7,853 matches
-
Însăși această interdicție dovedește că, Într-adevăr, se recurgea la sacrificarea unor astfel de „oameni de gradul doi”. Cel mai des menționați În această postură sunt călătorii și străinii, adică indivizii alogeni, de preferință necreștini (evrei, turci, arabi, dar și țigani). „Până și astăzi - scria Lazăr Șăineanu la sfârșitul secolului al XIX-lea - țăranii din Zacint [Grecia] cred că, spre a Întări podurile sau cetățile, e bine a se tăia la fața locului un om, mai cu seamă un turc sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nordul Moldovei spune că iazul de lângă satul Sulița (Botoșani) „se mânie” și dă pe afară, „arătând că cere om”. Apele lacului nu s-au potolit până când Ștefan cel Mare „n-a pus acolo, În gura apelor [la temelia digului], un țigan și un cocoș” <endnote id="(639, p. 33)"/>. Într-o legendă din Herțegovina, privind clădirea podului peste râul Mostar, se spune că la temelia podului - pentru ca acesta să nu se mai surpe - a fost zidită o țigancă. Într-o altă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
31)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, În spațiul românesc, ritualul era mult Îmblânzit, fiind redus la un nivel strict simbolic, dar - În fond - opera aceeași mentalitate magico-rituală : pentru ca edificiul să dureze, unii constructori români zideau la temelie „umbre de țigani sau jidani”, adică zideau o sfoară (sau o trestie) de lungimea umbrei persoanei simbolic sacrificate. Se credea că, prin această operație magică (bazată pe omologia simbolică umbră = suflet), se fură sufletul și că omul asupra căruia se procedează astfel „moare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
populară - Își va pierde și viața după 40 de zile” <endnote id="(166, pp. 180-181)"/>. Și alți antropologi au observat faptul că, În fundațiile noilor construcții, se zideau „umbre” ale unor indivizi considerați de rangul al doilea : bătrâni, călători, străini (țigani, de exemplu) <endnote id="(596)"/>. Ovidiu Papadima a arătat că această practică arhaică este atestată În România de la jumătatea secolului al XIX-lea și acoperă toate zonele țării, dar a făcut greșeala să creadă că „obiceiul zidirii umbrei” este specific
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trece În domeniul substituției animaliere, dar nu suntem prea departe de ea” <endnote id="(388, I, p. 424)"/>. Alte urme de xenocid ritual par să fi supraviețuit În practicile magice de influențare a fenomenelor meteorologice. În secolul al XIX-lea, țiganii cărămidari, care provocau prin vrăji seceta, erau bătuți sau chiar omorâți pentru a „dezlega ploile” <endnote id="(139, pp. 89-91)"/>. De asemenea, În descântecele de magie meteorologică - degradate și ajunse În folclorul copiilor - par să fi supraviețuit unele reminiscențe privind
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
general, un «creștin», niciodată Însă un «evreu».” Faptul e confirmat de o sarcastică vorbă populară din Maramureș : - Pe cine ai Întâlnit În drum, Ioane ? - Un om și un jid <endnote id="(13, p. 87)"/>. Să spunem În paranteză că și țiganul - un alt „străin” tipic - avea parte de același fel de subevaluare : „Țiganul nu-i privit de român ca om” <endnote id="(99, I, p. 150)"/> ; sau : „Nici salca nu e pom,/ Nici țiganul nu e om” <endnote id="(32, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sarcastică vorbă populară din Maramureș : - Pe cine ai Întâlnit În drum, Ioane ? - Un om și un jid <endnote id="(13, p. 87)"/>. Să spunem În paranteză că și țiganul - un alt „străin” tipic - avea parte de același fel de subevaluare : „Țiganul nu-i privit de român ca om” <endnote id="(99, I, p. 150)"/> ; sau : „Nici salca nu e pom,/ Nici țiganul nu e om” <endnote id="(32, p. 527)"/>. Ultima formulă a fost adaptată și pentru cazul evreului. O poezioară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
87)"/>. Să spunem În paranteză că și țiganul - un alt „străin” tipic - avea parte de același fel de subevaluare : „Țiganul nu-i privit de român ca om” <endnote id="(99, I, p. 150)"/> ; sau : „Nici salca nu e pom,/ Nici țiganul nu e om” <endnote id="(32, p. 527)"/>. Ultima formulă a fost adaptată și pentru cazul evreului. O poezioară antisemită, Vâscul și Jidanul (publicată În revista Porunca vremii, 1940), În care se făcea o paralelă Între parazitismul celor doi, se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Puțin probabilă În sine - susține Léon Poliakov -, această interpretare demonstrează că amintirea persecuțiilor din vara anului 1096 nu dispăruse În Germania” (455, III, p. 299). 228. Tache Papahagi, Mic dicționar folkloric, Editura Minerva, București, 1979. 229. „Legende și superstiții despre țigani”, culese de Teodor Bălășel, În Șezătoarea, vol. I, nr. 7-8, 1892, p. 215, și, respectiv, „Superstiții”, culese de Mihai Lupescu, În Șezătoarea, vol. I, nr. 1, 1892, p. 18. 230. Pierre Bogatyrev, Actes magiques, rites et croyances en Russie subcarpathique
