KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...260 261 262 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

Romanița, eu puteam să fac în marginea aia de pădure, de atunci știu că văd pururi altceva și altfel, fericirea aia mi-a dat puteri unice, neștiute, mereu eram cu fata aia, de nu știau ai mei ce m-a apucat de plec în fiecare zi cu iezii, mă sculam cu noaptea-n cap, eu plec de-acuma cu iezii, ce-i cu tine, copile?, mă-ntreba maica-mare, păi, să crească și iada, și iezii, mă duc să îi cânt pădurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
sunt?), ce mai fac?, ei, bine, sunt bine... știi că românii se împart în două: provocatori și mincinoși, provocatorii - ăia care te întreabă ce mai faci și mincinoșii - ăia care răspund: bine... Nu râde, că așa-i. Ce te-a apucat să mă suni?(ascultă în telefon) ... da’ nu vreau să te supăr... însă a trecut atâta timp de când... (ascultă ce se spune), da, n-am uitat, dar, dacă vrei tu să uit, uit, nici nu e mare lucru, n-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
pierduse orice contact cu chiloții, mie-mi pui ghiuvetăăă, striga, avea impresia că trebuie să-i stau la picior, nu pot lucra cu ăștia, au bani și, de fapt, vor pedigri, să creadă lumea că sunt sânge albastru, n-au apucat să se împace cu persoana lor, nu știu cine sunt și casa devine certificatul lor de naștere... Câștig bani buni în orașul ăsta, în care praful ne omoară, dar pe care eu îl iubesc, dacă s-ar găsi o soluție de trafic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
teatru, mă ciupeau de fund nu numai actorii, ci și electricienii, îîî... că așa se întâmplă cu noi, cele singure. Acuma, nu mai îndrăznește nimeni să facă asta, acuma, sunt o doamnă. Doar că, din când în când, mă mai apucă, așa, o nebunie și-mi vine să plec la mama, să-l las singur, că m-am săturat. Doar din când în când. Dar îmi trece. Măi, dragă Tină, măi, puică, nevestele mele nu pot fi nici o cauză a geloziei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
spectacolele noastre, că are Maestrul chestia asta, să-și invite fostele la spectacol, să le invite acasă, se laudă și el cu vila asta, pe care, de fapt, eu am făcut-o, dumneavoastră știți, când le văd pe-aici, m-apucă damblaua, norocul meu că a doua e în Spania și nu prea aud de ea. Rece ca gheața, zicea Maestrul meu despre Vichi, de fapt, n-avea nimic de-a face cu sexul. Dacă-l întrebi la un pahar, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ați ambalat așa, ca pentru mine și pentru cununa de ceapă. — E ora adevărului, parcă așa ne-am înțeles, actrița se uită lung la mâinile ei schimbate, la cercul verighetei, adevărul meu, spus cum vreau eu. Doar n-o să te apuci să vorbești pe undeva, că ești aici, cu mine, în casa mea și în grădina mea, lumea nu trebuie să știe nimic, dacă aud vreun cuvânt pe undeva, mă supăr și... Deci, m-am apropiat de muzicianul ăla la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-ntreba într-o zi cine le mai fute pe toate, ce-o fi peste vreo zece ani?, apoi, ce-o fi?, sunt atâția tineri, i-am răspuns. Așa se-ntrista... Doamna Neli, ce să fac? V-am zis că mă apucă damblaua câteodată și vreau să plec. — Acuma, că ziceați oarece de basmul ăla cu femeia unui singur bărbat, că tot îl îmbrobodiți dumneavoastră - un curaj de zile mari se naște în Frumoasa Neli - lăsați-o naibii de supărare, n-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
vorbesc și eu ca ei, dacă mai dura mult, mă vedeai pe schele. Auzi la ea, averea!!! O durere ascunsă iese la suprafață, în ochii de aur apar lacrimi, nasul i se umple de o zeamă groasă și grea, își apucă nările și suflă cu putere, fârrr! Mucii sar prin lucernă și trifoi. Bulgării aurii de ceapă se înfioară. — Nu numai averea, vă leagă foarte multe, nici eu nu le știu pe toate, dumneavoastră le știți, asigurările, cadourile, lucrările la casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-ți cumperi un apartament la parter? Eu nu... Acuma, de unde atâta interes al soțului meu pentru ea, de unde o știa Maestrul, ai să mă întrebi. Ei, de unde?, de la Facultate, că pe toate ne-a știut de la Facultate, de la admitere, o apucase să dea la teatru, la 20 de ani să dea la teatru, o puștoaică, doar părul ăla lung și blond de capul ei, dar nu mi se părea lucru curat cu fata asta, a intrat din prima, când la teatru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
