7,771 matches
-
reușitei. Este aici un Bildungsroman în miniatură, o sinteză a evoluției protago¬nistului: de la aspirant la inițiat și apoi mire, creator. Intrarea pe tărâmul uman se face, într-o variantă a colindei din aceeași colecție, printr-un tablou vegetal, nu întâmplător de plante „utile social”, pomi fructiferi: „Pe su’ meri și pă su’ peri”. Tot înghițirea și ieșirea din șarpe prin spintecarea lui din exterior este tiparul inițiatic și în Scorpia I(8). Vânătoarea celor „trei coconi” pare a fi una
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Metaforă a lumii noi formate sub degetele iscusite ale fecioarei, sangulia are nevoie de soare pentru a induce vitalitate universului. Forța germinatoare a apelor începutului a fost captată în urzeala ei și a venit timpul ritual al definitivării creației. Nu întâmplător marama, simbol al lumii, este darul nupțial pentru mire, el este coautorul arhetipal al noii lumi. Unele colinde conțin intrarea în scena potopului a voinicului inițiat, similară cu apariția dramatică a Moldoveanului în balada șarpelui. Aflată în leagănul de mătase
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
feciorului pornit prin pădurea misterelor și fata ieșită recent din cufundarea izolantă în mit. Transformarea ei constituie indiciul că și-a desăvârșit traseul ritual și a fost asimilată de natura sălbatică a ființei, ca depozitar al tuturor forțelor vitale. Nu întâmplător o voce feminină deconspiră alegoria vânătorii: „Strigă Leana, strigă tare:/ - Nu mi-l credeți, mari boieri,/ Că-i d-un mare prefăcut,/ Ș-are ibomnică greacă,/ Depărtată nouă zile;/ El se duce în trei zile,/ In trei zile pe trei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aruncat] prin fereastră pe masă la împărat” (Oșani - Grecia). Lupta lipsită de încordări dramatice demonstrează că feciorul a biruit monștrii arhetipali și îi conferă statutul consacrant. O altă probă fizică comportă valențe estetice, direcționând efortul muscular către preocupări artistice. Nu întâmplător, fecioara deține secretul rezistenței, de la cântecul măiestru la dans nefiind decât pasul de la static, la eliberarea motorie: „Juca atât de frumos, atât de năpraznic, încât nici unul din cei care cutezau să joace cu ea nu rezista atât de mult. Au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
imaginar specific. Integrarea în mitologia universală începe încă din faza preliminară a ritului de trecere, început, după cum atestă majoritatea antropologilor, în jurul vârstei de 12 ani. Textele folclorice sunt în acord cu această etate, cele mai multe precizări menționând 12 ani, poate deloc întâmplător, dacă ne gândim la desăvârșirea implicată de acest număr care definește o etapă formatoare. Neofiților li se impun acum tabuuri comportamentale, ca mijloc de purificare pentru intrarea în mit. Fertilitatea lumii trebuia obținută de la zeii vegetaționali și, de aceea, tabuul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prieten al Republicii Populare Chineze. Sfârșitul lunii aprilie aducea un alt eveniment de seamă reuniunea Statelor participante la Tratatul de la Varșovia, de la care mă așteptam să se decidă linia, orientarea "grupului socialist" în anii următori. Mi se părea interesant că, întâmplător sau nu, reuniunea se ținea în capitala Poloniei. Nu înregistrasem nici o reacție, adică nu apăruse pe piața zvonurilor nimic despre deciziile sau contradicțiile din interiorul "blocului politico-militar al Estului". În luna mai, pe lângă obligațiile de protocol prilejuite de toate manifestările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
arunce repede pe ghidonul motocicletei și să-l ducă la dezalcoolizare rapidă. După ce i-aș face o informare mai amplă pe temă, evident în mod tendențios, i-aș sugera să scrie un articol în presa centrală din România. Admițând că, întâmplător, ați fi diplomat la București, vă întreb cum ați reacționa, nu ați fi deranjat, nu ați considera articolul drept un semn neprietenos? Da, vă înțeleg și vă promit să-mi folosesc relațiile personale pentru a preîntâmpina repetarea unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
vorbit cam mult cu ea, nu se putu abține ambasadorul să mă atace. Este obligația noastră să fim deosebit de atenți cu concetățenii noștri când aceștia vin la noi, în ambasadă, să-i ascultăm cu răbdare, chiar dacă avem mult de lucru. Întâmplător, românca noastră este o persoană cultă, care, în Arequipa, unde locuiește cu familia ei peruană, desfășoară o "activitate patriotică" utilă cunoașterii în zonă a României. Am întrebat-o, mi-a povestit și am încurajat-o să fie o bună româncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
