KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...260 261 262 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

adunați În jurul computerului, care avea din nou demontate panourile din spate. Luminile continuau să clipească, iar alarma să urle. — Ce s-a Întâmplat? strigă Norman. — S-a defectat echipamentul! — Care echipament? — Nu mai reușim să deconectăm blestemata asta de alarmă, țipă Barnes. S-a declanșat și nu mai putem s-o oprim! Teeny... — ... Se repară, domnule! Masiva ingineră stătea chircită În spatele computerului. Norman Îi observă curbura lată a spatelui. — Deconectează odată blestemăția aia! — O deconectăm, domnule! — Oprește-o! Nu mai aud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Norman Îi observă curbura lată a spatelui. — Deconectează odată blestemăția aia! — O deconectăm, domnule! — Oprește-o! Nu mai aud nimic! „Ce să audă?“ se Întrebă Norman, apoi Harry intră Împleticindu-se și se ciocni de Norman. — Dumnezeule... — Stare de alarmă! țipă Barnes. Stare de alarmă! Marinar Chan! Sonarul! Tina se afla lângă el, calmă ca Întotdeauna, ajustând cadranele de pe monitoarele centrale. Își puse căștile la urechi. Norman se uită la sfera de pe monitorul video. Sfera era Închisă. Beth se duse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
puse căștile la urechi. Norman se uită la sfera de pe monitorul video. Sfera era Închisă. Beth se duse la unul din hublouri și privi atentă materialul alb care bloca vizibilitatea. Barnes se Învârtea ca un nebun printre fulgerele luminilor roșii, țipând și blestemând În toate direcțiile. Apoi, deodată, alarma Încetă, iar luminile se stinseră. Toți tăceau. Fletcher se Îndreptă de spate și oftă. Harry rupse tăcerea: — Credeam că l-ai reparat... ssst! Auziră pong-ul Înăbușit și repetat al sonorului. Tina Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
pozitivă! Creați presiune pozitivă! Norman Îl văzu pe Ted pe podea cu puțin Înainte de a trece peste el și apoi Îl zări izbindu-se de consola computerului, cu fața lipită de ecranul pe care străluceau literele: NU VĂ TEMEȚI. — Jerry! țipă Ted. Oprește-te, Jerry! Jerry! Brusc, lângă ei se ivi Harry, cu fața răvășită, cu ochelarii strâmb așezați. — Nu-ți mai răci gura de pomană, o să ne omoare pe toți! — Nu Înțelege! țipă Ted, căzând Înapoi pe canapea și fluturându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
care străluceau literele: NU VĂ TEMEȚI. — Jerry! țipă Ted. Oprește-te, Jerry! Jerry! Brusc, lângă ei se ivi Harry, cu fața răvășită, cu ochelarii strâmb așezați. — Nu-ți mai răci gura de pomană, o să ne omoare pe toți! — Nu Înțelege! țipă Ted, căzând Înapoi pe canapea și fluturându-și brațele În dezordine. Izbiturile energice ale metalului pe metal continuau neobosit, aruncându-l pe Norman de colo-colo. Încercă să se agate de niște mânere, dar avea mâinile umede și nu putea apuca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-l pe Norman de colo-colo. Încercă să se agate de niște mânere, dar avea mâinile umede și nu putea apuca nimic. Ascultați aici! spuse Barnes prin intercom. Chan și cu mine vom ieși afară! Fletcher preia comanda! — Nu ieșiți afară! țipă Harry. Nu ieșiți afară! — Deschidem trapa În acest moment, replică Barnes laconic. Tina, urmează-mă! — Veți fi omorâți! țipă Harry, care fu azvârlit și se izbi de Beth. Norman se afla din nou la podea; se lovi cu capul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
apuca nimic. Ascultați aici! spuse Barnes prin intercom. Chan și cu mine vom ieși afară! Fletcher preia comanda! — Nu ieșiți afară! țipă Harry. Nu ieșiți afară! — Deschidem trapa În acest moment, replică Barnes laconic. Tina, urmează-mă! — Veți fi omorâți! țipă Harry, care fu azvârlit și se izbi de Beth. Norman se afla din nou la podea; se lovi cu capul de un picior al canapelei. Suntem afară, comunică Barnes. Și deodată izbiturile Încetară. Habitatul Încremeni. Nimeni nu mai mișca. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
așteptă o clipă, apoi deconectă consola. — la uitați-vă cum arată acum, spuse Tina care se ridică În capul oaselor și, trăgând la o parte pătura, Îi arătă piciorul stâng. Rana se prezenta mult mai rău decât atunci când o auziseră țipând și, după ce alergaseră prin habitat, o trăseseră Înăuntru prin trapa Cilindrului A. Acum, mergând În diagonală de-a lungul piciorului, se vedea o serie de protuberanțe În formă de farfurie, având centrul umflat și purpuriu. — În ultima oră s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Eu cred că Înseamnă că ne aflăm În primejdie de moarte, replică Norman. De ce te interesează așa de mult banda asta? — Pentru că n-am altceva mai bun de făcut și dacă nu mi-aș găsi o ocupație aș Începe să țip și să fac scene. Deja m-ai văzut Într-o asemenea stare, Norman. — Oare? Nu-mi amintesc nici o scenă. — Mulțumesc, spuse Beth. Norman observă o pătură pe canapeaua din colțul laboratorului. În plus, Beth demontase una din lămpile de la bancul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Oh, Doamne... Calmarul se mișca Înainte. Lumina ce pătrundea prin hublouri le permitea să se vadă Între ei. „Începe. Și de data asta nu mai putem rezista“. Se auzi un bocănit În clipa În care un tentacul izbi habitatul. — Jerry! țipă Ted. Vocea Îi era ascuțită, Încărcată de tensiune. Calmarul se opri. Corpul se mișcă lateral și putură vedea ochiul uriaș privind țintă la ei. — Jerry! Ascultă-mă! Calmarul păru că ezită. Ne ascultă! strigă Ted și apucă o lanternă atârnată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
