KorAP: Find »[drukola/base=ambasadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...260 261 262 ...398 >

9,933 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

foncé"! Fusesem sesizat de colegii de la ambasada din Brasilia că Romeo și Julieta bântuie prin zonă în căutarea fericirii. Am primit "semnale" și de la colegii din Caracas, însoțite de tăieturi din presă, descriind povestea lor și "incriminând", conform propriilor declarații, "ambasadele ce nu se ocupă". Care le era "story-ul"? Plecaseră să cunoască lumea, de la București poposiseră la Istanbul și de acolo, via Roma, la Caracas. Din Venezuela au vrut să treacă în Columbia, dar la frontiera cică li s-au furat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
decât o sabie ninja: Ce limbi străine vorbiți? Cunoașteți cumva portugheza sau spaniola? Eu (Romeo), nu vorbesc nici o limbă străina. Ea (Julieta) vorbește puțin engleza. Când ați constatat că v-au dispărut biletele de avion, banii și pașapoartele, ați anunțat ambasada din Venezuela? Nu, că eram la frontieră și era departe. Ce căutați în zona respectivă? Nu știați că e un loc periculos, cu lupte de frontieră, cu mafioți, contrabandiști și traficanți de droguri, cu junglă, mlaștini, anaconde, crocodili, puma...? Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
mers spre sud dacă România, unde doreați să vă întoarceți, era la 8000 de kilometri spre est? N-am știut. Dar de dat interviuri în dreapta și-n stânga, că sunteți "rătăciți" pe planeta Pământ cum ați știut? Ce solicitați de la ambasadă? Să ne ajutați să ne întoarcem acasă. Cum? Păi, domnule ambasador, dumneavoastră aveți relații, poate ne ajutați să ne îmbarcăm clandestin pe un vapor. Cum în "caietul de sarcini" al unui ambasador nu era menționată și obligativitatea asigurării "îmbarcării clandestine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
nu era menționată și obligativitatea asigurării "îmbarcării clandestine" a concetățenilor rătăciți, le-am spus că până la găsirea unei soluții le voi aranja cazarea câteva zile la Montevideo și să rămânem în legătură. I-am dat administratorului bani din buzunarul propriu, ambasada neavând fonduri de cazare pentru "globtroteri" -, lor le-am dat ceva bani pentru masă, am dat telefon la un hotel central ca să le rezerv o cameră și au plecat. Nu știu cum o fi petrecut Marele Creator ziua a 7-a, cea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
hotel central ca să le rezerv o cameră și au plecat. Nu știu cum o fi petrecut Marele Creator ziua a 7-a, cea pentru odihnă, dar eu știu că odihnă n-am avut am informat Direcția Consulară a MAE, am dat telefoane ambasadelor din Caracas și Brasilia și "prietenului" Cioba din Porto Alegre, anunțându-i "Buna Vestire", că cei doi au sosit sănătoși la Montevideo... A doua zi, sunând la hotel pentru a afla dacă au dormit bine, recepționerul mi-a comunicat că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
terminarea convorbirii, m-am decis să-mi schimb biletele de avion pentru plecarea în concediu, gândind și eu că 80 de "turiști" în Montevideo, veniți pe nepusă masă, nu-i un semn bun! În zilele următoare aveam să primesc în ambasadă vizitele comandantului poliției din Montevideo și echipe de la toate canalele de televiziune, punându-mi se aceeași întrebare: ce caută 80 de români în Montevideo? (îmi venea să râd, gândindu-mă dacă acum 5 secole indienii guarani i-au întrebat pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
pe unii din aceștia la Salto, un oraș de 100000 de oameni, capitala departamentului Salto, unul din cele 19 departamente ale țării, aflat în nord-vestul țării, la frontiera cu Argentina și Brazilia. Sosise la început de noiembrie 2000 pe adresa ambasadei o invitație la inaugurarea "UNI-Salto", respectiv a Uniunii Imigranților, programul prevăzând defilarea grupurilor de emigranți, spectacole folclorice și amenajarea unor pavilioane "pe naționalități". Am luat legătura cu organizatorii și cu autoritățile locale, fiind informat că în Salto trăiesc urmași de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
modă populară de la noi, atât erau de "stilizate"... A fost frumos și emoționant! Au urmat cuvântările la inaugurarea expozițiilor, după prefect dându-mi-se cuvântul. Vă rog să mă credeți că standul României era cel mai frumos, pe lângă exponatele de la ambasadă, cele două vrednice doamne aducând de prin numeroasele lor familii lăzi de zestre, valize de călătorie ale emigranților, fotografii vechi... Vino de Honor a avut cam 50 de participanți, a durat 3 ore, desfășurate în amintiri, îmbrățișări, și fotografii, pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
prin numeroasele lor familii lăzi de zestre, valize de călătorie ale emigranților, fotografii vechi... Vino de Honor a avut cam 50 de participanți, a durat 3 ore, desfășurate în amintiri, îmbrățișări, și fotografii, pe fundalul muzicii românești emise de casetofonul ambasadei. Am fost singurul diplomat din Montevideo care a participat la această întâlnire "de suflet", "bătându-le obrazul" colegilor că-și lasă neonorați compatrioții. Spre surprinderea mea, atenționarea a avut succes, în anii următori fiind prezenți la Salto și ambasadorii Federației

