12,606 matches
-
propriul meu pat, e obositor și doar să țin pasul cu imaginația lui. Mai ales atunci când face pe zeul și diavolul în același timp. În plus, oricum detestă să fie înțeles. Primăvara timpurie este încă friguroasă. Dimineața, chiciura îmbracă în alb Orașul Interzis. În seara asta, în fața ferestrei vița tremură violent. A venit furtuna - voința iernii de a nu pleca. Și cu toate astea, cine poate împiedica primăvara să nu vină? După miezul nopții, norii grei sunt măturați de pe cer. Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
realè, dar e o lume în care toți vorbesc aceeași limbè, înțelegându-se între ei, Eu spunându-mi, mi-am fècut datoria aici, poate ar trebui sè plec! întâlnindu-ni-se că din întâmplare privirile, e foarte simplu îmbrècatè, în alb și negru, o simplitate la care nu orice femeie își poate permite sè ajungè, simțindu-i de cum a intrat parfumul familiar nèrilor mele, premier jour? râde, cucerindu-i pe toți cu uluitoarea ei naturalețe, mai ales bèrbații care au uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Tineretului, cu bazinele de înot goale, terenurile de sport din preajma parcului, reclamele uriașe la țigèri, ultimele blocuri din oraș, noile clèdiri ale depozitelor de la marginea orașului, reprezentantele unor mèrci de mașini strèine, Un strat subțire de zèpadè acoperè totul în alb, conferind lucrurilor o inconsistențè purè și irealè, Lèsându-mè furat de peisajul alb de afarè, îmi adun cu greu gândurile că sè fac puținè ordine în mine însumi, propunându-mi sè încep prin a trage o linie și sè decid încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
facem o ședințè de guvern! Complexitatea acțiunii filmelor deja începute mè depèșește, iar reclamele îmi stârnesc pur și simplu reacții viscerale, mai ales cele la detergenți, albastrul cât mai alb, roșul cât mai alb, toate culorile cât mai alb de albe, la euro sport se transmit în direct luptele de sumo, nu acum! Pe cnn o emisiune despre alegerile dintr-o țarè asiaticè, pe discovery despre împerecherile la reptile, frumoasè orè de difuzare și-au gèsit! cine poate urmèri înainte de culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mijlocul tablei, cautè un loc pentru vaza cu flori și, strategic, aștept sè se așeze ea întâi, dacè s-ar fi așezat pe fotoliu, dar, nu, alege canapeaua, eu așezându-mè foarte aproape de ea pe canapea, avantaj cu cal în d5, albul ezitè, Observând cè sunt nebèrbierit, mè întreabè de ce și eu îi relatez cu toatè seriozitatea povestea mirosului strèin de pe trupul meu, dezvèluindu-i, astfel, și scopul precis al vizitei mele, pregètesc Td8 cu contracțiune pe centru, fècând posibil d5 și mobilizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vizitei mele, pregètesc Td8 cu contracțiune pe centru, fècând posibil d5 și mobilizând piesele pentru atac pe flancul damei prin a5, Nu, n-am venit la tine că sè aflu de ce te-ai mèritat cu Vlad, ci, Matei! Te rog! Albul apèrè e4 pentru a putea efectua manevră Cc3-a4-b6, Dar eu, apropiindu-mè de ea, recunoscând-o, e Corina mea! Evitând varianta cu calul în a5, Vlad n-o cunoaște pe femeia asta așa cum o cunosc eu, dar a obținut joc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dar a obținut joc pe câmpurile negre de pe flancul damei, Negrul este însè de neoprit, mutè damè la e6, De neoprit sunt manile mele care îi desprind pèrul și i-l rèsfirè cu mare încetinealè, calul din b6 adus de alb în apèrarea damei nu face decât sè complice jocul, negrul mutè rege în h2 și e de neoprit, de neoprit e privirea mea care pètrunde cu infinitè îndrèznealè pânè în adâncurile Marianelor din sufletul ei, de nestèvilit sunt îmbrèțișèrile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mea, rèsuflarea ei stârnind un abur fierbinte și senzual în lobul urechii mele ștăngi, ce spuneai de mirosul trupului tèu, Matei? împotrivindu-se în zadar, ar vorbi cu mine, sperând cè inițierea unui dialog între noi m-ar putea opri, Albul, lipsit de precizie mutè nebun în g2, dar, ca în vis când, desi ai vrea sè strigi și sè ceri ajutor, nu ești în stare sè articulezi nici un sunet, buzele ei se mișcè neputincioase, foarte aproape de urechea mea, Matei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în f3, apoi, ea anticipând, cunoscându-l bine pe bèrbatul cu care a fècut prima oarè dragoste, isi desprinde sutienul, dezvèluind privirii mateiene sânii, a cèror formè, măi bombatè, semnificativ modificatè de alèptatul pruncului, Matei nu și-o mai amintește, albul înainteazè cu damă, sperând că negrul pentru a-și pèstra avantajul combinațiilor împotriva regelui sè nu joace atacul la damè, dar vederea sânilor ei și gândul cè ultimul bèrbat care a vèzut-o dezbrècatè a fost soțul ei, cel împotriva cèruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