gândește că, așa cum îl știe ea pe stăpân, s-a culcat și cu secretara, ca să-și asigure credința, loaialitatea ei, să-i fie aia credincioasă. — Am să-l strâng de gât pentru vorbele alea spuse unei străine, din prima îl apucă pe el confesiunea, el mă caracteriza pe mine. Pe mine?... Îl aștept sub mărul ăsta din grădină de atâta timp, l-ați văzut când a plecat, era negru-pământ la față, a dat numai din mână a lehamite, nu-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
a dat numai din mână a lehamite, nu-i mai trece de femeia aia -și mai zicea de una, Anita, o iubită din tinerețe, că atâta am iubit-o, ai iubit-o pe dracu! - nefericită apariție în viața noastră, o apucase teatrul la 20 de ani, nu putea să rămână la scris sau la ce făcea ea acolo. După ce a terminat facultatea, acum un an, ai văzut și mata că nu a angajat-o nici un teatru, dar și eu, la Maestru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cineva. Ia vezi, o să te las în casa asta singur, de n-o să știi pe unde calci, să faci tu aici, în vila lui pește, tot ce vrei, crezi că nu văd că ești pierdut după femeia aia, c-a apucat-o teatrul la 20 de ani, e ca toate puștoaicele care visează teatru? — Păi, ce vroiai, să facă facultatea la 40? — Facultate pe naiba, vroia ea să fie ca mine, cum Dumnezeu de-a intrat?, băieții tăi au băgat-o, altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
îl știu bine... miroseai... — A singurătate. O să moară cineva, o să moară de tot, poate mor eu, Loredana, de ce cântă cucuveaua aia pe casa noastră?, până acuma cânta departe, prin alte locuri, o auzeam slab, acuma vine doar la noi, a apucat-o strechea. Va muri cineva. Și Maestrul începe să murmure un cântec vechi. La palat, pe stâlpul porții, A cântat pasărea morții, Mult ești moarte-nșelătoare, Cât e omul ca o floare!!! Teribile cuvinte. Și vocea Maestrului se ridică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
e. Într-o zi, odată, ziceai că mai ai multe de făcut. Mai ai multe de făcut, mamă, și acuma mai ai multe de făcut. Te-așteaptă atâtea roluri, atâta scenă, atâta public, atâtea aplauze... Ce-ar fi să te apuci din nou de casă, de câte aveți împreună și-ați realizat împreună, tu cu Loredana? Lasă fetițele, ele vin și pleacă. Pe asta, pe Tina, n-o mai suna. Îți ajunge. Ai îmbătrânit, uite ce barbă albă ai. Și părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

a oprit, fiindcă auzise În depărtare voci tinere râzând și, privind prin parbrizul Înghețat În lungul străzii luminate, zărise conturul Întunecat al saniei. Trebuia să acționeze rapid. S-a aplecat Într-o parte cu o mișcare bruscă, violentă, și a apucat mâna Myrei - mai precis, degetul ei mare. — Spune-i să se ducă direct la Minnehaha, i-a șoptit. Vreau să vorbesc cu tine. Trebuie să vorbesc cu tine. Myra a distins și ea grupul din față, a avut o viziune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
de scopul vizitei. Când a sosit dimineața fatală, la Începutul lui martie, iar campusul a devenit un model al isteriei, s-a strecurat pe furiș la Cottage cu Alec Connage și a urmărit, mirându-se foarte, nebunia bruscă ce-i apucase pe colegii lui. Existau și grupuri instabile, care migrau de la un club la altul; erau și băieți Împrieteniți abia de două-trei zile, care anunțau isteric, Înlăcrimați, că trebuie să intre În același club și că nimic nu-i poate despărți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
treabă neînsemnată și așa mai departe, dar... — Câtuși de puțin. Cred că e ceva extrem de important. Vreau să aflu totul. Tot ce-ai făcut de la ultima noastră Întâlnire. Amory i-a povestit: a vorbit amănunțit despre căile distrugătoare pe care apucase și, Într-o jumătate de oră, neliniștea i-a dispărut din voce. — Dacă ai pleca de la colegiu, ce-ai face? — Nu știu. Iubesc călătoriile, dar, firește, războiul ăsta plictisitor nu-ți permite să voiajezi. Oricum, mama ar fi tare dezamăgită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