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
a convenit ulterior perioada 14-17 noiembrie 2001, modificată în 6-8 iunie 2002, amânata și ea "ad calendas graecas"de către Partea română. Delegația a mai avut întrevederi la conducerile Camerei de Comerț și ALADI, vizita încheindu-se cu o recepție la ambasadă (l-am plimbat puțin cu acest prilej pe colegul fost ambasador și nu și-a mai recunoscut locul unde lucrase timp de șase ani). Însuflețit de această vizită, am continuat ofensiva pe tot frontul, reușind în iunie să organizez vizita

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
celor doi "academicieni" de trist renume). Cu experiența din Chile și Brazilia, am venit la Montevideo pregătit de acasă, că să fac față cât de cât "promovării istoriei și culturii naționale în țara de reședință", sarcină de baza a unei ambasade. Cu mențiunea că în cei 6 ani ai misiunii mele în Uruguay nu am primit de la Ministerul Culturii, Academia Română, Institutul Cultural Român, uniuni de creație etc. nici o expoziție, nici o carte, nici o ofertă de turneu al unei formații artistice sau muzicale

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
pentru a participa la " Feria sur-americana de turismo" organizată la Punta del Este, la "Conrad". Cum, exilat în 1983 din MAE, lucrasem în turism până în 1990 și eram deci "specialist", așteptam să văd cu ce se prezintă "patronul". Adus la ambasadă de la aeroport și întrebat cu ce s-a pregătit pentru "târg", mi-a răspuns angelic: Am închiriat un stand, o masă și un scaun, o să stau pe scaun și o să le răspund la întrebări celor interesați de oferta mea". Scena

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
I-am propus totuși să-i decorăm noi standul cu fotografiile din expoziția "România pitorească" și afișele turistice, pentru a crea o ambianță plăcută și profesională "Scaunului". A fost de acord, l-am expediat la "Conrad" cu mașina și șoferul ambasadei, am pus în portbagaj "exponatele" (care aveau să fie montate de șofer) și la inaugurarea Feriei eram prezent lângă standul "României", care arăta bine, chiar și cu "patronul" pe scaun. Fiind o fire "solară", cum spunea răposatul meu șef, Adrian

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Prima conferință am prezentat-o, la puțin timp după sosirea mea la Montevideo, cu prilejul zilei de naștere a lui Mihai Eminescu. Cunoscusem "o vecină de cartier", doamna Alba Tejera, distinsă poetă, care într-o zi s-a prezentat la ambasadă pentru a-mi oferi ultimul ei volum, în cadrul căruia figura și o delicată poezie dedicată lui Eminescu. De aici a apărut ideea unei comemorări la sediul Uniunii Scriitorilor Uruguayeni, acțiune organizată și încheiată cu succes, în care am prezentat traduceri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și Canal 12, la posturile de radio Sarandi, Carve, Danubio Azul, Cx6. Din deplasările în departamente mă întorceam întotdeauna cu o "colecție" bogată de interviuri acordate presei locale, iar cu prilejul Zilei Naționale și cu alte ocazii importante, organizam la ambasadă conferințe de presă și consider că am "acoperit" corespunzător și acest domeniu important de activitate. Fără să mă laud, am fost și "consultant" la montarea unor piese de teatru "O scrisoare pierdută" a lui Caragiale și "Scaunele" și "Cântăreața cheală

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
de a cunoaște și a mă bucura de atâtea minuni! Una din acestea, cea mai la îndemână, era Rambla faleza ce se întindea pe 23 de kilometri pe malul estuarului Rio de la Plata, aflat la doar 200 de metri de ambasadă. Cartierul Pocitos, unde se afla misiunea, își trage numele de la râul Pocitos (astăzi deviat și acoperit), zona fiind populată pe la 1886, dotată cu tramvai electric la 1906 și din 1910 cu vestita Rambla asfaltată. După program, dacă nu aveam seara

