102,424 matches
-
rămâne toate parfumurile cu care viața românească a umplut acest cuvânt ce ți se dezvăluie doar ție: vilă și hoție, vilă-bogăție, vilă: corupție, vilă: poliție, vilă mârlănie și totul pe veresie. În comuna Huta Certeze din cocoașa României am mai adăugat, ca român, încă o nuanță: vilă și prostie. Certezenii sunt cunoscuți în Oaș ca „ziariști”. În ultimii ani, ei au plecat în masă la Paris unde, distribuind pe străzi și în gurile de metrou Macadam și alte publicații populare, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
aparițiile pe ecran ale micuțului ochelarist, căutând și descoperind în gesturile lui ceva din străduința ei de dascăl, șoptindu-i lui Câsu, nu de la bun început, abia către final, uite, dragă, copilașu’ ăsta e elevul meu. În închipuirea ei se adăugau probabil și trăiri din cancelarie, unde câteva vezici biliare ale cadrelor didactice ar fi suferit amarnic după premieră, chiar dacă limbile acelorași persoane ar fi găsit resurse s-o felicite. Oricum, visul nu i s-a împlinit, unchiul meu (mare iubitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îmi mai place, dar eram mult mai mic când am scris-o (asta ar fi o scuză), iar poezia era, în capul meu atunci, ceva mai pretențioasă decât proza (acum îmi pare doar mincinoasă: de exemplu, de ce naiba n-am adăugat că neoanele alea pâlpâiau stins, ca în baie, în așa fel încât simțeam cum se naște spaima ca o amenințare difuză și greoaie? Și de ce am spus „dincolo de marginile prăpastiei“ când în vis era vorba clar de o poieniță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mi-am dus hîrtia masticată lîngă stivele de volume de afară. Era duminică dimineață prima dată cînd m-am aventurat afară din ascunzătoare. Prăvălia de deasupra era Închisă, și În piață nu se auzea aproape nici o mașină care să-și adauge armonia distantă simfoniei de sforăieli ale familiei mele adormite in corpore. Cu nasul În podea, am coborît pe culoarul ce unea colțul În care ne aveam culcușul și Încăperea cea mare, cu neon pîlpîind, și primul lucru peste care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că intensitatea durerii a fost direct proporțională cu enormitatea vanității mele, Însă acest gînd n-a făcut decît să Înrăutățească și mai tare lucrurile. Nu era destul că eram urît, mai eram și vanitos - iar asta nu făcea decît să adauge la lista defectelor mele și faptul că eram și ridicol. Iată-mă, ușor Înclinat În față, În toată splendoarea urîțeniei mele irefutabile - pitic, burtos, păros și fără bărbie. Firmin : hirsut din cap pînă-n picioare. Ridicol. Bărbia, sau lipsa ei, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
1985, toți oamenii au pierit, Împreună cu toate celelalte carnivore mari, În timp ce, pe scoarța carbonizată a pămîntului distrus, șobolanul norvegian e stăpînul absolut. Am Închis Cuibul și m-am așezat pe el. Mai aveam puțin și izbucneam În lacrimi, și am adăugat, lîngă numele lui Jerry, cuvintele SUFLET PERECHE și SINGURĂTATE. Am Înțeles acum că avea nevoie de coșul cel mare de sîrmă de pe ghidonul bicicletei pur și simplu pentru a-și purta În permanență În ataș disperarea fără de margini, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
roman pentru stima de sine a unei ființe ca mine. Gata cu ascunzișurile În umezeala junglei, gata cu vorbele și gesturile fără rost - acum povestea mea se schimbase radical. Etichetelor de PERVERS, CIUDAT și GENIU DE NEÎNȚELES, le puteam acum adăuga adjectivul justificator EXTRATERESTRU. Mă ajută mult ca, În anumite nopți, cînd mă simt singur, să pot ridica ochii spre stele și să le văd nu ca pe fulgi de zăpadă incandescentă În Marele Neant, ci ca pe ferestrele luminate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu poftă: — Aiurea! Se vede cît de colo că-i burlac! — De fapt, domnul a cîștigat, Îi replică tăios femeia de la tarabă. A ghicit aproape exact, cu o diferență de cîteva grame. E ca și cum ar fi nimerit drept la țintă! adăugă ea, cu o exaltare nervoasă. — Patru funți și opt uncii! exclamă grăsana. Ei bine, ai grijă, domnule, un cozonac ca ăsta cade greu ca plumbul. — Ba din contră, e făcut cu ouă adevărate. Grăsana rîse batjocoritor și porni spre taraba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
