8,468 matches
-
asta, înțelegi? Am așteptat mai bine de doi ani să-mi spui ceva din câte vreau eu, să faci un gest din alea care mi se pare că-ți repugnă și, acuma, dintr-odată, te-ai apucat să le faci... Acuma, când e prea târziu. Când nu mai vreau. Ce-ar trebui să fac? Ești în stare să-mi spui? Adică să las baltă bucuria în care mă cufund de un timp, că nici nu-mi vine să cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
despre obsesiile tale cu scrisul? Nu vreau. Mi-e groază numai când gândesc asta, înțelegi? E rău și nedrept tot ce-ți spun, dar ai vrut să știi întotdeauna adevărul. Îsta e adevărul, că nu vreau să mă întorc... Și acuma suferi, poate chiar în clipa asta când îți vorbesc... Nici măcar nu sunt convinsă că e așa, pentru că ar însemna să-mi schimb pe de-a-ntregul părerea despre tine, care te arătai puternic și rece și nevulnerabil și încăpățânat. Și acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acuma suferi, poate chiar în clipa asta când îți vorbesc... Nici măcar nu sunt convinsă că e așa, pentru că ar însemna să-mi schimb pe de-a-ntregul părerea despre tine, care te arătai puternic și rece și nevulnerabil și încăpățânat. Și acuma... Fie, suferi. Dar ce vină am eu? Ai aranjat totul cu mâna ta, părticică cu părticică, și numai în felul ăsta am ajuns aici. Sau ai vrea să mă las copleșită de amintirea unor sentimente pentru tine și să... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu cumva chiar este deja totul în regulă. Nu ți-am spus pentru că bănuiam că știi sau intuiești și...“ „N-am știut nimic. Ce mai e și chestia asta cu vindecarea?“ „S-a petrecut mai demult ceva cu mine și...“ „Acuma nu mai vreau să știu, înțelegi?“, l-a întrerupt brusc. „Trebuia să-mi fi spus de mult, acuma n-are rost și nu mai vreau să știu pentru că nu schimbă nimic.“ „Bine, n-o să-ți spun.“ „Și nici nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și...“ „N-am știut nimic. Ce mai e și chestia asta cu vindecarea?“ „S-a petrecut mai demult ceva cu mine și...“ „Acuma nu mai vreau să știu, înțelegi?“, l-a întrerupt brusc. „Trebuia să-mi fi spus de mult, acuma n-are rost și nu mai vreau să știu pentru că nu schimbă nimic.“ „Bine, n-o să-ți spun.“ „Și nici nu vreau să mă înduioșez în vreun fel. Nu vreau să ajung precum colega aia a ta, Roman, o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că nu vreau să aud!“. „Dar așa este.“ „Și ce-ai vrea să fac? O, Doamne! Am așteptat ca un câine, cu sufletul la gură, gudurându-mă, și n-ai spus vorba asta! De parcă ți-ar fi fript limba. Și acuma începi... Nu pricepi că n-are nici un rost să-mi spui asta sau să mai aflu asta? Nu pricepi?“ Dar Andrei Vlădescu continua să vorbească, stând pe marginea sofalei, cu mâinile așezate pe genunchi și frământându-și-le. „Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
până la orizont și dincolo de el, peste nenumărate alte coline și văi, încât nu mai întorci capul, pentru că, întorcându-l, ar însemna să te compătimești și să triumfe piatra pierzaniei care ar vrea să te țină pe loc, dar tu știi acuma că există o mare familie căreia îi aparții și care suferă la fel și freamătă și fierbe și iubește și urăște și se arată indiferentă când socotește ea necesar, și mai știi că drumul acela până la orizont trebuie urmat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu zaharină i se făcea greață, dar de dragul lui Mickey, luă chestia aia și Începu s-o ciugulească. Coca Îi dădea o senzație oribilă pe limbă și În gît, dar Mickey o supraveghe pînă cînd termină de mîncat. — E bine acuma, doamnă? — Nu te-ai descurcat rău, zise Mickey, Îngustînd un ochi, arătînd din nou ca Șmercherul. Data viitoare o să-ți fac cinste cu un prînz. — Vrei să mă Îndopi. — Și de ce nu, mă rog? Ne-am face de cap o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cum furia Îi crește, și apoi se risipește. Expiră, apoi o bătu pe mînă. Ești o fată bună. Tu ești o fată bună, Vivien. Stătură fără să vorbească pînă cînd sosi un alt tren vuind. — Poftim, zise ea. Du-te acuma. N-o să pățesc nimic. — Nu vrei să te Însoțesc pînă În Portman Square? — Nu fi prostuț! Hai, du-te. Sărut-o pe Pamela din partea mea! El n-o auzi. Îl urmări cum se suie, dar, ferestrele fiind camuflate, cînd intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ne-am despărțit c-o lacrimă în glas, Ne-am depărtat fără să ne privim Și-acum degeaba, ambii suferim... Am preferat ca să umblăm haihui Și fiecare-am mers pe drumul lui, Am întâlnit în cale câte-un hău Și-acuma regretăm, ne pare rău... Ne-am pus speranțe-n drumul blestemat Dar iată c-amândoi ne-am înșelat, Că viața nu a fost cum am fi vrut Acuma iar, o luăm de la-nceput... Îmi pare rău, nu pot plăti cu
