10,749 matches
-
acum de ea. Lina nu se descleșta, nu vorbea, nu răspundea, învrăjbită, cu mutra cuiva care vrea să dea o lovitură urâtă. Lică, fără presimțiri, își terminase plimbarea în Ardeal cu prințesa Ada, iar cucoana Vera, dimineața, când deschidea geamul admira casa din față: - Halal casă! . . . Asta casă! ... O dată casă! în adevăr, cu arhitectura ei pompoasă, vopsită proaspăt, cu ipsosurile intacte, la colț de două strade, cu porțile de fier poleite din belșug, greoaie ca un mausoleu de lux, casa iadului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
brațele tăticului său, venit în acea noapte acasă. Ultima povestire, „Mâinile” este construită pe ideea darului lui Dumnezeu pentru om: mâinile. Mâinile care-l ajută să muncească, să mângâie, să scrie, să facă bine, să ajute un bolnav. Estera își admiră mama ale cărei mâini sunt foarte frumoase. Dar, în același timp, i se nasc întrebări nechemate în minte: de ce oamenii fac atâta rău cu aceleași mâini cu care mângâie? Și tot la mămica ei află răspunsul: Mama fu surprinsă de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
moment dat, apare în poieniță un fel de înger mai mare, îmbrăcat în lumină. Ochii Lui sunt ca de Cer. Oh! E Iisus! Andrei aleargă în întâmpinarea Lui. Iisus îl ia în brațe, apoi se așează pe o buturugă și admiră un fluturaș ce se oprește pe mâna lui. Stau așa minute în șir, privind florile, lacul, rățuștele, cerul spre care ele zboară. Andrei e așa de fericit! De atâta fericire, își lipește umărul și fața de pieptul Lui Iisus. Simte
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și mai trece odată cu ochii avizi pe pagina de interviu a istoricului academician Florin Constantiniu, care îi este drag pentru curajul de a interpreta istoria fără patimă și părtinire=sine, ira et studio, cum spune străbunul roman Titus Livius. Îi admiră verticalitatea caracterului și-i iubește rosturile afirmațiilor din dialogul cu Ion Longin Popescu (Formula As, Anul XIX, nr. 896, Dec 2009), la 20 de ani de la revoluția română. Ar reproduce toate replicile dar se oprește asupra câtorva sublinieri pe care
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cantonat. Ei, vânătorii de munte, au cunoscut arșița stepei tătărești Nogai spre munții ce-și înălțau crestele Iaila pe cenușiul zării. În repausuri, doritor să cunoască felul de a fi al oamenilor locului, cu toată oboseala nu putea să nu admire felul șăgalnic, visător al frumoaselor tătăroaice mascate de o anume neglijență explicabilă în situația dată, dar coloana trebuia să înainteze prin păduri, pe șosele dinamitate. Scăpat din foc Gheorghiță știe din școală că în această Crimee, în acest crâm în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
timp în bucătăria de vară la o gustare frugală și o discuție de suflet ca între prieteni adevărați. Observ discret că amicul meu a mai slăbit un pic, probabil și ca urmare a efortului făcut cu deplasarea la Bârlad. Îmi admiră grădina cu roșiile în coacere accentuată, îl rog să primească o sacoșă cu roșii deja pregătită din primele ore ale dimineții, roșii aspectuoase pe care le-am denumit „mere roșii”. Cu intenția de a ajunge la Iași înainte de orele caniculare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de pa harta lumii. La ora 22 am plecat vis-à-vis la finii Brătuleanu, unde am fost primit cu dragoste filială, cu un splendid aranjament floral și de lumini, cu o masă copioasă bine pregătită și unde la miezul nopții am admirat de la balcon mirificul foc de artificii al primăriei locale. Ne-am ospătat ponderat și ne-am întreținut în discuții la nivel ridicat. Tot aranjamentul și ambianța generală ne-au transformat în oameni mulțumiți de condițiile în care ne ducem existența
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
zi unică dintr-un an. Partea a II-a a concertului s-a încheiat cu binecunoscutul marș al lui Radetzky. Urmăresc apoi la televizor felul în care oamenii din diverse părți ale lumii sărbătoresc trecerea pragului Noului An 2010. Am admirat aspecte speciale de la Londra cu celebrul Big-Ben, de la Paris cu Turnul Eiffel în fața căruia m-am aflat la 31 dec.-1 ianuarie 2001 la hotarul secolului 21 și a mileniului III, apoi Moscova, New York și alte capitale ale lumii contemporane
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
