6,569 matches
-
cuceri. Cum altfel să se lase interpretat, de pildă, unul dintre cele mai cunoscute gesturi, când taie fără milă frumoasa coadă a câinelui cumpărat cu 7000 de drahme, lăsându-i muți de uimire pe atenieni? Dorință de a sfida, cruzime absurdă, un gest pervers? „Felinitate, narcisism de clasă, pasiune pentru pariuri și jocuri, prodigalitate, temperament.” Sunt doar câteva din trăsăturile acestui dandy avant la lettre, pe care le analizează cu finețe Roger Kempf 2. Li s-ar mai putea adăuga, Între
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Încălcând granițe cu pașapoarte false, dând lovituri de maestru, cu arma În mână (mai toate aceste fapte de vitejie fiind, spun biografii săi, pure mistificări) sau provocându-l pe campionul mondial la categoria grea, gest de o gratuitate totală. Ludicul, absurdul, superfluul sunt trăite de Cravan cu o grație și o eleganță care Îl fac repede idolul unei Întregi generații de tineri, atunci, dar și astăzi. El Își „construiește” o retragere pe măsură: Îmbarcat pe o navă fragilă, ia În piept
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
marginea prăpastiei”, deoarece ei par mai apropiați de spiritul a ceea ce am convenit că este dandysmul „istoric”. Libertinilor dandy ai secolului XX le e tot mai greu să iasă În evidență, din simplul motiv că gesturile lor de o gratuitate absurdă nu mai au motivație și ecou Într-o lume intrată În degringoladă, pentru care valorile tradiționale s-au spulberat. Forța de șoc a provocării lor este, În consecință, nulă. Din păcate, numele chemate În ajutor de Delbourg-Delphis sunt puține și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Sunt Însă timpuri de neînțeles, care rezistă la tot ce se spune despre ele. Marea epocă a unor Pitt, Fox, Windham, Byron, Walter Scott s-ar micșora dintr-o dată, pentru că o copleșește numele lui Brummell! Dacă o asemenea pretenție e absurdă, Brummell avea totuși În el ceva demn de a atrage și captiva privirile unei mari epoci; acel soi de priviri pe care nimeni nu le poate prinde vreodată - ca păsărelele În oglindă; doar chemarea veșmintelor elegante sau splendide. Brummell, care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să facă nimic, doar să se desfete În trândăvia lor!... Și lumea Întreagă, spectatoare a acestei bătălii, a văzut cum tocmai cei mai vajnici apărători ai acestui sistem au Început să Îl proscrie, să Îl declare subversiv, periculos, stânjenitor și absurd, de Îndată ce s-au văzut metamorfozați din cei care muncesc În cei care trândăvesc. Iată deci cum, din acel moment, societatea Începu să se realcătuiască, să redevină a baronilor, a conților, a panglicilor, iar penele de cocoș fură Însărcinate să-i
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Împrejurărilor. În această privință, celor lipsiți de imaginație le recomandăm să consulte Scrisorile lui Montesquieu. Acest ilustru scriitor a dovedit o rară suplețe și un mare talent În felul În care Își Încheia cel mai neînsemnat mesaj, având oroare de absurda monografie a acelui „am onoarea să fiu...”. Din moment ce reprezentanții vieții elegante Întrupează aristocrația naturală a unei țări, ei Își datorează reciproc considerația unei totale egalități. Cum talentul, banii și puterea dau aceleași drepturi, persoana În aparență slabă și neputincioasă la adresa
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tradițională și banală, și să răstoarne ierarhia meritelor ș...ț. El are pretenția să acorde cea mai mare importanță lucrurilor care o au pe cea mai puțină. El ajunge să le impună celorlalți această perspectivă asupra lumii, În mod voit absurdă ș...ț. Dintr-un ansamblu de practici neînsemnate și inutile, el face o artă care poartă pecetea sa personală, care seduce și care place ca o lucrare a spiritului. El transmite celor mai mărunte semne ale costumului, ale ținutei și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
frumoasă tocmai pentru că se termină. Viața, da... tragica și minunata povară de a trăi, plină de infinite posibilități de măreție și de ratare ; ieri un idol, iată-te azi o fantomă. Viața plină de culoare și de cântece, de iubiri absurde, de extaz și viața sumbră, goală, nesfârșit de întunecată, duhnind a sărăcie și foame. Dintre atâtea și atâtea lucruri, ce șansă, dacă stai să te gândești, ce șansă să te fi născut, apoi ce șansă să fi supraviețuit fiecare an