NE-AM DESP?R?IT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83836_a_85161]
-
mers pe drumul lui, Am întâlnit în cale câte-un hău Și-acuma regretăm, ne pare rău... Ne-am pus speranțe-n drumul blestemat Dar iată c-amândoi ne-am înșelat, Că viața nu a fost cum am fi vrut Acuma iar, o luăm de la-nceput... Îmi pare rău, nu pot plăti cu bani S-au dus din viață cei mai frumoși ani, Acum îmi deplâng viața de flăcău Cu capul așezat pe brațul tău... Sper în finalul vieții fericit, Sunt
NE-AM DESP?R?IT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83836_a_85161]
-
ce poartă fustiță cu găurele adusă din Europa Frumușică, subțirică, De s-ar aprinde chiar și popa... Măcar printr-o găurică Vreau și eu...în Europa. G.L.U.P.I. Provocarea bărbaților Așa cum știe și mătușa, Pe timpuri se-arunca mănușa. Acuma altul e antrenul: Sacoul, bluza, sutienul... Îndrăzneală limitată Azi fetele, din cât le-ascult, Se supără în mod subit, De-ai îndrăznit cumva prea mult Și-apoi mai mult n-ai îndrăznit... Unei tinere Păcatul tău nu-atât de greu
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
ezitant pe podeaua sufrageriei. (În faza aceea, Încă mai credeam că am putea s-o frângem, neștiind că mai degrabă se va Întâmpla invers.) Ne-am uitat la fiica noastră și apoi unul la celălalt și ne-am gândit: „Și acuma ce facem?“ Ai nevoie de permis ca să conduci o mașină, dar cu un bebeluș se așteaptă de la tine să Înveți din mers. Să devii părinte e ca și cum ai Încerca să construiești o barcă În timp ce ești pe mare. Ne-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Julie, pe post de simplă descriere, nu scuză, apoi strânge niște reviste de pe banchetă și azvârle dintr-un șut În direcția ușii echipamentul de fotbal al lui Steve. Mă Îndeamnă să mă așez În fotoliul de lângă șemineul cu gaz. — Haide, acuma, ce-i cu tine? —Richard m-a părăsit, spun eu și e prima dată când plâng de când m-a anunțat Paula la telefon. Nu mi-au dat lacrimile atunci când i-am explicat lui Emily că tati va locui o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
foarte bun. Dar tot tu ții totul pe roate, plătești facturile și ce-o mai fi. — Cred că-i e greu așa, Jules. —Mda, mă rog, dacă lumea ar fi condusă ținând cont de tot ce nu suportă bărbații, și acuma ne-am fâțâi pe-aici În centuri de castitate, așa-i? Vrei zahăr? Nu. — Da. Ceva mai târziu, eu și Julie ieșim la o plimbare pe terenul de joacă din vârful dealului. Poteca e năpădită de ferigi și un automobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai avea de trecut peste suferințele unei guri care încetase să mai producă salivă. Limba se întărește până ajunge, după cum scria McGee, „o greutate fără simț, ce se mișcă prinsă de rădăcina încă moale și se lovește de dinții de-acuma străini“. Vorbirea devine imposibilă, deși cei cuprinși de suferință gem și urlă. Apoi urmează etapa „sudorii de sânge“, care presupune „o mumificare progresivă a corpului inițial viu“. Limba se umflă în așa hal încât se strecoară dincolo de maxilare. Pleoapele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Într-o oră, poate mai devreme. Am vorbit cu inspectorul Cabrera. Vrea să vă Întrebe mai tîrziu despre anumite detalii pe care s-ar putea să le cunoașteți, dar n-aveți motiv să vă temeți. — Mă bucur să aud asta. Acuma: de ce anume o să-l acuze pe Frank? — L-au acuzat deja, spuse señor Danvila, fixîndu-mă cu privirea. E o tragedie, domnule Prentice, cel mai rău lucru posibil. Dar de ce l-au acuzat? Infracțiuni valutare, probleme cu impozitele...? — Mai grav de-atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