zis nimic Tovarășul cu prilejul zilei de 1 mai, poate a amânat să ne facă această bucurie la 23 August, doar se împlinesc 45 de ani. S-ar putea să aveți dreptate, acceptai eu cu vigilență. Prin septembrie sau octombrie, întâmplător, l-am întâlnit pe stradă pe ofițer, care se referi imediat la absența măsurilor la care visa, în cadrul festiv al celei de a 45-a aniversări, și îmi dădu, fără să îi fi cerut, următoarea explicație: Știți ce m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și care funcționa normal în condiții de aprigă anormalitate. Formarea noului guvern era o necesitate obiectivă, întrucât ambasadele României mai ales din statele Tratatului de la Varșovia înregistraseră mai multe solicitări de a avea contacte cu noile autorități de la București. Nu întâmplător, primii oaspeți oficiali primiți de noua conducere au fost miniștri de externe de la Budapesta și de la Moscova, iar prima deplasare în exterior a unor membri ai noului guvern era decisă cu rapiditate la Sofia, unde se aranjase o reuniune a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
care erau participante fostele state socialiste și unde prezența mea mi se părea ridicolă, în condițiile în care nu știam mandatul delegației, nu aveam nici o idee cum avea delegația să apere adevăratele interese ale României, mai ales că bănuiam, nu întâmplător, că "lupul își schimbă părul, dar năravul, ba". CUPRINS 1. Activitate de protocol și nu numai 8 2. Vizita în România a ministrului afacerilor externe 13 al Confederației Elvețiene 13 3. Impulsuri noi într-un decor învechit 20 4. Vizita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
polon, unități ale armatei polone, sute de mii de refugiați civili scăpați din urgia germano-sovietică. Toate acestea, sfidând amenințările și presiunile ultimative germane. Adăpostirea tezaurului Băncii Poloniei, în condițiile enunțate de guvernatorul Mugur Isărescu, n-a fost un episod singular, întâmplător, el s-a înscris în politica externă promovată și urmată de România în perioada interbelică: respectarea tuturor angajamentelor asumate prin tratate, relații de colaborare cu statele vecine, consolidarea securității statu-quo-ului teritorial, respingerea revizionismului și a revanșismului. În ultima decadă a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
subl. ns., V. M.), de asemenea, și valorile istorice și artistice românești care se află în păstrare în U.R.S.S.” Confuzia crește dacă adăugăm la cele de mai sus relatarea generalului Vedenin, comandantul Kremlinului, făcută delegației române, că a găsit întâmplător, în biserica Sfinților Apostoli, la doi ani de la numirea sa în funcția amintită, „niște icoane“ ce nu i s-ar fi părut a fi rusești și că, cercetând situația, a aflat că ele „fac parte din Tezaurul depus de români
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și verificate de mai multe ori, nu puteau să rămână necunoscute responsabililor Kremlinului, iar „evacuarea“ lor, împreună cu diverse valori ale statului sovietic, în anii 1941-1945, nu putea trece neobservată, încât mulți ani după război, comandantul Kremlinului să afle cu totul întâmplător despre existența Tezaurului românesc depus acolo. În fine, dacă după întoarcerea din refugiu acest Tezaur a fost pus la locul său, cum se face că părți din el erau împrăștiate prin biserici rusești ? Desigur, multe alte întrebări apar în mod
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
m-a invitat la ședință am rupt-o. Actul a constituit dovada situării mele În opoziție, ceea ce mi-a atras destule neplăceri. În același timp, actul colegului Buldea a constituit ruperea relațiilor dintre noi. Nu ne-am mai revăzut decât Întâmplător, ca doi necunoscuți. Am aderat mai târziu la UNSR, activând până la transformarea ei În UTC ca membru al secției de relații internaționale, condusă de colegul mai mare dr. Ilie Diculescu, asistent la Histologie, ulterior profesor și biochimist de nivel internațional
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
adolescent. “În fața mea a apărut un bătrânel, gârbovit de victoriile obținute, un sfânt bizantin cu fața suptă și Încrețită, dar plin de suflet, plin de artă. Dirija fără partitură, indicând până În cel mai mic amănunt, intrarea fiecărui instrument, “Nu era Întâmplător”, mi-a relatat ulterior cornistul Ghiță Dimirtiu. “Avea o memorie uimitoare și dirija din memorie toate lucrările lui Bethoven”. A rămas În memoria mea sub acest aspect copleșitor, pentru toată viața. Concertele Filarmonicii Îmi ofereau momente Încântătoare, dătătoare de viață
