15,743 matches
-
izbucnit într-un râs lăbărțat. Tata mi-a trimis o privire care voia să spună: „Sper că n-ai înțeles nimic”. De jur împrejur, vedeam numai galben. „Taxiuri”, ne-a explicat Sanowsky, „așa sunt ele la noi, galbene. Pe noi, americanii, un singur lucru ne pasionează mai mult ca mașinile și anume banii. În principiu, aici totul e galben și verde. Galben de la taxiuri, verde de la dolari.” Asta l-a distrat și pe tata. A râs din toată inima. Acum pricepusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nouă a rămas mai mult, fiindcă Ion mi-a explicat pe îndelete culorile și contrastul. Flash Gordon. Navele spațiale erau trase de niște fire subțiri și extratereștrii n-aveau deloc pielea verde. Ei vorbeau englezește și în general arătau ca americanii, în afară de faptul că aveau mereu ghinion. Când exploda o planetă, Flash, prințesa și prietenii lor priveau prin ferestruica navei spațiale. Izbutiseră să se salveze în ultimul moment, luându-și zborul. Însă extratereștrii nici n-ar fi avut cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se apuca să traducă: „Ăsta de-aici îl insultă acum pe ăla de-acolo, cu tatuajul pe dreapta, îl provoacă să lupte săptămâna viitoare din nou, atunci vrea să-i arate ce înseamnă să fii un bărbat dur și un american adevărat pe deasupra. Ssst, ssst, celălalt amenință că are să-i umfle ochii americani cu un pumn mexican. Ssst, ssst... Și acum, ah, ăsta e managerul celui dintâi, aah... ați văzut? A mușcat microfonul.” Văzuserăm și noi și căscaserăm gurile de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
când din spate a răsunat strigătul lui Marilyn Monroe, care m-a salvat. Cu o seară înainte, dăduseră filmul la televizor, tata și Toni încă nu ajunseseră acasă. La Washington am vizitat Casa Albă. O casă unde locuia tovarășul tuturor americanilor, unul cam ca al nostru, și când avea el câte ceva de spus, se auzea până departe, în China. Pe pereți atârnau niște tablouri mari, cu ramele groase. Și aceia fuseseră tovarăși cândva. Erau grele ramele. Multor lucruri nu li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe post de tovarăș în America. Am socotit în gând: în cinci ani, puteam avea cetățenia americană. Tata se născuse în 1933, deci în cinci ani ar fi împlinit patruzeci și nouă. Încă mai era posibil să devină tovarășul tuturor americanilor. Tata, Toni și eu am luat poziție, plini de importanță, în fața unei aripi a Casei Albe. A ieșit o fotografie drăguță, deși n-a spus nimeni „cucu”. Eu voiam s-o trimitem acasă, ca dovadă că fusesem acolo. La câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un lucru plin de însemnătate. Supermarketul semăna leit cu aeroportul. Niciodată nu văzusem magazine atât de mari, nici chiar la Roma. Cel de aici părea la fel de mare ca un teren de fotbal și era doldora de tot ce le trebuia americanilor ca să trăiască bine. Și, ca să cumpere, nici n-aveau nevoie de relații. Puteai să te plimbi încotro voiai, ca într-un parc, s-o iei pe aleea uleiului de măsline, să te îndrepți spre piața brânzeturilor, să admiri în trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nevăzut. M-am rezemat de rafturile cu mirodenii, cugetând adânc: bun, eu sunt acum în America și știu un pic limba engleză. Dacă nu se întoarce Toni, precis mă găsește vreun polițist și atunci mă va adopta o familie de americani, una bogată, care nu poate să aibă copii. Mai târziu am să merg la colegiu și o să le fac scandal părinților mei fiindcă nu sunt părinții mei adevărați și o să-mi iau lumea în cap, ca să-i caut pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o să-mi iau lumea în cap, ca să-i caut pe tata și mama. După ce îi găsesc, îi aduc în America, mă împac cu părinții mei adoptivi și trăim cu toții fericiți împreună. Asemenea povești vedeam foarte des la televizor. Noroc că americanii au în magazinele lor instalații de interfon, găsești îndată pe cine vrei, tot ce ai de făcut este să dai un anunț pentru persoana pierdută. Când mi-am auzit numele, în primul moment m-am întrebat cine mă strigă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mama era atât de mândră, nu mi-a luat prea mult timp ca