tulpini groase cât un trunchi de corp omenesc și a unei mari frunze incandescente, lungă de un metru și jumătate, legănându-se orbește În spatele său și, În timp ce se ferea, o văzu pe Beth izbită și aruncată Într-o parte. Tina țipă terorizată. Aburi puternici de amoniac le ardeau ochii. Tentaculul oscilă Înapoi, către Norman. Acesta Își ridică mâinile Într-un gest reflex de apărare și atinse carnea slinoasă și rece când brațul gigantic Îl răsuci și-l azvârli, lovindu-l de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
ar fi putut să fie zgomotul metalului suprasolicitat, iar tentaculele se prelinseră cu repeziciune, părăsind sasul. Văzură pentru ultima oară corpul lui Ted, târât În apa Întunecoasă, iar Fletcher smuci În jos maneta cutiei verzi. Dar deja alarmele Începuseră să țipe și avertizoarele optice să licărească. — Foc! strigă Fletcher. Foc În Cilindrul E! Fletcher le dădu măști de gaze; lui Norman masca Îi tot aluneca pe frunte, acoperindu-i vederea. Când ajunseră În Cilindrul D, fumul se Îngroșase. Tușiră și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
vom muri“. Nu găsi nici un extinctor, dar dibui cu mâinile ceva metalic pe perete și, prin fumul Înecăcios, Norman Îl pipăi, Întrebându-se ce putea fi acea protuberanță. Deodată, două milioane de volți se scurseră prin trupul său. Mai apucă să țipe o dată și căzu pe spate. CONSECINȚE Privea concentrat un roi de luminițe care Îi păreau straniiși cu o morfologie ciudată. Se ridică, simțind o durere ascuțită, și privi În jurul lui. Se afla pe podeaua Cilindrului D. O ceață vagă, fumurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
vă părăsesc. — De ce? Pentru că amândoi sunteți plictisitori. Aha, făcu Beth. „Psihologul cel Calm“ a hotărât că suntem plictisitori? — Exact, spuse Norman pășind prin tunelul de sticlă, fără să privească Înapoi. Unde pleci așa, după ce arunci În jur sentințe asupra celorlalți? țipă În urma sa Beth. Norman nu se opri din mers. — Hei, cu tine vorbesc! Nu pleca așa când vorbesc cu tine, Norman! El intră din nou În sala de mese și Începu să deschidă sertarele, căutând batoanele cu nucă. I se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
uite prin hublou. Calmarul verde era deja afară, iar brațele-i uriașe, pline de ventuze, se Încolăciseră În jurul bazei habitatului. Unul din tentaculele sale lungi plesni peste hublou și o clipă Îi văzu, ventuzele deformate prin sticlă. SUNT AICI. — Harryyy! țipă Beth. O zdruncinătură, provocată de strânsoarea brațelor calmarului. Apoi scrâșnetul lent, agonizant al metalului. Harry intră alergând În cameră. — Ce este? Știi prea bine ce este, Harry! strigă Beth. Nu, nu, ce este? — Este calmarul, Harry! — O, Dumnezeule, nu! gemu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
să fiu eu, nu se poate să fiu eu! gemu Harry. O nouă zdruncinătură Îl făcu să se clatine pe picioare. — Nu se poate să fiu eu! strigă din nou Harry. Asta nu are nici o legătură cu mine! Apoi Harry țipă, corpul i se răsuci și Norman o văzu pe Beth trăgându-i seringa din umăr, cu o picătură de sânge În vârful acului. Ce faceți? strigă Harry, dar deja privirea Îi devenise sticloasă și absentă. La impactul următor, se Împletici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
zăcea Harry. Podeaua era rece și umedă. Abia după mult timp reuși să adoarmă. 09.00 ORE Izbiturile, niște izbituri groaznice, și vibrațiile podelei Îl treziră deodată. Brusc alertat, sări În picioare. O văzu pe Beth În fața monitoarelor. — Ce este? țipă el. Ce s-a Întâmplat? — Ce să fie? Întrebă Beth. Părea calmă. Îi zâmbi. Norman privi În jur. Alarmele nu se declanșaseră și nici luminile roșii. — Nu știu, am crezut... nu știu, se bâlbâi Norman. — Ai crezut că am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
prin trapa deschisă apa bolborosea și Împroșca. Văzu mâna Înmănușată a lui Beth, aproape de suprafață, fluturând; era exact sub el, În afara de ea nu mai avea pe nimeni, așa că, fără să ezite, se aruncă În apa Întunecată. Îi venea să țipe din pricina șocului termic; Își simți plămânii sfâșiați. Întreg corpul Îi amorți instantaneu și timp de o secundă fu cuprins de o paralizie cumplită. Apa Îl răsucea și-l azvârlea cu puterea unui val uriaș; Îi lipsea forța necesară pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
apucă pe Beth de braț, dar o scăpă iarăși. — Dă-o naibii, Norman! Prinde-o bine! — Încerc! — Uite, apuc-o acum. „Atenție! Cinci minute și numărătoarea continuă.“ Alarma avea acum un sunet ascuțit, cu un piuit insistent. Erau nevoiți să țipe ca să se poată auzi. — Harry, dă-mi-o... — Bine, uite, ia-o... — Na, c-am scăpat-o! — la-o acum... În sfârșit, Norman o apucă pe Beth de furtunul de aer, aproape de cască. Se Întrebă dacă nu cumva acesta avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
mamă! urlă Harry, deși ascensiunea continua, ca și cum nu li s-ar fi Întâmplat nimic. Am reușit! — Șaizeci de metri, anunță Norman. Afară apa devenise acum de un albastru-deschis. Apăsă pe niște butoane, micșorând viteza de ascensiune. Urcaseră foarte repede. Harry țipa, bătându-l pe Norman pe spate. — Am reușit! Fir-ar dracu-al dracului, am reușit! Am supraviețuit! N-aș fi crezut că vom reuși! Am supraviețuit! Norman distingea cu greu instrumentele de bord din cauza lacrimilor. Deodată, soarele strălucitor Îl făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721