revigorare, de speranță, de optimism, la gândul că vom avea un an agricol bun - căci sub plapuma groasă de zăpadă semănăturile sorb zăpada și se dezvoltă promițător. Ce frumos e să stai în casă la o temperatură constantă și să admiri feeria iernii devenită insistent stăruitoare pe meleagurile noastre și ale altora. Pe la prânz își face apariția și soarele strălucitor, lumina se intensifică și este simțită ca o prezență aproape fizică ce izbește pupilele mărite de atâta alb!... Cu cât astrul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
își face apariția și soarele strălucitor, lumina se intensifică și este simțită ca o prezență aproape fizică ce izbește pupilele mărite de atâta alb!... Cu cât astrul zilei urcă pe calea lui, se încălzește și nu-mi rămâne decât să admir cum ramurile împovărate de zăpadă se eliberează de acea feerică povară albă, revenind la poziția lor normală. Dacă ieri nu prea am avut chef de treabă, astăzi sunt în formă deplină. Printre altele la TV văd adevărate aspecte de iarnă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
se face treaba aia. Dar cum? Altfel. Vrei să-mi arăți? Vreau. Cel mai bine,însă, ar fi, să ți-o fac,eu, cu mâna mea. Poftim. Și i-a făcut-o, el, cu mâna lui. Ce mult i-a admirat, ea, de alături,îndeletnicirea măruntă, care a durat vreo jumătate de oră. Ei, uite, așa se face, a zis, el, la urmă.îți place? Da. Foarte mult. Bine. La revedere. Câteva zile mai târziu, Dan trecea pe totuar. Veghea staîn
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de presă.Vestea s-a răspândit rapid în întreaga urbe. La care, toți cei care aflau ce se petrece în Vatra Luminoasă, exclamau: uite, domnule, că se poate! Da, se poate, dar, nu stând cu mâinile în sân, ori, numai admirând ce fac alții; a replicat Ăulea. Păi, da! Da-da! RĂZBUNAREA NĂLUCULUI Auzi, tată, ce-a făcut Nălucu? Ce? S-a-mpușcat. Mortal? Da, mortal. Drept că-i năluc. Unde s-a mpușcat? Într-o pădure. În care? Pe șoseaua Sucevei, cică
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
costrucții solide, la Breaza, loc cu mare vad comercial. Așa au și procedat, ce doi soți muncitori, harnici, pricepuți,în ale ce-și visau și fixau. În doar câțiva ani, la Breaza, au înflorit construcții zdravene, văzute de departe, și admirate de toată lumea. Erau vila cu trei nivele, marele restaurant, cu dublă terasă, și în față, la asfalt, și-n spate, la coama pietroasă și ornată cu brazi, a muntelui măreț. Gard mare, modern, solid, din piatră de râu și fier
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
încredere. De ce n-aș avea? O rezolvăm. Și-au plecat, bucuroși, s-o rezolve. Acasă la ăsta: unde-i, s-o văd. Acolo. Ad-o-ncoace. A adus-o. Dă-ți taiorul de pe tine. Și l-a dat. I-a privit și admirat bustul. I-a mângâiat, neapăsându-i-i, mai mult decât decent, sânii. Mda, a rostit. S-a dus în spatele ei. I-a netezit și mângâiat talia, fesele, picioarele. Fă câțiva pași. A făcut. Mda. Pe trup, ai ceva, semne de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și pe loc: mă prind, eu, să mă supun unei probe, cu acest bunic, și-ai să vezi cât de repejor o să scoată, banii, din portofel, pentru taxă, și nu numai. Te prinzi, bunicule? Ăsta a privit-o îndelung, a admirat tot ce era de admirat la ea, și era, slavă domnului, după care a răspuns, cocoșește: mă prind. Unde mergem? La mine acasă, a dat soluția, funcționara. Când? Acum. Că tot urmează pauza de masă. Cât ține pauza, a fost
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
eu, să mă supun unei probe, cu acest bunic, și-ai să vezi cât de repejor o să scoată, banii, din portofel, pentru taxă, și nu numai. Te prinzi, bunicule? Ăsta a privit-o îndelung, a admirat tot ce era de admirat la ea, și era, slavă domnului, după care a răspuns, cocoșește: mă prind. Unde mergem? La mine acasă, a dat soluția, funcționara. Când? Acum. Că tot urmează pauza de masă. Cât ține pauza, a fost curios bunicul? O oră. Bun
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și drăgălaș, chiar dacă, din tot ce dactilografia, nu-i rămânea mai nimic în memorie, din cauză, că, nici nu avea interes, pentru așaceva, nici nu avea timpul necesar, pentru a o face, totuși, era de admirat, și, mai întotdeauna, era admirată, de către cei pe care-i servea. Ziceai, de fiecare dată, când era în plină acțiune, că, undeva, foarte aproape de tine, toacă timpul o minimitralieră. Și anii treceau; și ziarul, la care lucra, căpăta o istorie tot mai bogată; și redactorii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mișcarea lumii. Să ne fericească lumina, cât mai e, în viața lumii, nițică lumină! PÂINI ALBE PENTRU ZILE NEGRE Și mătușa Alba a fost, la vremea ei, o fată frmoasă, care a iubit și a fost iubită; care agreia și admira natura, peisajele, momentele de relaxare ale vieții; joaca de-a v-ați ascunselea, chiar și când era de măritat, nu, numai, de joacă,în praful drumului, cu ceilalți copii ai vecinilor.A fost nelipsită de la hore, serbări școlare și alte
