7,971 matches
-
a continua și, În plus, era epuizată. Stătu cu ochii deschiși, strînsă lîngă Julia, Încă simțind căldura membrelor ei, felul În care Îi urcă și-i coboară respirația. Dar cu timpul, Își schimbă poziția și se depărtă. CÎnd mîna Îi alunecă peste pijamaua de bumbac a Juliei, gîndul Îi zbură În altă parte - la o prostioară - Îi reveni În minte o pijama pe care a avut-o cîndva, În timpul războiului, și pe care o pierduse. Era o pijama din satin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gîndea ea. Toată treaba asta cu Duncan făcuse din el un moșneag. Ziua aceea de februarie era rece, dar senină. Era cinci fără un sfert, iar soarele apunea: pe cer erau cîteva aerostate de baraj - singurele lucruri care reflectau lumina, alunecînd rozalii, sprințare, pe cerul care se Înnopta. Viv și tatăl ei se Îndreptau spre Wood Lane. Acolo, lîngă stația de metrou, era o cafenea unde se opreau de obicei. Totuși, cînd ajunseră azi acolo, găsiră niște femei ale căror fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cutremura și se smucea, sau cum sticla din el se Înfigea și mai adînc... Pe deasupra mai era conștientă și de bîzÎitul avioanelor care treceau monoton pe deasupra capetelor lor. La un moment dat, se auzi zgomotul unui acoperiș care se prăbușea, alunecînd și despicîndu-se, Într-o stradă Învecinată. Lucră mai repede. — OK, Patridge? strigă ea după ce legă bandajul și apoi Îl rupse. CÎt mai ai? — Aproape gata. Și tu, Mickey? — O să fim gata cînd termini și tu. — Bine. Kay desfăcu targa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cutia aia cu carne conservată! Să fie protejată... O, Doamne! Ajunsese la ușa bucătăriei și văzuse haosul de dincolo. Nu-i venea să creadă. Rămase cu mîinile la inimă. O, Doamne Sfinte! Fetele, În spatele ei, țipau Întruna. Picioarele lui Kay alunecară Încă o dată cînd gardianul Încercă o manevră cu bătrîna peste moloz. La fiecare pas, răscoleau un alt nor de praf, pene și funingine. Dar În cele din urmă, ajunseră la ceea ce fusese Înainte grădina din față. Găsiră cîțiva școlari dîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
laborioasă, pentru că trebuia să bați la Început coloanele, să lași spațiu corect Între ele, și apoi trebuia să scoți hîrtiile, să le pui la loc pe orizontală și să bați liniile. Desigur, trebuia să faci astfel Încît hîrtiile să nu alunece, altfel că pagina de deasupra arăta arăta bine, dar copiile ajungeau să pară ca luate de vînt. Cu tot efortul de a face lucrurile ca lumea, cu zgomotul de acolo și lipsa de aer, ai putea zice că lucrezi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se prindeau cu un șnur din olandă. Cămașa se prindea În talie - era bogată ca o bluză, dar satinul fiind greu, Îi desena clar sînii plini și sfîrcurile. MÎnecile erau lungi: Își Închise nasturii de la manșete și le rulă, dar alunecară și Îi căzură pînă la vîrfurile degetelor. Stătu oarecum rușinată pentru a fi examinată de Kay. — Ce elegant arăți! fluieră Kay. La fel ca Greta Garbo În Grand Hotel. Totuși, nu arăta prea stilată; dar părea tînără, mică și destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîinile pe sub cămașa de satin să-i atingă carnea netedă și caldă de pe spate și talie. Apoi se duse În spate și-i ținu sînii În mîini, sprijinindu-le greutatea În palme. Îi pipăi curbura feselor, și văzu cum Îi alunecă satinul pe piele și coapsele pline. Apoi Își lipi obrazul de urechea ei. — Ești frumoasă. — Nu, zise Helen. Kay Îi Întoarse fața spre oglindă. — Nu-ți dai seama singură? Ești frumoasă. Am știut că ești, de prima dată cînd te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mobilă, Palmer’s, era Închis și cufundat În Întuneric. Uneori tăcerea și nemișcarea o călcau pe nervi. Se așeză din nou cu cartea În brațe, dar Își dădu seama că nu se poate concentra. Luă atunci o revistă; privirea Îi alunecă pe cuvintele de pe pagină dar nu reținu nimic. Atunci se gîndi că-și pierde timpul. Era ziua ei de naștere - o zi de naștere În timpul războiului. Poate n-o să mai aibă parte de alta! „N-ai cum să petreci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trase spre o deschidere Îngustă dintre două clădiri. Asta e Idol Lane, murmură ea - sau, poate că spusese, Își zise Helen, „Idomnul e Lane“. E pe-aici. Helen se trase Înapoi. — E prea Întuneric! — Dar e aici, spuse Julia. Strînsoarea alunecă de la cotul la mîna lui Helen. Îi strînse degetele și o conduse pe o potecă În pantă și, apoi, puțin mai departe, făcu o haltă. Balansă raza lanternei și, În curba descrisă, Helen ghici forma unui turn: era Înalt, elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