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Iași. Și ai rămas la Iași. De ce ai rămas la Iași? Cu ce te-a tentat până la a rămâne probabil definitiv? Care ți-au fost prietenii literari adevărați de la Iași, cărora le datorezi ceva? Ce? Am rămas la Iași... pentru că, întâmplător, a fost posibil, am început să lucrez aici după terminarea facultății și am reușit cum-necum să supraviețuiesc. În 1997, era un oraș prielnic pentru cineva căzut în "tentația anonimatului". Aici erau câțiva prieteni scriitori, de vârste diferite, pe care îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acești poeți numiți de mine îmi plac fără rezerve și îi consider afini ai mei, fiecare cu limbajul său poetic distinct. Nu o spun cu aroganță, dar cred că sunt cumva pe frontieră, frontierist, așa, în margine cum suna, nu întâmplător, titlul primei mele cărți de poezie. Cred în creatorii care scapă acestor încorsetări canonic-critice, dar nu resping ideea de afinitate, de prietenie literară. Nu sunt un monstru cu orice preț. Cât datorezi înaintașilor din literatura română, clasicilor și modernilor? Unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cuprinde. Or, dincolo de datele de istorie literară, dincolo de conjuncturile politice, cartea ta pune în față conștiința și existența (ca și cum ele s-ar exclude, deși simt, ambele, o atracție ciudată pentru celălalt). Dacă ar fi să mă joc, aș spune: nu întâmplător conștiința a murit, iar existenta, vorba unui vers din Cărtărescu, da, existenta există. Am acum pe masă câteva cărți în care cred (în treacăt fie spus: am avut uneori orgoliul mascat totuși că numai eu puteam spune anumite lucruri despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu asemenea producții și producători de rumeguș?! Citești ce-ți place și eventual lauzi sau poate că nu scrii deloc, dar ai citit pentru sufletul tău. Există și excepții. Recent am scris o cronică despre romanul unui prozator pe care întâmplător l-am citit integral (adică toate cărțile), profesionist adevărat, nu o dată m-a făcut fericit. Pe om l-am întâlnit o singură dată. Am scris o cronichetă despre romanul lui recent și mi-am permis pe lângă bolduirea reușitelor strălucite și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o încheiere de conturi. Nu, nu mi-am încheiat nici un cont până acum, ci dimpotrivă mi-am deschis vreo alte câteva , în care mai am de îndesat niscaiva povești de viață prin care am trecut nu chiar nepăsător și nici măcar întâmplător. Cât privește orizonturile mele literare, acestea sunt, în mare, acelea pe care le-ai întâlnit în cărțile mele de până acum, pe care mi le-am dorit pe linia cărților care au făcut literatura să fie și să mă apropie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
istorie literară", ea nu putea apărea din motive suficient de limpezi. Acum, cele două istorii de căpetenie (ar mai fi și productul stufos, cu tentă de comeraj și cu zgâlțâiri neconvingătoare ale sistemului valoric, datorat lui Marian Popa, care nu întâmplător n-a stârnit decât un interes scăzut) reprezintă, spre a vă prelua cuvintele, nu numai niște "împliniri" ci și "provocări" adresate literaturii în curs, nefixate. E fără doar și poate un câștig pentru aceasta. Însă Istoria lui N. Manolescu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Indeterminat alte chipuri, alte întâmplări. Realitate în sine nu există. Viețile noastre sunt rezultate ale unor multiple perspective. Care au fost întâlnirile esențiale din viața (și cariera) ta? Cât e întâmplare, cât e predestinare în asemenea întâlniri? Nimic nu este întâmplător. Ceea ce pare accidental, aleatoriu în viețile noastre e rezultatul deficienței percepțiilor noastre, incapabile să sesizeze o altă ordine. Întâlniri determinante: Vasile Dan, Katia, Ion Pop, scriitorii de la Echinox, Ștefan Aug. Doinaș. Cât de importante au fost (sunt) Clujul și "Echinoxul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
etc. Care este relația ta cu critica literară? Te-au "citit" bine criticii vremii noastre? Ce ai fi vrut să se spună despre tine și nu s-a spus? Am relația asemănătoare cu a unui bărbat cu o doamnă cunoscută întâmplător și care, după o scurtă conversație, se crede îndreptățită a emite judecăți de valoare la adresa acestuia. Cât privește "cititul", bucuros aș fi în general să mă fi citit cu adevărat. Majoritatea criticilor este prea grăbită; unii sunt de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
estetice și judecățile aruncate cinic pe piață, fără scrupule (nu mai pun la socoteală aroganța criticilor tineri, "fără operă", aroganță care a ajuns deja o regulă). Că prost scriu numai cei pe care ei îi citesc, nu criticii înșiși. Nu întâmplător am ajuns să anunț că vreau să mă retrag din literatură cât mai am eu de trăit? De ce să nu mă bucur de viață și să nu mai citesc revistele literare (care te otrăvesc), să nu mai public volume de pe urma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]