greșesc. Totodată, am învățat să nu pun niciodată în ramă, că să zic așa, niciun scriitor. Încerc să trăiesc firesc aceste legături de prietenie și aceste amintiri din lumea literară pe care mi le-a îngăduit Dumnezeu, fără patetisme falsificatoare și fără exaltări nepotrivite. De altfel, am și mulți prieteni care nu sunt scriitori, pe care îi prețuiesc mult și care îmi îmbogățesc viața. A.B.La ce lucrați în prezent? După ce în ianuarie am predat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
limpezimea, cronologia. Fostul meu student de la Jurnalism, ajuns astăzi cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, este impetuos și impecabil ca un samurai. Un justițiar-geometru, care își refuză emoționalitatea, pentru că un scrib al ororii nu își poate îngădui așa ceva. Percutanța cărții sale de aici începe. Ruxandra Cesereanu Cuvânt înainte S-a încercat în mod repetat acreditarea ideii că în România se vorbește prea mult despre comunism, în general, și despre represiune, în particular. Deși în mod normal acesta
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
despre partiția raselor, în favoarea celui dintâi, obținându-se marea euforie a prestigiului originii ariene, indo-iraniene și mai ales iraniene. „Persia profitase de pe urma polemicilor îndreptate de enciclopediști împotriva Bisericii creștine; numele sonor și misterios al lui Zoroastru, proslăvit de tradiția clasică, îngăduia să i se opună un rival lui Moise; Persia le disputa vechilor evrei gloria unei legislații primitive și sublime”, recunoaște derapajul, încă în 1932, patronul indianisticii franceze, Sylvain Lévi1. Celebra aserțiune a lui Ernest Renan - lumea ar fi fost mithraică
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pe Țurcanu și să se convingă unul pe altul că o fac cu ură, din convingere, cu hotărîrea de "a termina cu trecutul"". "Reeducarea" se întemeia pe închiderea în aceeași celulă a torționarului cu cel torturat și pe a nu îngădui celui din urmă nici o pauză, nici o clipă de răgaz. Se luau toate măsurile ca cei torturați să nu se poată sinucide, aflați sub permanentă supraveghere, orice încercare era aspru sancționată. Au fost foarte puține cazuri din cei care, nemairezistînd, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ud și în bătăi; ca să spun ce n-am spus la Securitate. Alt mod de a te pedepsi era să te bată cu coada măturii în plex. Sau să te oblige să bei două gamele de apă, fără să-ți îngăduie să urinezi. Dacă te scăpai, iarăși bătaie. La closet, mergeam o dată pe zi. Intrai la comandă, ieșeai la comandă. Bineînțeles că nu-ți lăsau timp destul. Dacă nu izbuteai să-ți rezolvi treburile, umblai o zi întreagă înnebunit. De Sfîntul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a întocmirii listelor de către comisiile special numite. E ziua cea mare a triumfului Birocrației. Și după ce birocrația rasistă în atmosferă de inventariere și de lagăr de concentrare și-a încheiat lucrările, femeile străine și copiii lor sînt alungați. Abia atunci îngăduie activiștii lui Ezdra poporului să intre în oraș, să-și caute adăpost. Celor ce înțeleg anevoie cuvintele Sfîntului Pavel am ieșit de sub blestemul legii și am stat sub milă le-ar fi de folos să citească întîia carte a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și cel mai scandalos act". Cibernetica, cu codurile ei de programare, în care totul este dinainte stabilit, ca în codul genetic, în structura atomului etc., este dat ca suprema dovadă rațional științifică a "creației", noțiunea universală de programare "nu mai îngăduie" nici o îndoială cu privire la existența Creatorului. Creatorul, cel care ne-a programat drumul vieții, cum afirmă Konrad Lorenz, dar și Petre Țuțea. Nicolae Steinhardt a găsit rețeta universală a fericirii în creștinism. Toate adjuvantele, inclusiv halucinogenele, sînt roabă neolitică pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a condamnat irevocabil în literatură și în rîndul tineretului), se purifică de el an după an, treaptă după treaptă. Dar noi ce trebuie să facem?... Cîndva, urmașii noștri vor numi cîteva dintre generațiile noastre generații de papă-lapte: mai întîi am îngăduit cu supușenie să fim bătuți cu milioanele, pe urmă i-am ocrotit cu grijă pe ucigași, să-și trăiască fericiți bătrînețile. Ce-i de făcut dacă marea tradiție a căinței rusești ei n-o pot înțelege și li se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îl constituise serbarea națională organizată de Eminescu și Slavici la împlinirea a 400 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna. Și unii, și alții urmăriseră același lucru: deșteptarea, redeșteptarea sentimentului național. În secolul al XIX-lea, autoritățile Bucovinei, supuse Austriei imperiale, îngăduiseră o manifestare ce le era ostilă; în secolul XX, activiștii partidului comunist, credincioși Moscovei proletare ruși de limbă română, cum i-a numit filosoful Petre Țuțea, alt mare întemnițat al vremii -, i-au arestat pe studenții patrioți, i-au batjocorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pubertate și formare individuală și psihologică, nu era un „necaz” ce trebuia ascuns sau „calomniat”, „reparat” sau „disprețuit” ca o boală ignobilă, ci era El Însuși, Măria sa Norocul - doar că era un noroc „al meu”, particular și, dacă-mi este Îngăduit - princiar! Eram un ales cu condiția - cu condiția de a Înțelege bine, În profunzime, „semnalul său”; care era acela de „a rezista” - das es stand halt!, cum o spune Nietzsche, forma cea mai Înaltă, mai sigură a valorii! Și, dacă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care se află Centrul județean de Îndrumare a creației populare... (Adresa din Cartea de telefoane mi se pare greșită). A apărut vol. IV Știința În Bucovina? Cum să procedez ca să intru În posesia unui exemplar? Mă bucur că sănătatea Îți Îngăduie să continui activitatea obștească - de luminare și răspândire a cunoștințelor, prin Înlăturarea prafului ce se așterne peste mulți din oamenii culturii de altă dată. Cu deosebite salutări, M. Niculăiasa </citation> <citation author=”NICULĂIASA Mihai” loc=”Lămășeni” data =”4 septembrie 1989
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fie mai aproape de numele, cu care a pornit, și ca un omagiu adus Acelei femei rare și nenorocite, care a locuit În palatul de la Ruginoasa, unde l-a primit pe Carol I și l-a rugat În zadar să-i Îngăduie lui Cuza, să se Întoarcă În țară, ca simplu particular). Am trimis și o cerere În acest sens. Cum stați cu sănătatea? Ați primit medicamentele de la München? Nu știu, ce e acolo, că nici noi n-am primit nici măcar vești
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Ar trebui să faceți un mic memoriu În această privință, să alcătuiți o delegație și să Vă Înfățișați la tov. Miu Dobrescu, cerând tipărirea lucrării, care se plimbă prin țară și așteaptă de mult lumina literelor de plumb. Anexat Îmi Îngădui să Vă trimit un articol recent dintr-o revistă germană adusă de fiica mea cea mare - care V-a vizitat la Flt. - privitor la maladia Dv., În speranța că, citindu-l, să Vă fie de vreun folos. Vă urez cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Moldova de Sus. Case urâte, magherniți îngropate pe jumătate în pământ. E Sâmbătă și nu-i nici-o mișcare pe străzi. Numai ochii lucrează, ochii pândesc. Aici am văzut un fel de pavaj-trotuar-foarte economic și zgârcit făcut, care, se zice, a îngăduit primarelui să-și cumpere o moșie după săvârșirea lui, de unde înainte era calic pușcă. Trecem prin domeniile generalului Sergiu Băicoianu, pe care treeră încă mașinile. Întâlnim chiar și pe d-sa, un om cu fața de avar, în tovărășie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