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ne putem Întreba de ce a pus prozatorul acolo citatul acela din Shakespeare? «Te du și povestește mai târziu că un nebun ți-a spus să fugi.» Ne putem Întreba: să fugim de cine? De viață?” Bâlbâiala limbii de lemn În fața „absurdului” ne-partinic, a imaginației imprudente incriminează, firește, abaterea de la normele scrisului oficial, de la „marile Înfăptuiri” și de la marile visuri „angajate” ale maselor angajate. Agresaserăm, trebuia să recunoaștem, nu doar canonul pionierilor și al forțelor armate. Încheierea dădacei de la Luceafărul nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atât a conecției, cât și a inevitabilei „contrarieri”. Exasperat de ceea ce mă Înconjura și asfixia, nemulțumit de cât izbutisem să fur din Frumusețe și să posed din Adevăr, mă simțeam solidar, În pofida Înstrăinării, cu cei lângă care trăisem În vremuri absurde. „Căruța cu proști” era chiar viața care ne Întâmpina la fiecare Întredeschidere de ușă, și nu era vorba doar de proștii de la putere. Pledoaria pentru „impuritate” mi se părea onestă și Îndreptățită, chiar și din punct de vedere literar. Deși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
așa cum o trăim după război până astăzi. Mai sunt vreo două-trei astfel de elemente, dar Dumneavoastră ați scris despre unul care le presupune pe celelalte. Sunteți primul scriitor de la noi, de după război, care nu trunchiază perspectiva, limitând-o abuziv și absurd, și o dă ca și Întreagă. Respirați normal, respirați aerul planetei, nu al urâtei celule de Închisoare fără fereastră, În care se zbat, patetici și grotești, atâția. Respirația normală a Dumneavoastră este un fapt senzațional. Aceasta este actualitatea, aceasta este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
după 1946, anul apariției acelui text juvenil al lui Paul Georgescu, solicita, firește, asiduu judecata și opțiunile sale ulterioare. Simpla Încrâncenare a „fidelității” făcea, după patru decenii comuniste, cuvinte ca surâs, ironie și spirit critic irelevante, dacă nu și ridicole, absurde, grotești. Autorul lumina cu acuitate și umor contradicțiile, dar nu putea admite, totuși, că „polivalența necesară” aparține, helas!, doar imperfectei democrații. Nevoie de a sfida zădărnicia printr-una mai vastă și devastatoare? Înlănțuire de un rug? Un „bordel În flăcări
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
iar regretele nu sunt neglijabile. Cele care ne mai Însoțesc sunt asaltate, și ele, periodic, de intemperii și idiosincrasii și idioții, una mai veninoasă decât alta, una mai „mofturoasă” decât alta. Nu doar un fel de băltăreț caraghios, declanșând dezghețul absurd, cum se Întâmpla În romanul de ieri care este și de azi, ci și, cine ar crede, un crivăț cu alice de gheață În plină vară arabă. Zilele Însuflețirii și ale consimțirii, diluând până ieri răul ubicuu și reinventând binele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ales martir, dar oricât pare literatura sa „instalată În nenorocire” (Ov.S. Crohmălniceanu o alătură, și pe acest temei, de cea a lui Kafka, Bruno Schulz și Robert Walser), ea reprezintă, În același timp, una dintre cele mai dramatice sfidări aruncate absurdului și, În cele din urmă, În ciuda prețului incomparabil sau poate tocmai prin acesta, concretizează o exemplară izbândă spirituală. Viitorul scriitor se interesează, cu fervoarea nediminuată, de literatură și filosofie, muzică și pictură, tot ceea ce Îi oferise dintotdeauna repere de reală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
expiere sau chiar o sublimare a suferinței, ci, poate, și un mod de a interoga sacralitatea, prin și În creație. Înrudit cu Franz Kafka și Bruno Schulz, Blecher Își păstrează locul său aparte. Miraculosul „hiperintensității” diferă de geometria implacabilă a absurdului kafkian și conține, credem, o gamă mai amplă de laitmotive tragice, o mai Înaltă decolare decât la Bruno Schulz. Pe cerul neliniștit al operei sale continuă să ardă acest final lamento de psalm, În care omul de fiecare zi și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
anumit raport cu oamenii, devii un „factor” În viața lor. * Să-i vorbești despre cutia magică ar fi Însemnat să-l sperii. Să-i spun că depozitează mesajele de la marele necunoscut căruia Încercăm să-i dăm un nume, bolborosind pseudonime absurde, codificate? Aș spulbera orice șansă de cordialitate. Am mai umplut o dată paharele, am ciocnit. I-am mărturisit că voi lipsi câteva luni. L-am rugat să predea poșta, ca totdeauna când lipsesc, bătrânei de la ușa vecină. A golit paharul dintr-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
seara când au apărut, grupați și obosiți, În lumina orbitoare a sălii și În lumina suavă a superbei primăveri pariziene, ar fi greu de uitat. Surpriza, entuziasmul, emoția au fost repede deviate Într-o stânjenire maladivă. Stăteam sub un șoc absurd care contrazicea cordialitatea și euforia generală. Tulburarea, panica inexplicabilă, timorarea, transpirația rece și migrena m-au azvârlit afară din pavilionul zgomotos și festiv. Părăsisem, după doar vreo zece minute, evenimentul. Traumă apăsătoare, mă consideram singurul vinovat pentru dezastrul acelei seri
