7,211 matches
-
împreună cu camaradul său din munții Muscelului și până la București, se lăsase furat de somn și tresări puternic și din tot trupul când simți mâna celuilalt scuturându-l de umăr. Hai, Cornele, îl îndemnă Fănel Trifu, având grijă să vorbească în șoaptă, deși prin preajmă nu se zărea nici țipenie de om. Destul timp am pierdut pe aici. E timpul s-o luăm din loc!... Da, sigur... Hai! glăsui fostul violonist, dezmeticindu-se și sărind militărește în picioare. Din rucsacul greu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se aplecă peste masă spre ginerele său, cu un aer grav și misterios. Eu, ginere, mi-am făcut niște socoteli..., se apucă el să-i destăinuiască lucrul care se pare că-i stătuse pe inimă și pe limbă, glăsuind în șoaptă, de parcă prin preajmă un dușman nevăzut ar fi stat să-i asculte. Uite cum vine tărășenia... Eu mă gândesc mă bate gândul, de! să cumpăr așa, vreo șase pogoane bune de pământ p-aci și să-l trec pe numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de copii, și-i căută insistent privirea: Atunci spune-mi că nu mă-nșel când cred că ceea ce este între noi se numește iubire. Sau poate că mă înșel?... Nu te-nșeli, dragule, se auzi răspunsul ei, rostit aproape în șoaptă, dar sigur, fără ezitare. Atunci, conchise el, înseamnă că avem dreptul să știm mai multe unul despre altul!... Este ciudat, nu crezi, că după atâta vreme tu nu mi-ai spus mai nimic despre tine, de parcă ai fi o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
De plapuma albă, De ramuri cerești, Pe care creșteau Globulețele vii, Lumini ne ningeau, In glas de copii. Privesc azi in urmă Cum iarna dispare Și mantia verde Sub soare tresare. Gând de vară Noapte de vară, Cuvânt risipit printre șoapte, Taină ruptă din noapte, Miez de cuvânt mușcat dintr-un gând De iubire... Iubesc vara Că-mi este în fire. Iarna Fulgii-și caută cărarea Prin țipete de copii Și aleargă înspre zarea Înecată-n bucurii. Noi ieșim la derdeluș
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-mi întrece Depărtările cerului Dorindu-ți mai mult. Aripile gândurilor larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește în nemărginit Atras de ale neputinței șoapte. Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta, Se spulberă ușor... Și nu mai pot să zbor! Ignat Ana Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Pomii mei Pomii mei se leagănă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Privesc pe fereastră Și o văd! E luna plină. E-mbrăcată în mister Și e baltă de lumină E al nopții cavaler Și o văd! E luna plină. Fără ea nu este noapte “Sclavă albă” și sublimă Razele-s ca niște șoapte Hai, priviți-o! Luna plină. Pasiune Orice om în astă lume Cred că are-o pasiune Să cânte sau să danseze Sau, nu știu, să deseneze. Însă puțini reușesc Să facă ce eu îmi doresc Nu știu cât de bine sună Dar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
abandonat, Undeva-n mine ceva plânge... Și-mi vine să țip: Ajunge! Când te-am văzut m-am simțit ca prima dată: Când te-am salutat și mi-ai spus: Ne-am văzut și altădată. Un zâmbet, o floare, o șoaptă și m-am îndrăgostit Și pe loc m-am ofilit; când cu alta te-am zărit. Asta era cumva gelozie? Sau un semn de mie-mi aparține! Și încă... te iubesc Am strigat la cer și am zis: Te-am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
după moarte, Iubindu-i privirea lucitoare, Iubindu-i sufletul divin Și fața-i încrezătoare, Găsesc pierdut curajul de demult. Cu sufletul îl privesc. Cu ochii îl iubesc. Cu zâmbetul îl ating. Doar timpul trece tăcut și inocent... Anonim O simplă șoaptă ascultă tăcerea Lumii ce-mi zguduie inima Când eternitatea se scufundă în neant. Astăzi totul este schimbat. Răul de ieri, Zâmbetul de azi Au privit în viitor căci Timpul a încetinit remarcabil - O zi din marea viață s-a sfârșit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
făcut nouășpe ani, Arătați-mi ce îmi dați, Curios mai sunt și eu Că și voi sunteți al greu. Doamne , tu, dă-mi sănătate, Să le pot face pe toate, De ziua mea vă scriu așa: Asta este viața mea! Șoapte de amor Îți șoptesc încetișor Șoapte fine de amor Ești o fată frumușică, Dar și foarte iestețică. Iar inima ta ușoară La mine-n gând zboară Iar sufletul tău de durere Îți plânge în tăcere. De durere inima-ți vibrează