protecție, mai impenetrabil decît primul. În interiorul lui, trupul ei și al Juliei erau vii, tari și uimitor de calde. Se sărutară din nou și se strînseră una În alta. Coapsa Juliei instalîndu-se confortabil Între picioarele lui Helen, iar coapsa ei alunecînd apăsat Între ele Juliei; rămaseră așa, aproape nemișcate, doar apăsîndu-și mereu șoldurile. În cele din urmă, Helen Își Întoarse capul. — Asta dorea Kay? Întrebă ea În șoaptă. Știu de ce a făcut-o, Julia! O, Doamne! Simt, simt de parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
oarecum Înspăimîntătoare. Viv se ținea de brațul lui Reggie și Îl trase ușor Înapoi. El o prinse de mînă și-i strînse degetele. Își simțea degetele ciudat, pentru că-și pusese o verighetă de culoare aurie, puțin cam largă, și care aluneca În continuu. — Ești bine? o Întrebă el. Avea vocea slabă. Ura doctorii, spitalele, toate chestiile astea. Știa că el prefera ca ea să fi venit cu Betty, cu soră-sa - cu oricine, În afară de el. Așa că apăsă ea butonul soneriei. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cum șoldul ei Îi atinge genunchii, și cum stofa de lînă a fustei se prinde o clipă de kakiul pantalonilor lui. Biletul rămase În umbra ușii o secundă, și apoi, de parcă era mînat de o forță proprie, se scutură și alunecă. Urmă un moment de suspans. Stătea chircită și nu se uita În sus. Foarte bine, domnișoară! veni În cele din urmă răspunsul. Biletul Îi fu Înapoiat cu o gaură mică, și controlorul porni mai departe. Se ridică, se dădu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava parfumului tău Mă-mbată mai mult decât vinul Și-alunec prin beznă, în funduri de hău, Vărsându-mi din suflet veninul...
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
Te-am zărit într-un balcon nesfârșit, cuprindeai în palmă lumea care aluneca, te uitai dar nu vedeai nimic; ochi imobili, o mâna flexată, o bosă părăsită de toți... ești singură, sunt singur suntem triști, suntem disperați două păpușele defecte - una de bătrânețe și alta de tinerețe - în fiecare dintre noi.
Balcoanele by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83917_a_85242]
-
curând voi ajunge să revăd casa copilariei mele, îmi dă aripi. Aproape că nu observ nimic pe unde trec, din cauza grabei. La un moment dat, înțeleg că în acest ritm voi obosi repede, așa că încetinesc și îmi las privirile să alunece în dreapta și-n stânga cu oarecare mirare. S-a mai schimbat câte ceva... Câți ani au trecut, nu mai țin minte. Un lanț de blocuri îmi taie calea și descumpănită oarecum, nu mai știu încotro s-o apuc. Mă rog în
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Oare l-au rapus spinii si cucutele sau arsita verii lungi? Cine știe dacă mai trăia.. Inima i se strânse de durere. Floarea soarelui își leagănă amintirile, cu privirile ațintite pe flăcările jucăușe, de la gura sobei. O lacrima stingheră, îi alunecă pe sub gene. Oftează adânc. Vara e tare departe! Iubita soarelui Dacă ar fi să am un blazon aș folosi bineînțeles imaginea ei, a Florii Soarelui. Și dacă ar fi să-mi aleg un buchet preferat, aș alege tot florile ei
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
banana și biscuiții. O privesc și mă felicit în gând, că m-am întors repede. S-ar fi speriat de tunetele ploii. Mulțumită de rezultat, mă întorc spre hol să las trenciul și încălțămintea, dar ca o fulgerare, ochii îmi alunecă pe lacul oglinzii agățată în perete și pentru o clipă simt cum încremenesc. Nu-mi vine să cred că din oglindă, mă privește uimită o duduie îmbrăcată în pijamale și purtând sandale cu ștrasuri..stropite cu câțiva stropi de noroi