hrăni. Două scrisori. Sunt prostii, pe care mult ar da un om de duh. Unele femei au niște urechi ca niște ventuze. Un om care vorbește domol, parcă se plictisește el singur de ce spune. Trebue să admirăm providența, care a îngăduit să se clădească orașul acesta în jurul cafenelei lui domnu Iozef. Două feluri de prieteni am: cari mă iubesc și cari mă urăsc. Cea mai puțin cochetă dintre femei cunoaște dragostea unui bărbat pentru ea, c-o clipă mai nainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Însă: viei, academiei, tăriei. g). Cauză, poezie însă censură, cosmopolitism; disidență, asistență. Vitesă, dezertor, filozofie precis preciziune; curios, curiozitate. Cesar (roman) și Cezar. h). făceam, fugeam; însă îndoiam. i). plăieși, femeie, creier, boier, îndoielnic, voievod, gunoaie, ploaie, vier, lămâie, muiere, îngăduie, trebuie; însă idee, statue, epopee (neologisme), tocmeală, urzeală, însă învoială, îndoială. j). deziluzie, dezamăgire, însă desnădejde, desbrăca; izbucni, izvori, izmă, izmene, izbândă. k). răzbi, războiu, răzvot, izvor; însă sbor, sburda, sglăvoc, zgură; Snagov, smeură, snop, zgârci, sgribuli (s inițial). l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și pustie, pe marele vânător, El Tatâb și-ar fi putut lua timp ca să ajungă mai curând acolo unde numai moartea l-a împiedicat să ajungă. Calul său alb ar fi mâncat orz din pristolul dela Roma. Dumnezeu nu a îngăduit; și ca să nu se plinească amenințarea celui mai semeț și mai tare dintre Domnii Lumii, a pus ascuțime și tărie în mintea și brațul celui mai neînsemnat prințișor dela marginea Creștinătății. Turcii intră în Europa, la Galipoli, în 1356 Nicopoli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
babă s-o cerceteze. Ea a dat din umeri. Cineva s-a gândit s-o învinuiască de farmece, care au luat puterile țapului. Baba a râs și a cerut să vorbească cu țapul și să-l întrebe. I s-a îngăduit; a întrebat pe țap și țapul se pare că a dat răspuns. Țapul meu spune, a dat lămurire baba, că fiind acuma funcționar nu mai are nevoie să mai facă vreo ispravă. Ieri la Senat, s-au împărțit senatorilor, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și porci, ca să nu vicieze aerul bolnavilor care vin aici pentru căutarea sănătății. Rânduiala sanatoriului e dintre cele mai alese. Nu numai un medic cercetează pe suferinzi. Li se fac din nou toate analizele și se procedează la observații, care îngăduie să se găsească cel mai bun regim și tratament pentru bolnavi. Stau și-ascult dintr-o viroagă, Cu auzul aromit, Cum în asfințit se roagă Un cuc singur și mâhnit. Timpul nostru e al poporului muncitor care și-a câștigat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
victoria. Cum să sacrifici cu inima ușoară asemenea câștig în favoarea unui șantaj și a unui bluf internațional? Pentru a-și drege prestigiul serios atins și totodată cu această ocazie, "să probeze metodele războiului modern" pe teritoriul unei țări întregi, ceea ce îngăduie să mergi dincolo de experiența de laborator, militariștii americani au deslănțuit războiul bacteriologic. Yves Farges și-a luat ca sarcină strângerea de probe necontestabile asupra războiului bacteriologic pe care agresorii americani îl duc în China de nord-est și în Coreea. Yves
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
evidența. Dar Yves Farges observă pertinamente: "Am cunoscut războaie care porneau fără declarații. Cu războiul biologic n-am intrat oare într-o epocă în care războaiele pot să nu fie mărturisite?" Studiul documentat al faptelor acestea și al multor altora îngăduie lui Farges să proclame în fața lumii că războiul bacteriologic american în Coreea și China e dovedit fără contestație posibilă. Diplomații americani și agenții lor propagandiști cearcă să nege cu cinism evidența. Astăzi lumea întreagă cunoaște mărturiile aviatorilor americani prizonieri Kenneth
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]