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
secolului al XI- lea, păgânii l-ar fi omorât pe primul episcop creștin al ungurilor, Gellért, introducându-l Într-un astfel de butoi și rostogolindu-l În Dunăre din vârful muntelui (azi Muntele Gellért din Budapesta). La fel este ucis țiganul impostor Într-un basm românesc cules În Banat În prima jumătate a secolului al XIX-lea (34, p. 226). 314. Wilhelm Schwarzfeld, „Modul de tratare a evreilor În Galați, În deceniile trecute”, În Analele Societății istorice „Iuliu Barasch”, an III
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sub Reglementul Organic. Studiu istoric”, În Anuar pentru israeliți, XIV, 1891, pp. 191-223. 323. Dimitrie P. Lupașcu, Medicina babelor. Adunare de descântece, rețete de doftorii și vrăjitorii băbesci, Academia Română, București, 1890. 324. Chiar și copiii evrei au preluat credința că țiganii ar fura copii cu sacul. Iată ce notează scriitorul Elias Canetti, aducându-și aminte de copilăria sa, petrecută la Începutul secolului XX În mijlocul comunității evreilor sefarzi din Rusciuc, nordul Bulgariei : „Credeam că [țiganii] fură copii și eram convins că au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și copiii evrei au preluat credința că țiganii ar fura copii cu sacul. Iată ce notează scriitorul Elias Canetti, aducându-și aminte de copilăria sa, petrecută la Începutul secolului XX În mijlocul comunității evreilor sefarzi din Rusciuc, nordul Bulgariei : „Credeam că [țiganii] fură copii și eram convins că au pus ochii pe mine. Pe umerii multora dintre ei se legănau saci și eu nu mă puteam uita Într-acolo fără să-mi Închipui că În ei erau copii furați” (325, pp. 23-24
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-acolo fără să-mi Închipui că În ei erau copii furați” (325, pp. 23-24). Politologul american Jan T. Gross - evreu originar din Polonia - Își aduce aminte „cum bona mea obișnuia să mă sperie spunându-mi că mă vor lua țiganii dacă nu mă cumințesc” (784, p. 196). 325. Elias Canetti, Limba salvată. Istoria unei tinereți, prefață și tradu cere de Elena Viorel, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984 (prima ediție, Die gerettete Zunge. Geschichte einer Jugend, Carl Hanser Verlag, München, 1977). 326
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din București (1810-1939)”, Revista de Istorie Socială, vol. II-III (1997-1998), Romanian Cultural Foundation, Iași, 1999, pp. 165-235. 577. Printr-un hrisov din 1785, domnitorul Moldovei Alexandru Mavrocordat a hotărât ca, „de astăzi Înainte, nicidecum moldovan țigancă să nu ia, nici țiganul moldovancă, ci acest fealiu de Însoțire și cununie să fie de istov cu hotărâre oprite” ; cf. Rromathan. Studii despre rromi, vol. I, nr. 2, București, 1997, p. 115. 578. Simeon Fl. Marian, Mitologie românească, ediție Îngrijită de Antoaneta Olteanu, Editura
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Romanian History. Papers from the International Symposium, București, 30 septembrie - 4 octombrie 1996, ed. Ion Stanciu, Silex Publishing House, București, pp. 70-78. 581. În mod tradițional, În Europa Centrală și de Est, cei acuzați de astfel de acte abominabile erau țiganii. La sfârșitul secolului al XVIII-lea (1782), În Ungaria, două sute de țigani au fost spânzurați, fiind incriminați ca ar fi furat și mâncat copii, scria Mihail Kogălniceanu prin 1836, În „Schiță asupra istoriei, moravurilor și limbii țiganilor” ; cf. Rromathan. Studii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1996, ed. Ion Stanciu, Silex Publishing House, București, pp. 70-78. 581. În mod tradițional, În Europa Centrală și de Est, cei acuzați de astfel de acte abominabile erau țiganii. La sfârșitul secolului al XVIII-lea (1782), În Ungaria, două sute de țigani au fost spânzurați, fiind incriminați ca ar fi furat și mâncat copii, scria Mihail Kogălniceanu prin 1836, În „Schiță asupra istoriei, moravurilor și limbii țiganilor” ; cf. Rromathan. Studii despre rromi, vol. I, nr. 2, București, 1997, p. 140. 582. Bernard
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acte abominabile erau țiganii. La sfârșitul secolului al XVIII-lea (1782), În Ungaria, două sute de țigani au fost spânzurați, fiind incriminați ca ar fi furat și mâncat copii, scria Mihail Kogălniceanu prin 1836, În „Schiță asupra istoriei, moravurilor și limbii țiganilor” ; cf. Rromathan. Studii despre rromi, vol. I, nr. 2, București, 1997, p. 140. 582. Bernard Wasserstein, Dispariția diasporei. Evreii din Europa Începând cu 1945 [Vanishing Diaspora. The Jews in Europe since 1945], Editura Polirom, Iași, 2000. 583. Leon Volovici, „Antisemitismul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