să-mi dau seama că fusese Toni și că eram salvat. Pentru o clipă am fost totuși dezamăgit, pentru că n-aveam să mai fac cunoștință cu familia de americani bogați, deci nu mai puteam să-i salvez pe tata și mama, scoțându-i din țară. După cumpăraturi, Toni și cu mine am trecut de două ori prin fața unuia și aceluiași bar. Eu mă întrebam ce l-a apucat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ia seama tot timpul la picioarele lor când merg. Toni încerca să-l convingă pe tata că ar trebui să rămânem. A spus: „Teodorescule, spălatul vaselor nu e ceva pentru tine. Doar provizoriu, cu siguranță. Asta-i o treabă pentru americanii leneși și pentru negri.” Tata a răspuns: „N-are nici o legătură cu spălatul vaselor.” „Teodorescule, problema cu limba engleză nu-i așa importantă. Se rezolvă cu timpul. Uite-mă pe mine, cu capul meu plin de whisky și tot am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se distrau cu rolele, iar un profesor cu o servietă de piele în brațe făcea slalom printre ei, încercând să-i evite. În curtea inerioară, o studentă cu coif pe cap, ghemuită la pământ, scria ceva în legătură cu invadarea Asiei de către americani. Era atmosfera obișnuită a pauzei de prânz din campus, dar privind cu mai multă atenție, am devenit conștient de un lucru: fiecare, în felul său, părea fericit. Nu știu dacă erau chiar fericiți sau numai își afișau fericirea, dar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bani. Nu, nu am. Serios. — Of, toată lumea are bani. E vorba doar să vinzi ceva sau să cumperi ceva, dacă ești de partea cealaltă. Nu am mulți bani. Pe bune. Hai, lasă prostiile. N-am Întîlnit În viața mea vreun american sărac. Și cred c-avea dreptate. Pe vremea aia nu i-ar fi putut Întîlni pe ceilalți americani nici la Ritz, nici În Chicote. Și acum era din nou la Chicote, și toți americanii de-acolo erau de genul Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am Întîlnit În viața mea vreun american sărac. Și cred c-avea dreptate. Pe vremea aia nu i-ar fi putut Întîlni pe ceilalți americani nici la Ritz, nici În Chicote. Și acum era din nou la Chicote, și toți americanii de-acolo erau de genul Ăla pe care nu-l mai Întîlnise. În afară de mine, dar eu eram acolo din greșeală. Și aș fi dat orice să nu-l fi văzut Înăuntru. Dar, oricum, dacă avea chef să facă o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cam slabă. Nu erau decît patru baterii acolo, cînd de fapt ar fi trebuit să fie patruzeci, și tunurile nu trăgeau decît cîte două deodată. Atacul eșuă Înainte să ajungem noi jos. — SÎnteți ruși? mă-ntrebă un soldat spaniol. — Nu, americani. Ai cumva niște apă? — Da, tovarășe. Îmi Întinse o ploscă din piele de porc. Rezerviștii erau soldați doar cu numele, pentru simplul fapt că purtau o uniformă. N-avea nimeni intenția de a-i folosi În luptă, așa că se Împrăștiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În Extremadura și nici În Rusia n-o să găsești extremadurieni. Și ce convingeri politice ai? — Îi urăsc pe toți străinii. — Ei, asta-i o platformă-program destul de laxă. — Îi urăsc pe mauri, pe englezi, pe francezi, pe italieni, pe nemți, pe americani și pe ruși. În ordinea asta? — Da. Dar poate că cel mai tare Îi urăsc totuși pe ruși. Domne, da’ știu că ai niște idei foarte interesante. Ești fascist? — Nu. SÎnt extremadurian și-i urăsc pe străini. — Are idei foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-i deloc diferit de ce ne-au făcut englezii conduși de Wellington. Ar trebui să-nveți și tu ceva istorie. Străbunica mea a fost ucisă de englezi. Casa familiei mele a fost arsă de englezi. Îmi pare rău, spusei. Și pe americani de ce-i urăști? — Americanii l-au omorît pe tata cînd a fost recrutat În Cuba. Îmi pare rău și pentru asta. Sincer, crede-mă. Și pe ruși de ce-i urăști? — Pentru că ei reprezintă tirania și nu pot să suport fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ne-au făcut englezii conduși de Wellington. Ar trebui să-nveți și tu ceva istorie. Străbunica mea a fost ucisă de englezi. Casa familiei mele a fost arsă de englezi. Îmi pare rău, spusei. Și pe americani de ce-i urăști? — Americanii l-au omorît pe