numele ei real Corina, e mèritatè și cè soțul ei e tot în strèinètate având, la rândul lui, toatè încrederea în nevastè, nebènuind lovitură de maestru a lui Matei, Atac organizat pe flancuri diferite, de data asta Matei joacè cu albele, albul accelerând viteza, nebunul din f1 sè punè stèpânire pe diagonală b1-h7 și sè dirijeze ofensiva, declarând în mutarea 20, cu turnul la f6, asediul regelui negru care va fi încercuit și atacat pânè la capitulare, dezastrul devenind vizibil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ei real Corina, e mèritatè și cè soțul ei e tot în strèinètate având, la rândul lui, toatè încrederea în nevastè, nebènuind lovitură de maestru a lui Matei, Atac organizat pe flancuri diferite, de data asta Matei joacè cu albele, albul accelerând viteza, nebunul din f1 sè punè stèpânire pe diagonală b1-h7 și sè dirijeze ofensiva, declarând în mutarea 20, cu turnul la f6, asediul regelui negru care va fi încercuit și atacat pânè la capitulare, dezastrul devenind vizibil în mutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
regelui negru care va fi încercuit și atacat pânè la capitulare, dezastrul devenind vizibil în mutarea 24, cu damă la e5, cănd încercuirea regelui e completè, în mutarea 26, ca sè-și salveze soarta, regele negru sacrificè damă mutând f7, dar albul continuè încolțirea și capturarea regelui, pânè în final, cănd elegant, turnul, susținut de nebunul din c2, încheie partida cu maț la rege! Dacè i-aș mèrturisi toate astea plutonierului major, cred cè m-ar închide pe viațè, povestea cu lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
riscurilor și să suporți atâtea emoții de ce? Nu te poți Întoarce Într-un loc, sperând că te Întorci În timp, crede-mă, dragul meu! Ceea ce vrei tu să regăsești nu mai există nicăieri altundeva decât În mintea ta... Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți În grădini, și ea pedalează fără nici o grabă, pentru că e prea frumos afară ca să se grăbească. De pe pod vede Rinul verde, până departe, spuma albă, ridicată peste ecluze, copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să adorm la volan. Dar Încearcă și tu să rămâi treaz, pentru că În două ore, Îți promit, o să fim În hotelul nostru, la cină... Bineînțeles, dacă nu greșesc intrarea... Prin geamul mașinii, aceeași autostradă monotonă, fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Ei sunt la fel ca atunci când el a ajuns aici, dar, Doamne, câtă schimbare! Iar el a trăit aici suficient de mult cât să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la animalele dresate. Autostrada fără sfârșit tăiată În două de gărdulețul de leandri, Încărcați cu flori albe, roz, roșii. Culmile Împădurite urcând spre cer, petele albe ale satelor, cocoțate acum mii, sute de ani, lângă izvoare. Un sat orbitor de alb, prin care Înaintează două siluete negre, solemne; un bărbat și o femeie În negru. Îi vede? Și-i amintește? Ce făceam atunci, unde eram? Eram aici? Dincolo? Lumina urcă peste trunchiurile albe, răsucite, petrificate - crescând dintr-un pământ roșu. Măslini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Gheorghiță, Petre, Mănăilă, Ana Maria, Mihnea. Pomenește-i, Doamne, În Împărăția drepților. * Capetele acoperite cu broboade negre, genunchii osoși, bătrâni, striviți de cimentul negru care trage, acoperit cu un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ai, Buni! Bine că a observat În sfârșit și ea că Buni are pălării nostime totdeauna! — Pentru ce o admir eu cel mai mult pe Buni e curajul ei să se Îmbrace În culori deschise. -- Mie rochia asta roz cu alb