oglinda timpului. Culegere de articole publicate În „Curierul israelit” (1921-1945), ediție Îngrijită de Puica Schäffer-Strihan, Tipografia Dalia Offset, Tel Aviv, 2001. 685. Mihai Eminescu, Opere, vol. VII, Proza literară, ediția Perpessicius, Editura Academiei, București, 1977. 686. Minorități etnoculturale. Mărturii documentare. Țiganii din România (1919-1944), volum editat de Lucian Nastasă și Andrea Varga, cuvânt Înainte de Alexandru Zub, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Cluj-Napoca, 2001. 687. Gerhard Schoenberner, Der gelbe Stern. Die Judenvernichtung in Europe (1933-1945), Fischer Taschenbuch Verlag, Frankfurt am Main
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru 30 de zile în lagăr în conformitate cu decizia dl.gen. guvernator al provinciei Bucovina pentru că nu a purtat semnul distinctiv al evreilor. La 13 septembrie 1942 au fost trimiși în Transnistria prin Legiunea de jandarmi Dorohoi un număr de 69 țigani din teritoriul urban al județului Dorohoi din cei fără ocupație precisă și mijloace de existență. La 22 septembrie 1942 a mai fost trimis țiganul Ciurcea Costache prins cu ocazia raziei din 21 septembrie 1942 pentru a fi evacuat pe urma
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
septembrie 1942 au fost trimiși în Transnistria prin Legiunea de jandarmi Dorohoi un număr de 69 țigani din teritoriul urban al județului Dorohoi din cei fără ocupație precisă și mijloace de existență. La 22 septembrie 1942 a mai fost trimis țiganul Ciurcea Costache prins cu ocazia raziei din 21 septembrie 1942 pentru a fi evacuat pe urma celorlalți în Transnistria. Din cauza lipsei de mijloace de transport,Legiunea de jandarmi ni l-a înapoiat în mod provizoriu. Evreii din Dorohoi sunt 2500
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
la treabă serioasă, productivă, a evreimii ce a supraviețuit de-a lungul timpului din diverse expediente, cunoscute fiind mai mult ca „gheșefturi”. Partidul voia ca toată populația României, numai cu excepția noilor stăpâni roșii și a ciurdei lor de activiști plus țiganii nomazi, să pună osul la treabă pentru reconstrucția țării ruinate literalmente de război. Ceva mai târziu, Încercarea autorităților de a-i Încadra În munca fizică, efectivă, pe evrei a primit numele de „restratificare”. În documentele cercetate de autorul acestui material
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a citit-o (Înainte de a apărea pe piață) și a fragmentat-o așa cum a vrut el. După o introducere aproape elogioasă, cenzorul a Început să dea cu bâta-n baltă când a remarcat „...tenta satirică a referirilor despre evrei și țigani”. Cum religia fusese declarată Încă de pe timpul lui taica Lenin (cel cu o emisferă cerebrală cât un bob de mazăre) „opiu pentru popor”, ai noștri comuniști i-au urmat „indicățiili” luptând din greu pentru Închiderea ei Într-o sferă blindată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În a doua parte a amplului său proces scris de amputare ideologică, notat cu „b”. Iată conținutul explicativ: „O a doua categorie de intervenții s-au efectuat Într-o serie de materiale cu un pronunțat conținut satiric la adresa evreilor și țiganilor”. Martor ocular În ampla și Îndelungata sa documentare pe teren, Adăscăliței a descris fiecare costum al pieselor de teatru popular specifice, mai ales, sărbătorilor creștine de iarnă de pe cuprinsul proaspătului județ Vaslui, chivernisit de Ceaușescu și cu aproape Întregile
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
gîtului, pe care vrea să le vîndă”. Pentru ca imaginea personajului să fi și mai hazlie, meșterii populari din comuna bârlădeană Îi mai atașaseră și „...un gheb”. Pus pe salvat onoarea tuturor minoritarilor, cenzorul Andrei, i-a desființat pe cei doi țigani de la Iana deoarece „...urs și ursar se fac numai țiganii, care sînt nelipsiți din vălăret și din sat” ceea ce contravenea dispozițiilor inimosului partid egalitarist. Cât despre halatul „jidanului” de la Rafaila, Adăscăliție scrisese (și Andrei tăiase cu neasemuit sârg) următoarele „...este
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să fi și mai hazlie, meșterii populari din comuna bârlădeană Îi mai atașaseră și „...un gheb”. Pus pe salvat onoarea tuturor minoritarilor, cenzorul Andrei, i-a desființat pe cei doi țigani de la Iana deoarece „...urs și ursar se fac numai țiganii, care sînt nelipsiți din vălăret și din sat” ceea ce contravenea dispozițiilor inimosului partid egalitarist. Cât despre halatul „jidanului” de la Rafaila, Adăscăliție scrisese (și Andrei tăiase cu neasemuit sârg) următoarele „...este o pelerină ruptă și murdară, cu slin pe ea și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]