tata cînd a fost recrutat În Cuba. Îmi pare rău și pentru asta. Sincer, crede-mă. Și pe ruși de ce-i urăști? — Pentru că ei reprezintă tirania și nu pot să suport fețele-alea ale lor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fetelor! zice el, ajungând la noi și întinzându-și prosopul. Ce baftă cu încălzirea asta globală! Sper să nu se oprească până nu avem vară grecească și în Anglia. Nu te teme, ajungem și acolo, numai să nu se trezească americanii și să ia măsuri împotriva acestei crize ecologice, zice Davey sumbru. Își scoate tricoul. Și Daisy, și eu ne apucăm să-l fluierăm. Davey se face că se jenează, dar noi știm că-i place la nebunie. Ciudat este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
opt, permutările ar fi patruzeci de mii, iar dacă ar fi zece, ar face trei milioane șase sute de mii, iar permutările bietului tău nume ar fi aproape patruzeci de milioane, și zi mersi că n-ai și middle initial ca americanii, altfel ai sări la peste patru sute de milioane. Iar dacă literele numelor lui Dumnezeu ar fi douăzeci și șapte, pentru că alfabetul ebraic n-are vocale, ci douăzeci și două de sunete plus cinci variante, numărul numelor sale posibile ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după marca de fabricație, după culoare, formă și Înălțime. Existau diviziuni pentru infanterie, pentru tuburile de mitralieră și de sten, pe urmă stegarii și cavaleriștii - pușcă cu baionetă, pușcă nouăzeci și unu (Garand-ul l-am cunoscut numai când cu americanii) - și aspirația supremă, marii maeștri ce dominau totul, Încărcătoarele de mitralieră. În timp ce ne dedam la aceste jocuri pașnice, Într-o seară Martinetti ne spuse că sosise momentul. Scrisoarea de provocare fusese trimisă bandei din Canaletto, iar ăia acceptaseră. Înfruntarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că Manuzio nu obișnuiește... Sigur, o știți mai bine ca mine, până și Joyce și Proust... Desigur, Înțeleg...” Altă pauză Încurcată. „Bine, mai vorbim. Eu am fost sincer, dumneavoastră sunteți cel nerăbdător, să facem ceea ce se numește o joint venture, americanii se pricep la așa ceva. Treceți mâine, și-o să-i ardem niște socoteli... Respectele mele și toată admirația”. Garamond păru că se trezește dintr-un vis și-și trecu o mână peste ochi, apoi arătă că-și amintește dintr-o dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de ori aceeași zi. Nu se poate nici măcar sinucide, atunci exersează arta seducției. Nici așa nu e bine, prea le știe pe toate. Renunță, schimbă metoda! Cucerește cu fapta bună. Don Juan se califică în meseria de sfânt. Un alt American dream. Eu tocmai sunt despuiat de sfințenie. Sunt violat cu multă drăgălășenie. Sabina se strecoară sub mine, îmi atinge părțile intime. Dacă nu o să știu ce trebuie să fac? O fi la fel ca la televizor, așa cum vedeam pe canalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe tanti Cucu ce vrea să mănânce: ia taci! Ia taci! Mamăă ce ceas și-a luat ăsta! După știri, mătușă-mea se repede în bucătărie și despachetează cârnații. Privesc hârtia maronie pătată de grăsime și îmi aduc aminte că americanii avuseseră ideea tâmpită ca, în anii primului război mondial, să cumpere zeci de mii de mumii egiptene, să topească bandajele în care erau învelite și să facă hârtia asta maron în care împachetăm carnea. N-au încetat decât după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe Victor ospătaru’, mare proprietar de cocioabă din paiantă pe Muzicuței nr. 2. Pe ăsta l-a ținut împărătește toată viața, cu perdele apretate și chiftele în sos, rotunde ca niște buci. Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
părere că, dacă tot s-a demolat Mănăstirea Văcărești, iar în locul ei comuniștii au săpat o groapă mare, pe fundul căreia băltește apa de ploaie, crește papura și se înmulțesc broaștele, să se facă acolo Dracula Park ăla, să vină americanii, să se mânjească pe bot cu bulion, să dea ei frumușel câte treizeci de parai pentru fiecare liliac atârnat de tavanul Peșterii Muierii. Așa, să sugem și noi sângele altora, nu numa’ alții p-al nostru! - Hai, Tubu, ieși de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]