Îmi place. — Întoarce-te, Buni, să-i văd și la spate modelul. Dar mai ai tu, Buni, o rochie roșie? — Mai ai tu, Buni, o rochie portocalie? — Verde criant? Bleu ciel? — Vai, Buni, de ce te scuzi? Ăsta e genul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ele fac prima diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic a și rămas goală, dincolo de hublou, albul orbitor, catifelat, dedesubt, macheta minusculă a unui alb oraș-jucărie, a alunecat prea repede sub aripa avionului? Ai Închis ochii, să nu-l mai vezi, nu știu cine sunteți și nu mă interesează, ai vrea să strigi, am atâta de lucru și vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic a și rămas goală, dincolo de hublou, albul orbitor, catifelat, dedesubt, macheta minusculă a unui alb oraș-jucărie, a alunecat prea repede sub aripa avionului? Ai Închis ochii, să nu-l mai vezi, nu știu cine sunteți și nu mă interesează, ai vrea să strigi, am atâta de lucru și vreau să mă Întorc mai repede la mine acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lui Traian ieri, Încercând să Îl convingă să asculte o violonistă de excepție și să se dezmorțească Într-o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar tu pedalezi fără nici o grabă pentru că e prea frumos afară ca să te grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde până departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atâția ani, arăta tot ca un adolescent - dar un adolescent Îmbătrânit, cu o dantură execrabilă și o halenă neplăcută. Mi-l aminteam cu o hălăciugă de păr negru și creț. Acum albise de tot, părul Îi era lins, de un alb neverosimil... Poate era perucă! De ce nu? Ca să acopere... Glumești! Dacă i-ai fi văzut hainele modeste, ținuta aproape neglijentă, nu ți-ar fi trecut prin minte așa ceva! Era părul lui de altădată, Îmbătrânit ca și el. A insistat să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acum câți ani? Moțăie tot mai amorțit, În scaun, Încercând să-și amintească, reușind să Întrezărească În fugă o fotografie mișcată, care se risipește În buimăceală și somn, când Încearcă să o rețină. Mereu autostrada fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul Îmbrăcați În negru: două siluete eterne, Încremenite, solemne. Și, profilându-se tot mai departe, În căldura orbitoare, silueta egal de stranie și egal de familiară pentru el a omului călare pe măgar, cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
voalând, în acest fel, gesturile, mângâierile, încordările, răsucirile, dibuirile pasionate ale mâinilor, ale umerilor, ale buzelor. Pelerinele alunecaseră deja. Călărețul le descoperi la picioarele lor. Două pete de culoare, neagră și purpurie. Dispăreau încet. Deveneau o singură culoare, parte din albul înconjurător. Printr-o rotire convenabilă a lunetei, călărețul își apropie chipul bărbatului. Îi examină trăsăturile. Fața ovală, albul mat al tenului, negrul intens al părului umezit de ninsoare. Îi surprinse transfigurarea, pâlpâirea extazului. Văzu ceea ce și un orb ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Excelență. În dimineața asta, arătați... Cum să spun?... Cu totul aureolat de sănătate. Rămas singur, contele își reluă înfrigurat scufia și pledul. Printre hârtii, descoperi și un raport confidențial semnat cu un nume de cod. Respectivul MEN scria negru pe alb și extrem de concis despre lucruri deosebit de importante care, în final, reușiră să-l facă pe conte să uite cu totul de frigul „siberian”, pentru că transpiră de frică și de furie. Raportul cuprindea o relatare sumară, pe puncte, a unei convorbiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tare. Servitorii luară arcada, dezvăluind publicului șmecheria iluziei: un felinar cu sticle roșii, un rest de lumânare și voalul negru, agitat cu înflăcărare de doi țigănuși. După ce trimise mai multe sărutări spre cei din sală cu brațele ei nefiresc de albe, Nanone își desfăcu fibula și o lăsă să cadă undeva, printre instrumentiști. Își aruncă apoi mătasea cu care era drapată - gest comentat și răscomentat mai multă vreme în toate saloanele bucureștene - și li se înfățișă în celebrul costum național de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]