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
duminica seara, defilând prin fața privirilor piese de mobilă, piane, gramofoane, tablouri, covoare, vase de porțelan și cristal, bijuterii vechi... Devenisem expert în "strigări", deși nu cumpăram mai nimic, excepție făcând câteva piese foarte frumoase de alabastru și argint, achiziționate pentru ambasadă. Am fost sâmbete și duminici la rând vizitatori ai frumoaselor parcuri și interesantelor muzee din Montevideo (de reținut o măsură extraordinar de civilizată și benefică în Uruguay intrarea la muzee și la multe spectacole muzicale și teatrale educative este gratuită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
sunt bine îmbrăcat îmi face plăcere să mă plimb prin ploaie îmi răcorește "capul" și "gândurile", dar vijeliile de pe Rio de la Plata, cu tunete și fulgere apocaliptice, e frumos să le privești de după perdea (mai ales că în atare situații ambasada rămânea fără curent, în perioada neanderthaliană, când siguranțele erau prinse cu chibritul și trebuia să fiu "prezent" la "intervenții"). Așadar, când nu era potop, cei șase kilometri pe Rambla îi făceam oricum și nu eram singurii rătăciți îi întâlneam pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Între fiul meu și eu, doar luna"), publicat în 1986. Îi obținusem o invitație de a vizita România, căreia, din păcate, din cauza vârstei, n-a putut să-i dea curs. În Punta del Este, dacă nu aveam treburi urgente la ambasadă și în funcție de programul reuniunilor, rămâneam o noapte-două, putând gusta liniștit farmecul localității. Punta del Este a apărut ca așezare pe la începutul secolului XX și s-a afirmat în ultimele decenii, o dată cu dezvoltarea bazei hoteliere și cu transformarea sa într-un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
că era un aranjament bun, de care se vor putea bucura atât românii, cât și uruguayenii, dar nu știu de ce primii beneficiari, așa cum am menționat, au fost "Romeo și Julieta", doi aventurieri, plecați să viziteze America Latină pe banii și nervii ambasadelor. Ca diplomat și fost cursant al excelentului Curs Postuniversitar de Relații Internaționale de pe lângă Universitatea București, cu durata de 2 ani și cu excelenți dascali G. Călinescu, M.Malița, D. Giurescu, Virgil Cândea, Zoe-Dumitrescu Bușulenga... -, am elaborat și un "Acord de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
în discuție și redeschiderea misiunii diplomatice uruguayene la București, W. Ehlers afirmând că, depășindu-se situația dificilă de criză economică a țării, care a determinat acest gest "dureros", Bucureștiul va fi prima capitală din zonă unde va fi redeschisă o ambasadă uruguayană. Cu ocazia vizitei la Montevideo, în martie 2001, a secretarului de stat în MAE, Cristian Colțeanu, acesta a fost primit, la finalul discuțiilor, de către Didier Opertti, ministrul relațiilor externe. Deși am insistat, W. Ehlers n-a fost primit de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
la 1 martie, chiar în ziua instalării, prima decizie luată de noul președinte uruguayan, dr.Tabare Vazquez, a fost restabilirea relațiilor diplomatice cu Cuba, ambasadoarea Cubei instalându-se în aceeași zi într-o clădire situată la 30 de metri de ambasada noastră!). Trecute festivitățile, am început demersurile pentru cunoașterea noilor miniștri și autorități. Pe unii din miniștri îi cunoscusem anterior, pe alții aveam să-i cunosc în vizitele oficiale de prezentare. Unii erau distinși intelectuali de stânga, prieteni sau "tovarăși" ai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
două culori deranjante (în cunoștință de cauză, o afirm că, deși întinerit 100%, MAE este acum mai roșu și mai albastru ca niciodată). Citind cu atenție mesajele domnului ministru, am rămas blocat pe un pasaj care în contextul "închiderii" unor ambasade menționa printre altele și țara de reședință. Precizez că Uruguayul era pus și într-o companie deloc onorantă, ca Isus Hristos răstignit între..., fiind menționat alături de Sri Lanka, Angola și Etiopia. Tot respectul față de cele trei țări și istoriile și culturile lor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Așa că i-am trimis la 11 martie 2005 domnului ministru o scrisoare (nu o notă, deși avea antet și număr oficial) în care îi explicam "ad usum Delphini" ce este Uruguayul, precizându-i și unele detalii de interes contabil: clădirea ambasadei este proprietatea statului român, schema de personal redusă la doar 3 persoane, bugetul de cheltuieli mic, reprezentând doar 0,07% din bugetul MAE (cât valoarea a două recepții la Paris). Mai precizam care este locul și rolul Uruguayului în America Latină

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și directori, care cred că s-au crucit când au citit-o (poate fi piesă de studiu la Academia Diplomatică). Nu mi s-a răspuns la "corespondență", dar nu asta era important, ci faptul că în urma demersului și argumentelor mele Ambasada României în Republica Orientală a Uruguayului este în continuare acolo unde am lăsat-o eu în urmă cu trei ani! La 11 iunie 2005, am primit de la MAE comunicarea pe care o așteptam de mai bine de doi ani, prin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]