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
invenției : ca spectator, participam însă din plin la plăcerea celor care îl chinuiau pe bietul Jan. Ca toți ceilalți, eram un lup feroce. Sora lui Jan fusese până nu demult o fată frumoasă. Trebuia să placă și trebuia să fie admirată. Firești, aceste lucruri au fost slujite și de întâmplare. Târgul avea garnizoană iar locuința bătrânului Carpinschi era pe strada Regimentului. De două ori pe zi fiecare ofițer trecea prin fața casei, admirând floarea cu ochi negri, focoși și lucitori, al cărei
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fată frumoasă. Trebuia să placă și trebuia să fie admirată. Firești, aceste lucruri au fost slujite și de întâmplare. Târgul avea garnizoană iar locuința bătrânului Carpinschi era pe strada Regimentului. De două ori pe zi fiecare ofițer trecea prin fața casei, admirând floarea cu ochi negri, focoși și lucitori, al cărei braț trăgea storul la fereastră. Prima aventură Eva o avusese la șaisprezece ani. La optsprezece, avea experiență. A fost sedusă, iubită, înșelată, trecută din mână în mână. Pentru ea s-au
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
drumul invers. Am căscat gura în fața vitrinelor de pe Bulevardul Elisabeta, uimit mai mult de manechine decât de hainele expuse, m-am oprit să mă uit la pozele de la cinematografe, iar în dreptul Intrării Zalomit m-am abătut prin Cișmigiu, unde am admirat din nou iarba fragedă, grasă, cu gândul la Mali și Cioanta. Am reușit să pierd, astfel, masa de prânz. Când am ajuns la internat, servitoarele tocmai strângeau resturile de pe mese. Am luat dintr-un coșuleț trei felii de pâine cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trăit, cumva, schizofrenic, pe două planuri, încă de atunci, deoarece am copilărit într-o lume pe care grijile și existența dură o obligau să disprețuiască slăbiciunile, să fie chiar brutală când interesul material era în pericol. Bărbații pe care îi admiram, cărora doream să le semăn, mânuiau mai bine toporul decât vorbele despre sentimente, iar asta mă complexa. De altminteri, când m-am lămurit în privința naturii mele romantice, am înțeles mai bine aceste complexe. Căsătoriile, în Lisa, aveau la baza lor
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Maria, Monseniorul a avut inspirația să-l reangajeze pe grădinar. Clătinîndu-și capul pleșuv, acoperit la tâmple de un soi de puf alb, acesta se plânge mereu că "s-a stricat lumea". Și suferă că, în afara doctorului Luca, nimeni nu-i admiră trandafirii, udați de două ori pe zi, dimineața și seara, în lunile de secetă. De aceea, doctorul se simte obligat, de câte ori vine, să schimbe câteva vorbe cu el, înainte de a se îndrepta, sprijinit în bastonul său cu un scarabeu de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
îmi savuram succesul, plăcut impresionat de faptul că unii, mai slabi de înger, se speriau. Învățasem, de asemenea, cum să arunc cuțitul la distanță, ca indienii, înfigîndu-l într-un copac, și eram încîntat de câte ori găseam pe cineva care să-mi admire îndemînarea. În anul marii secete, în 1946, mâneam la cantina "Casei studenților". Nu primisem cartelă, din pricina unor neînțelegeri, și, împreună cu un grup de studenți, de la diverse facultăți, am pus la cale o stratagemă de a obține bonuri, pe sub mână. Misiunea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nici un merit că te iubesc". Apoi, mi-a dezvoltat teoria că o femeie se înjosește când iubește un bărbat care îi este inferior, că, în mod normal, pentru a-și putea dărui dragostea unui bărbat, femeia are nevoie să-l admire. Alteori, mi-a atras atenția că femeile fac adesea greșeala de a da bărbaților mai mult decât pot să primească, dar că ea nu putea arde cu o flacără mică și liniștită. "Prefer să-mi închipui că am ce-mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]