client În grădină, zise el. — Mă gîndeam să punem cozonacul la mezat, Între noi, cei rămași, răspunse pastorul, strîngîndu-i din nou ușor brațul. Dă-mi voie să mă prezint. Mă numesc Sinclair și se spune că am un noroc fenomenal, adăugă el chicotind. O vezi pe doamna de colo? E doamna Fraser, da, acea doamnă Fraser. O mică licitație Între prieteni i-ar da prilejul să facă, În mod discret, o donație pentru cauză. — Față de mine, Însă, Îmi face impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vrei cozonacul! exclamă Rowe. Femeia de la tarabă rosti, zîmbind cu un aer protector: — Trebuie neapărat să-mi dați Înapoi cozonacul! Vedeți - s-a produs o greșeală. Nu cîntărește cît ați spus dumneavoastră. Apoi, Își aruncă privirea asupra unui bilețel și adăugă: — Avea dreptate femeia aceea. Cozonacul cîntărește trei funți și șapte uncii, prin urmare a fost cîștigat de dumnealui. Și arătă spre individul care venise mai adineauri cu un taxi și se repezise spre ghereta doamnei Bellairs. Acum stătea În umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de felul ăsta capătă cu timpul un gust și mai bun, dacă-s bine păstrați. — O să se strice, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Fii pe pace, e făcut cu ouă proaspete! Văzînd-o cu cîtă lăcomie se uită la cozonac, adăugă: — Ia și dumneata o felie, doamnă Purvis. Nu era În stare să refuze nimic celor ce-și manifestau cu destulă putere dorința. Liniștea lui sufletească, atît de precară, se destrăma În fața suferinței altora. Ar fi făcut orice ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbește despre democrație. Dar eu și cu dumneata nu Înghițim asemenea baliverne. Dacă vrei democrație - nu spun că vrei, dar să zicem că vrei - atunci du-te În Germania, căci numai acolo o poți găsi. Dumneata ce vrei de fapt? adăugă el, brusc. — Vreau pace, răspunse Rowe. — Exact același lucru Îl vrem și noi. N-aș crede că doresc aceeași pace. Străinul nu-l auzi, căci se asculta numai pe sine: — Îți putem oferi pacea. Noi luptăm pentru pace. Cine „noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cărți pornografice sau avorturi - Își trata clientul cu un soi de superioritate arogantă, ca și cum n-ar fi fost chiar atît de interesat să-și vîndă marfa, pe cît era celălalt de dornic s-o cumpere. Se așeză la birou, apoi adăugă, parcă aducîndu-și aminte: Ia loc, domnule. Scotoci printr-un sertar, ascunzînd repede ceva peste care dăduse; În cele din urmă, descoperi un creion și un carnet. Și acum, spune-mi te rog cam cînd ai băgat se seamă pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
respectabilă, cu o anumită tradiție, răspunse domnul Rennit. Nu sînt un Sherlock Holmes. Doar nu te aștepți ca un om În situația mea să se tîrască pe podele căutînd pete de sînge cu microscopul? Dacă ai cumva vreun asemenea necaz, adăugă el tăios, te sfătuiesc să te adresezi poliției. — Ascultă, zise Rowe, fii rezonabil! Știi bine că ai la fel de multă nevoie de un client pe cît am eu nevoie de dumneata. Îți plătesc, Îți plătesc bine. Fii Înțelegător, deschide bufetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că te servesc Într-o ceașcă de ceai, urmă el. CÎnd o să vină pacea, o firmă ca asta, cu vechea ei reputație și cu relațiile pe care le are, va fi o adevărată mină de aur. Cel puțin așa cred, adăugă din nou posomorît. Ascultîndu-l, Rowe Își spunea, pentru a mia oară, că lumea asta bizară nu trebuie luată În serios. Deși de obicei el o lua nu numai În serios, ci chiar și În tragic. Vorbe mari, ca Dreptate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
umbră de mirare - la urma urmei, povestea pe care i-o spusese era neobișnuită chiar Într-o lume bizară - dar domnul Rennit rosti, cît se poate de calm: — Firește, se pot găsi zeci de explicații. S-ar putea, de pildă, adăugă el vîrÎndu-și degetele În buzunarul vestei, să fie vorba de un abuz de Încredere. SÎnt foarte ingenioși tipii ăștia. Individul ți-a oferit, cumva, o sumă de bani ca să-ți răscumpere cozonacul, fiind convins că Înăuntru se ascunde ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu m-au ținut mult. Nu sînt nebun, pe cît vezi, așa că trebuia să se găsească o altă explicație faptei mele. Mă aflu În viață pentru că li s-a făcut milă de mine. Ziarele au scris despre o crimă caritabilă, adăugă el cu scîrbă, ridicîndu-și mîna În fața ochilor, ca pentru a alunga un fir de păianjen. Caritabilă pentru cine? Pentru mine, sau pentru ea? Ziarele nu precizau. Și nici acum nu știu. Cred realmente că... Începu domnul