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmi dați, Curios mai sunt și eu Că și voi sunteți al greu. Doamne , tu, dă-mi sănătate, Să le pot face pe toate, De ziua mea vă scriu așa: Asta este viața mea! Șoapte de amor Îți șoptesc încetișor Șoapte fine de amor Ești o fată frumușică, Dar și foarte iestețică. Iar inima ta ușoară La mine-n gând zboară Iar sufletul tău de durere Îți plânge în tăcere. De durere inima-ți vibrează, Căci și sufletul îți oftează, Dar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmi auzeam mintea cum delirează neîncetat: „Nu e posibil ca un copil să moară pe asfaltul rece și umed al unui parc pustiu. Nu, nu, nu, nu! L-am privit pentru încă o clipă, izbutind să deslușesc mesajul șters al șoaptelor sale: „Visele mele... Visele mele... Se duc departe! Văd, nu mai văd întuneric... Mama m-a nenorocit... Visele-mi plutesc... O, mamă!” În cele din urmă, își pecetlui suflul glasului, obturat cu un aparent urlet disperat, inutil remedierii situației de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
arborii existenței lui, neștiind că trebuie să se cațere în jos pentru a înțelege filozofia firului de iarbă - etern prizonier printre oameni și poeți. Sîrbu Oana, clasa a VI-a Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Șoaptele speranței Ochii-mi se pierdeau în imensitatea unor picături argintii ce loveau pământul parcă infinit, parcă plâns din cauza biciuirilor de cerneală. Soarele ca o portocală dispăruse demult într-o pătură cenușie și tristă de nori, la fel ca sufletul meu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Brusc, toată neliniștea devenise speranță. Speranța găsirii unei lumi mai bune acolo unde viața devine alta și metafora gândirii e din ce în ce mai reală, mai puternică și mai sugestivă. Dacă aș avea puterea să opresc timpul în loc, m-aș plimba printre speranțe, șoapte și vise, aș cutreiera pământul în lung și în lat ca să ajung la începutul curcubeului. Aș urmări linia lăsată de fluturi. I-aș învăța pe toți oamenii să dăruiască și pentru o clipă toți ar fi mai fericiți. Când timpul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fie Îngrijorată de absența lui Loïc. Văzu că nu era singura. Printre membrii familiei Le Bihan aflați cu toții de față, Gwenaëlle arunca priviri discrete În dreapta și-n stînga. Ghicind ce o preocupa pe fiica lui, Milic Îi aminti Într-o șoaptă că, de la moartea soției lui, fratele ei nu mai suporta Înmormîntările, probabil că Își Îneca durerea În vreun ungher oarecare. Aruncîndu-le o privire mustrătoare, Jeanne le făcu semn să tacă. Marie primi răceala acelei priviri ca pe o rană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre golful Jefuitorilor de corăbii, am Încercat să dau de el și ascultă peste ce nimeresc... Marie se poziționă imediat pe frecvența radio a mașinii 4x4. Era Într-adevăr foarte ciudat, se auzea o respirație sacadată alternînd cu gemete, chiorăieli, șoapte răgușite. - T24 către PC, răspunde! Răspunde! Apelurile Mariei rămaseră fără efect, zgomotele de neînțeles continuau. Plecă În trombă sub privirea lui Annick, deloc liniștită că rămîne din nou singură la post. De cum ajunse În preajma falezei, Marie zări mașina 4x4 a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La capătul a câtorva nopți, în care fecioria ei a rămas neprihănită, fata a început să înțeleagă că promisiunile făcute de prinț erau deșarte. M-a vizitat într-o noapte fără lună, unde numai întunericul putea să se strecoare printre șoaptele noastre. Mi-a cerut în genunchi iertare pentru nesăbuința faptei ei și mai ales a iubirii ei. Mi-a vorbit despre sufletul ei pervertit, ce a cunoscut iubire pătimașă în afara actului iubirii în cele mai insidioase aspecte ale ei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ramuri uscate la milioane de frunze moarte, de la rădăcini putrede la pietre rămase de la ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu te poți măsura. Din cînd în cînd, obosit de întîmplările de peste zi și legănat de șoaptele nopții, puiandrul închidea ochii și aluneca abrupt pe cărările somnului. Vise agitate, cu lupi arătîndu-și colții în lumina lunii, cu guri de fiare sălbatice căscate să-l înghită, îl făceau să tresară îngrozit. Mult după miezul nopții a reușit să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