face Frank? Ne gîndim toți la el. — E bine. M-am Întîlnit cu el ieri. Am avut o discuție lungă și interesantă. — Toată lumea speră că-l veți putea ajuta pe Frank. Clubul Nautico are nevoie de el. — Asta-i discutabil. Acuma, aș vrea să-i văd apartamentul. Vreau să-i duc niște obiecte personale. Bănuiesc că există cineva care are cheile. — Va trebui să vorbiți cu domnul Hennessy, trezorierul clubului. Se Întoarce Într-o jumătate de oră. Știu că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de Mar. — Un articol favorabil? am repetat, pășind peste pernele de șezut Împrăștiate pe jos. Poate... cînd o să iasă Frank. Îmi trebuie un timp să mă lămuresc pe ce picior dansez. — Bine gîndit. Cine știe ce-ai putea să descoperi. Acuma, vă duc eu cu mașina pînă la casa Hollinger. SÎnt sigur că vreți s-o vedeți. Să știți totuși că va fi greu să vă țineți firea. Hennessy mă așteptă să fac un ultim tur al apartamentului. În dormitorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
urmărea Îndeaproape, nerăbdător să-mi observe reacțiile, de parcă eram o capră priponită care putea scoate vreun tigru din bîrlog cu behăielile ei. Eram convins că la momentul acela nu-și mai dorea de mult să mă vadă Întors la Londra. — Acuma... Cabrera se Întoarse cu spatele la ușile masive din stejar, Încă sigilate cu panglica poliției, și arătă spre cărarea de prundiș care ocolea colțul de sud-vest al conacului, ducînd către bucătărie și garaje. — În sala și camerele de la parter e prea periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Apropo, se pare că am recrutat doi membri. — Pentru clubul sportiv? Grozav. Cum i-ai convins? — Nu le merge televizorul. E ceva-n neregulă cu antena de satelit. În afară de asta, simt și ei că ar trebui să iasă mai des. Acuma, hai s-o luăm spre vestul complexului. Am de făcut niște vizite la domiciliu... Reglă climatizarea de la panoul de control, trimițîndu-ne drept În față un curent de aer rece, apoi se lăsă pe spate, cu capul sprijinit de tetieră, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
șlep ca un leș de Înecat.) Goeleta lui Frank - de ce n-or lua-o de-acolo? E o priveliște supărătoare. — Mai tîrziu, Charles. Nu trebuie grăbite lucrurile astea. Oamenii au nevoie În permanență de mici mementouri. Astea Îi mențin vigilenți. Acuma, uite-acolo... (Îmi indică rondul ornamental plasat la intrarea În piață dinspre bulevardul de vest.) O patrulă de poliție voluntară... Un jeep proaspăt vopsit Într-un kaki de camuflaj era parcat pe marginea străzii. Un rezident trecut de șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Într-o conspirație care avea drept scop uciderea psihiatrului. Paula mă strîngea de braț, Încercînd să-mi pompeze Înapoi În cord sîngele răcit. — În regulă... (M-am sprijinit de mașina lui Frank și am așteptat să mi se calmeze respirația.) Acuma poți să-mi spui, Paula - de ce-au fost omorîți cei din casa Hollinger? Tu ai știut de la bun Început. Ea stătea lîngă mine, așteptînd să mă liniștesc. Trăsăturile Îi erau calme, dar părea că vorbește din spatele unei măști, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că, dacă i-ar ține deschiși în acele momente când se înălța în aer într-un zbor oblic, și-ar vedea din nou drept în față imensa spaimă și s-ar destrăma pe loc. Ce bine-ar fi să vii acuma lângă mine, Edo! își spuse ea în gând, desfăcându-și pleoapele în mirarea gândului care îi venise. Să mă ții de mână și să știu că plutesc cu tine printre nori... Atunci trecu pe lângă ea o siluetă în negru care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
porumb și cu alte cereale, uriașele pofte ale Răsăritului, goldăneștenii cei semeți plecară, duși de la spate, care la Gherla, care la Canal, care pe lumea cealalată. Alții, câți mai sunt, lasă tot și se prăpăstuiesc din Goldana. Cum fac eu, acuma!.. Petrea Păun tresări, văzând, prin ceața tot mai subțire, cum începe să clipească pe cer Aldebaran, Deșteptătorul, care se mai cheamă Steaua porcului sau Luceafărul porcesc. Suspină amintirilor și îndemnă iar înăbușit: Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]