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
7 ani era tocmai șocul „Întoarcerii pe dos” a interpretării. Răsturnarea era, cumva, În spirit ionescian?... „Dreptul la prostie”? Cât de „proastă” era prostia de ieri și de azi?... Mi-ar fi plăcut să reiau asemenea Întrebări cu părintele teatrului absurdului. Drept fundamental la candoare, Îndoială, provocare, eșec? Forme ale libertății, ale individualității, adică? Ionescu ar fi avut destule de spus, presupun. Îl văzusem, În treacăt, În vizita mea la Paris la Începutul anilor ’80, În seara pe care aveam s-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a lungul persistentei autoanalize. În momente de șoc, În timpul captivității și adesea după război, În socialism, când realitatea Îi reamintește naratorului identitatea-destin, el se „metamorfozează” ( În sens kafkian, aș zice) Într-o femeie cheală, În capot roșu, În fața oglinzii. Străină, absurdă, terifiantă, imaginea fatalității Înseși. „Revelația definise situația mea neplăcută și de neînțeles, Îmi explicase, aș spune, apartenența. Apoi, s-a dovedit până la urmă că nici nu mai aveam nevoie de ea, făcusem pace cu această idee, evreitatea mea, adică, cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pre-conștiinței, al preexistenței. Studenții americani au fost atrași de felul În care narațiunea Îi plonja, fără minime repere orientative, cum se Întâmplă frecvent În scrisul lui Tabucchi, În aventura codificată a lecturii. Forțați să instituie și reconstituie, ei Înșiși, logica absurdului existențial, apreciau faptul că autorul nu intenționa să „soluționeze” enigma, nici să ofere uluitoare revelații, doar să reamintească „ceea ce știam și uitasem”, cum scria frumoasa Irina, studenta basarabeană din clasă. Sugestia că ar fi putut fi vorba, În cazul lui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
1989, Proclamația de la Timișoara urmărea o întoarcere la originile revoluției și mai ales la sensul ei profund anticomunist. Denigrată de puternicii zilei (Frontul Salvării Naționale și echipa condusă de Ion Iliescu) și răstălmăcită în fel și chip (printre alte acuze absurde era aceea că documentul solicita... autonomia Banatului), Proclamația deranja prin toate cele 13 puncte ale sale, dar mai ales prin punctul 8, care propunea soluția lustrației, pentru concretizarea unei purificări etice (cu miză politică) la nivelul întregii Românii. Textul Proclamației
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
fi să nu fie îngrijorați chiar degeaba? Să se facă o nouă rotație de cadre și să fie trimiși în locul minerilor care sunt chemați pentru a treia oară să apere ei guvernul în locul celor de la poliție. O, Doamne, câte întrebări absurde nu poți să-ți pui ca să ieși și de data aceasta la suprafață ca de obicei, cu umor, să nu mori de tristețe și de rușine că ai văzut și ai tăcut ca ultimul laș. Singura ta salvare este că
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
înmărmuriți în fața micului ecran ca să vedem altfel și altfel tot ce am mai văzut cândva. Ideea conducerii Radioteleviziunii de a-și scoate toate pagubele printr-o taxă pe familie pentru audiovizual mi se pare, de aceea, de neacceptat. Justificarea pretenției absurde de mai sus se axează pe argumentul că toată lumea s-ar bucura, în realitate, de știrile transmise prin această instituție. Numai că justificarea dată nu stă deloc în picioare; există nenumărate case în care unii membri ai familiei nu pot
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
La un festival închinat României După căderea comunismului, în orășelul Die, situat în sudul Franței, au avut loc niște manifestări cultural-politice, care în fiecare an erau consacrate câte unei țări din Estul sălbatic. Ce mi s-a părut aproape de domeniul absurdului a fost faptul că noi trebuia să vorbim despre revoluția noastră anticomunistă (sau ce o fi fost ea) în singurul oraș francez al cărui primar era comunist. În programul primit odată cu invitația scria că lucrările acelui colocviu vor fi moderate
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
spiritele evreilor pe timpul lui Iisus, dar și ale unor creștini de mai târziu. Între cele două ramuri ale islamismului există, încă de la apariția lor (secolul VII e.n.) o dușmănie de neîmpăcat, iar conflictul lor amintește foarte bine de sângeroasele și absurdele războaie religioase din Europa secolele XVI-XVII. În Irak majoritatea este șiită, dar Saddam era sunnit, iar cât a fost dictator i-a favorizat pe sunniți spre furia șiiților. Azi, situația s-a inversat, iar suniții, drept răspuns, recurg la un
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]