o gură de aer. Creierul lui Amory lucra Încet, străduindu-se să asimileze ceea ce se Întâmplase și să separe urzeala adevărului de imaginile haotice ce-i Încărcau memoria. Dacă dimineața ar fi fost rece și cenușie, ar fi reușit să apuce numaidecât frâiele trecutului, dar era o zi de mai din cele care fericesc uneori New York-ul, când aerul de pe Fifth Avenue e ca vinul slab și ușor. Amory nu dorea să afle cât și ce Își mai amintea Sloane; Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
el, atât de tare Încât lumea din colț a ridicat ochii și l-a privit lung. E o mizerie, iar dacă nu vezi asta, și tu ești un mizerabil! N-am ce face, a răspuns Îndărătnic Sloane. Ce naiba te-a apucat? Te-au năpădit vechile remușcări? Ai fi fost mai În formă dacă ai fi rămas până la capăt la petrecere. — Am plecat, Fred, a spus răspicat Amory. Îi tremurau genunchii și știa că dacă mai rămânea un singur minut pe stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Sunt très bătrân și très blazat, Tom, a declarat Amory Într-o zi, Întinzându-și confortabil carcasa În fotoliul de la fereastră. Se simțea Întotdeauna În largul său când se lăsa pe spate. - Erai mult mai amuzant până nu te-ai apucat de scris, a continuat. Acum păstrezi pentru tipar orice idee pe care o consideri interesantă. Existența li se reașezase Într-o normalitate lipsită de ambiții. Hotărâseră că, dacă erau mai strânși la pungă, Își puteau permite să păstreze apartamentul, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
În realitate, cu cât e mai sănătos, cu atât mai neadevărată este această afirmație. Singura alternativă la a o percepe drept corectă este un interes violent. Bine, dar războiul s-a terminat, cred prea puțin În responsabilitățile autorului ca să mă apuc acum de scris, iar afacerile... ei bine, afacerile vorbesc singure despre ele. Nu au nici o legătură cu nimic din ce m-a interesat vreodată pe lumea asta, În afară de una anemică, utilitaristă, cu științele economice. Ceea ce aș vedea din lume, pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
urechi. Era un cântec intonat cu o voce joasă și aspră, o voce de fată. Cea care cânta, oricine va fi fost, era foarte aproape. Acum un an Amory poate c-ar fi izbucnit În râs sau l-ar fi apucat tremuratul. Acum, agitat cum era, s-a mulțumit să Încremenească și să asculte, iar cuvintele Îi pătrundeau Încet În conștiință: „Les sanglots longs Des violons De l’automne Blessent mon coeur D’une langueur Monotone.“ Un fulger a despicat cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
iar eu te prind de mână... Nu, nu de acolo! Din partea cealaltă! El a urmat indicațiile Întocmai și, cum aterizase pe burtă, pe latura stogului, cufundat În fân până la genunchi, o mânuță albă s-a Întins spre el, l-a apucat de braț și l-a tras până În vârf. - Iată-te, Juan! a strigat fata cu părul ud. Nu te superi, sper, dacă omit cuvântul „Don“. - Ai degetul mare ca al meu! a exclamat el. - Iar tu mă ții de mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
fetidul iz senzual al pudrei râncezite pe fețele femeilor. După grupul compact au ieșit alți spectatori răzleți - cam o jumătate de duzină -, un bărbat În cârje și, la urmă, pocniturile În serie ale scaunelor rabatabile au anunțat că plasatoarele se apucaseră de curățenie. Orașul New York nu dădea impresia că se trezește la viață, ci mai degrabă că se Întoarce pe partea cealaltă În pat. Treceau grăbiți indivizi palizi, care-și țineau cu degetele gulerele de la haine; un roi mare de fete-coțofene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
am nici urmă de virtute de pierdut. Așa cum o cratiță care se răcește cedează căldură, noi cedăm, În tinerețe și adolescență, caloriile virtuții. E ceea ce se numește candoare. Î.: O idee interesantă. R.: De aceea „un om bun care a apucat-o pe cărări greșite“ Îi atrage pe oameni. Ei se strâng În jurul lui și se Încălzesc la propriu cu caloriile de virtute pe care le degajă. Sarah emite o judecată simplă și fețe, se Încrețesc de Încântare: „Ce inocentă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]