Rennit, curmîndu-și vorba ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În pericol. — Firește, spunea el, vom cerceta registrele farmaciilor, dar sînt convins că nu vom găsi nimic. — Individul mi-a spus că a luat informații despre mine, repetase Rowe, scos din sărite. Și a avut neobrăzarea să folosească aceeași otravă, adăugase el, uluit de ideea asta ce-i venise deodată În minte. Așa că toată lumea ar fi crezut că m-am sinucis, cu otrava ce mi-a rămas după moartea soției mele... — Pe cît Înțeleg, cozonacul a ajuns din greșeală În mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din partea noastră, spuse fata. Cum arăta? — Un tip scund, negricios, cu niște umeri diformi - aproape un infirm. N-avem aici un asemenea individ. — Credeam că dac-aș găsi-o pe doamna Bellairs..., dar văzînd că numele rostit sună În gol, adăugă: Una dintre persoanele care au ajutat la tombolă. — Toate persoanele care-au lucrat acolo au fost voluntare, Îi explică fata. Am putea, totuși, să aflăm adresa ei Întrebîndu-i pe organizatori; dar este oare atît de importantă pentru dumneavoastră? Încăperea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Înfățișînd o familie victoriană. — Omul acela era cumva un compatriot al dumneavoastră, domnule Rowe? Știți, În biroul acesta cei mai mulți sîntem străini. Chiar dacă sănătatea sau naționalitatea noastră ne Împiedică să luptăm alături de dumneavoastră, ne străduim să facem și noi cîte ceva, adăugă zîmbind, pe un ton confidențial. Eu și cu sora mea sîntem de fapt austrieci. Omul acela era englez. — Trebuie să fi fost unul dintre cei ce ne ajută benevol. Avem atîtea ajutoare, Încît nu-i cunosc după nume nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acești doi tineri erau aliații de care avea el nevoie. — După ce mi-a ghicit norocul, doamna Bellairs mi-a indicat greutatea cozonacului - de altfel nu chiar greutatea corectă. — Extraordinar! exclamă tînărul, cu Însuflețire. — Mi se pare absurd, zise fata, și adăugă, folosind aproape aceleași cuvinte ca și domnul Rennit: A fost probabil o simplă neînțelegere. — Neînțelegere? „Zexe!“ rosti tînărul, Înfășurînd În ghilimele vechea expresie argotică. Apoi, Întorcîndu-și spre Rowe fața radioasă, urmă: — Domnule Rowe, asociația aceasta, În orice caz secretarul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-o fac, și, oricum, ne scutește de a fi internați... Numai că povestea dumitale mă pasionează mai mult, cred că mă Înțelegeți, parcă mi-ar deschide o perspectivă mai, ei bine, mai dramatică. Firește, soră-mea mă găsește romantic, adăugă el, surîzÎndu-i afectuos domnișoarei Hilfe. Dar, lucru curios, ea nu-i răspunse, ci se Învălui Într-o tăcere ce părea a spune nu numai că-și dezaprobă fratele, dar se desolidarizează de el aproape total, singura lor colaborare fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hilfe spuse: — Hai să mergem la doamna Bellairs. — Nu poți părăsi biroul, Willi, Îi zise fata. Mai bine mă duc eu cu domnul Rowe. Uiți că ai o Întîlnire?!... Cu cine? Cu Trench? Ocupă-te tu de Trench, Anna. Și adăugă jovial: Asta e o chestiune importantă. S-ar putea să iasă scandal. — L-ați putea lua și pe detectivul domnului Rowe cu voi. Nu, e prea bătător la ochi și ar pune-o În gardă pe doamna Bellairs. Dimpotrivă, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbim de afaceri. — De ce nu-l lași pe domnul Rowe să se ducă singur? Rowe se gîndi că, pînă la urmă, fata Începuse probabil să ia În serios povestea lui și se temea pentru viața fratelui ei... Dar domnișoara Hilfe adăugă: — N-are rost, Willi, să vă faceți amîndoi de rîs! Fără să ia În seamă vorbele ei, Hilfe trecu după paravan, spunîndu-i lui Rowe: — Așteaptă-mă un moment, să scriu un bilețel pentru domnul Trench. Ieșiră din clădire pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Doamna Newey ține ca soțul ei să se Întoarcă acasă, la Welwyn, Înainte de alarmă. Poate că tocmai din cauza asta rezultatele noastre nu sînt prea bune În ultima vreme. Știți, spiritele nu pot fi constrînse. Nu putem făgădui nimic unui nou-venit, adăugă ea, zîmbind. Rowe nu pricepea despre ce e vorba. Între timp, Hilfe ieșise din salon, Împreună cu domnul Cost. — A, conspiratorii! exclamă doamna Bellairs. Domnul Cost pune Întotdeauna la cale experiențe noi! — Spuneți că rezultatele sînt proaste uneori? lansă Rowe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]