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Mulțumesc. Aeroportul Stansted 08.58: Avionul realimentat cu combustibil stă pe asfalt. Pilot din Pont zice că nu e vina lui că trebuie să ne Întoarcem la Heathrow. O, minunat. În timp ce avionul câștigă altitudine, două sticle miniaturiale de whisky goale alunecă de pe măsuța mea și aproape aterizează În poala femeii de vizavi. Mă blagoslovește cu un zâmbet languros, Își aranjează eșarfa verde-mentă, Își deschide poșeta Gucci. De unde scoate o sticluță de aromaterapie și-și dă cu levănțică la punctele unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
magic Între sprâncene. Dacă Îi mângâi cu degetul acolo și-apoi de-a lungul nasului, li se Închid ochii automat: jaluzele umane. Băiețelul meu urăște să doarmă. Somnul Îl lipsește de viața care-i place atât de mult. Începe să alunece În vis, ochii indigo i se golesc de gânduri. Eu stau Întinsă privind crăpăturile din tavan, din jurul lustrei, unde Încep să se cojească bucăți de gips. Până și tavanul meu are eczemă de la stres. Îmi imaginez un deget mângâindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu curățarea vomei. Cât Îmi displac vedetele de genul „sunt o mamă completă“ care se laudă despre cât de Împlinită se simte când știm cu toții că are o armată de mame-surogat care fac totul În locul ei! —Rich? —Hmmmmm? Ziarul Îi alunecă pe nas. —Trebuie s-o Înscriem pe Emily la Piper Place. —De ce? Pentru că-i oferă atâtea posibilități. Iar ai vorbit cu Angela Brunt. —Ăhă. —Katie, bietul copil al femeii ăleia e atât de stresat, că o să ajungă dealerul de droguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Într-un vis groaznic. Până și visele sunt diferite vara: vise febrile care te fac să transpiri gânduri pe care le-ai prefera nedezgropate. În fine, când m-am dus În camera lui, lucea de transpirație, bietul de el, Îmi aluneca printre mâini ca un pui de focă. L-am dus În baie, l-am uscat - nu știu de ce, a Început să-i fie frică de halatul lui cu Piglet - și apoi l-am schimbat. Când i-am oferit un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se eliberează brusc înainte. La încărcarea încărcătorului, cartușele se așează pe suprafața împingătorului, unul deasupra altuia. Când se introduce închizătorul în mâner, dintele zăvorului încărcătorului intră în scorbură și împiedică încărcătorul să cadă în jos. Când manșonul-închizător este tras înapoi, alunecă pe nervurile corpului pistolului și armează cocoșul, manșonul închizător trage țeava înapoi. Țeava se lasă cu părțile îngroșate în jos, iese din șanțurile inelare și se desparte de închizător. Decuplatorul este lăsat în jos, iar pragul său cotit înclină în
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
Pe cînd mă Îndepărtam, el s-a aplecat peste mica lui flotă, ca un copil de ciclop, și m-a strigat cu o voce plină de speranță: — Domnule Prentice... o fi fost vorba de combustie spontană? Curcubee călăreau stropitorile rotitoare, alunecînd În interiorul și În afara coroanei de picături ca niște fantome care săreau coarda. M-am plimbat În jurul piscinei, a cărei apă murdară plescăia sub trambulină, tulburată de o tînără cu picioare lungi care Înota pe spate cu mișcări ferme. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
camera de zi indicau locurile unde fuseseră divanul, fotoliile și biroul Înainte de percheziția făcută de poliție. Împingîndu-le Înapoi la locurile lor, m-am simțit ca un recuzitier pe o scenă neluminată, pregătind decorul pentru spectacolul de a doua zi. Mobila aluneca lin pe rotile, urmînd făgașele vechi trasate În covor, dar În lumea lui Frank nu prea mai erau multe lucruri care să se potrivească atît de bine. I-am atîrnat În șifonier cămășile risipite peste tot și i-am Împăturit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu exactitate ce se-ntîmplă acolo, dar sper că se distrează. Am așteptat pînă ce groparii care-și Împingeau căruciorul au ieșit cu el pe poarta cimitirului. O roată s-a Înfipt Într-o brazdă pietroasă, iar una dintre cazmale a alunecat și a căzut pe jos. Crawford a făcur un pas În față, gata să-i ajute pe gropari, apoi a rămas privind meditativ mișcarea căruciorului care scîrțîia pe pavaj. În costumul său negru și cu ochelari de soare, părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]