pasăre violet. Pasărea plutește iar dedesubt marea se zbuciumă, plînge, vălurește. Aripile se mișcă nu numai cu ochiul privitorului dar și cu trecerea vremii sugerîndu-ți că timpul e inegal. Pasărea vine și pleacă, se rotește în căutare. Numai că nu țipă. Cerul și marea trec prin anotimpuri și povestesc mereu. Iar noaptea...Ei, bine, noaptea întunericul vitraliului se adîncește forfotind neguri. Pînă la mine se simte, acolo, o zbatere. Și eu sînt tînăr sau matur, cînd întreg, cînd multiplu. Stupefiat de

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
umple la loc. V. tînăr, ce să cauți printre ceilalți? Cu toții se plîng de griji și așteaptă o minunată societate ca să-i absolve de povara lor. Ei nu au nevoie de mărturisirea iminentei lupte, ci de promisiuni de siguranță. Deși țipă cu putere. Strigătul e de ajutor. Să-i apere cineva. Așa se-nvîrte lumea, să alergăm năuci căutînd o credință, clădind sicrie în care așteptăm să se întrupeze zeul. V. tînăr descopăr că de fapt nu ne obsedează moartea și nici

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
momentul adevărului și îndoiala mîngîie doar realitatea pierderii lui. Puteai atinge fiecare fibră a lumii și reușeai să te acordezi ei, făcînd-o să reverbereze. Descărcarea unei blestemate energii te-a făcut însă să pierzi luciditatea care dădea concretețe peisajului. Pescărușii țipă mai tare căci fulgerul acela pare că le-a distrus cuiburile. Îți lepezi veșmintele și te așezi pe nisip, direct în aerul rece. Diurna întemeierii se capătă greu, ca un “-Ah!” ieșit din nudul roz al acestei dimineți adolescente. V.

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
pentru o clipă în visul tînărului V. și descopăr și acolo o stranie pasăre neagră planînd în juru-i. Surprind pentru cîteva clipe privirea acesteia și tresar speriat. E un vultur cu ochii ficși și pupilele liniare ca la reptile. Nu țipă, își înclină capul ritmic în zbor pentru a privi mai bine. Îi spuneam destul de recent Doctorului că, dacă un aparat fantastic ar înregistra concluziile la nivelul istoriei, din pîlnia sa s-ar auzi, strigat de miliarde de voci, un singur

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
sterp ca o lehuză. „-Ești și tu personajul meu!” Dar tresare imediat pentru că surprinde, ca o imagine suprapusă, chipul vulturului reptilian foarte aproape de sine, gata să-l înhațe pe cînd aici, în vitraliu, păsările își iau zborul pe traiectorii năucitoare, țipînd speriate. Dincolo de sticla timpului Doctorul îl întreabă din nou: „-Tu știi de ce te vînează lumea? Pentru că ești dezertor iar ea are nevoie de soldați încolonați, să-i servească, să-i întrețină starea tonică de luptă. Pe tine te-a castrat

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]