străduțelor Înguste, Dante se oprea cu toate simțurile În alertă pentru a desluși pasul cadențat al patrulei. Dar Întregul cartier părea cufundat Într-o tăcere absolută, curmată doar din când În când de râsetele izbucnite, de țipetele ușoare și de șoaptele ce proveneau de la ferestrele de la parter. Ridică din umeri, din ce În ce mai scandalizat de obiceiurile pe care le tot descoperea În orașul său. Mintea Îi Înregistra orice amănunt. Avea să Întocmească un raport precis pentru Comună, spre a pune frâu acelei decadențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl asculta cu luare aminte. Dante se Întrebă ce putea ea pricepe din cuvintele acelea pronunțate Într-o limbă diferită de a ei, pentru o altă femeie. Antilia continua să Îl fixeze. Dintr-o dată Începu să cânte, la Început În șoaptă, ca un susur. Din gura ei Întredeschisă ieșea un cântec monoton, puternic ritmat, un ansamblu de cuvinte aspre și de neînțeles. Apoi tonul cântecului urcă, o melodie tristă care ajunse până la bolta tavernei. Dante o asculta fascinat. Nu era nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trupului său? zise el apoi. Medicul șef Își recăpătase aerul de superioritate. — Nimic. E mort. Părea sincer surprins. Ce-ar fi trebuit să descopăr? Dante Închise ușa, Înaintând lent către om, până când aproape că dădu peste el. Îi vorbi În șoaptă. — Că-i mort e o veste care a făcut Înconjurul Florenței. Stă În legile firii ca omul să străbată o scurtă bucată de drum pe Pământ, după voia Domnului, și mai apoi să se Întoarcă În țărână. Dar uneori măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și murim? Chiar domnia ta confirmi acest lucru, urmând cuvântul lui Aristotel: dacă primul cer se rotește frenetic pentru a fi cu Dumnezeu În fiecare punct al său, atunci plinătatea bucuriei sale nu se Întemeiază pe o lipsă defectuoasă? Vorbise În șoaptă, ca și când s-ar fi temut că zeul durerii Îi asculta. Poetul ridică din umeri. Nu Îi ardea să se adâncească Într-o dispută teologică, la ora aceea. Era convins că Teofilo inițiase acea polemică doar pentru a-i distrage atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îndepărtate despre dansul de dragoste al marilor cobre de peste mare, ce poate fi văzut În nopțile cu lună printre dunele deșertului. Antilia Îl acoperise pe Veniero cu mantia și Încerca să Îl readucă la viață printr-o cantilenă rostită În șoaptă, alcătuită din sunete și din cuvinte de neînțeles. Se lipea de el cu o vibrație stranie, ca și când ar fi voit să Îi transmită o parte din propria ei căldură vitală. Apoi se Întoarse din nou spre poet, În timp ce venețianul Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
candid, păcat că nu îl veziîți amintești, iubito, când prăpădeam livezi? Când sfârcurile-a ploaie-ți cădeau puhoi, de mi te simțeam că-mi treci prin gură cireșe pârguite, când pielea ta cuib dulce era de malachite, când fumegai în șoaptă, ațâțătoare: «’Bite, surâsul meu e candid, păcat că nu îl vezidar mai păcat nu este că prăpădim livezi? Iubirea noastră nu e cuplaj de maidanezi, te rog să cauți alte locații potrivite»... Fac cereri, iubi, 'ntr-una, de-atunci, poate mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
coapte buze verzi! Desparte-mă de trupul care urcă în ritmul umbrei, pe o scară, îți jur că este prima oară când masca zilei goale mă încurcă! Cu alge despletite-n zbateri fine ce scapără ca lama de cuțit, în șoaptă, umblă trupul prelungit, al unei alte preafrumoase știme. ai spus că-mi dărui barcarole ai spus că-mi dărui barcarole ca visul să devină ieri și să plutească în mandole un plânset pentru gondolieri că mă aștepți în Atlantida sub
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să cauți drumul vrăjit cu iubire-mpodobit calea divină cu inima plină de lumină... Noapte de primăvară Pe ale gândului chemări coboară-ncet raze de lună și mpletesc cu albastre zări cântece de noapte bună. Noaptea a vrăjit ușor cu dulci șoapte de iubire și-n fiecare colțișor se simt-un val de bucurie Doar florile de liliac plâng toate, a remușcare că s au trecut și e păcat să stea pomul fără floare..... Castani-și râd în plete pregătind falnic intrarea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]