8,699 matches
-
unic socialist și că sunt gata să lupte împotriva imperialismului”. Ulterior au recurs la alt „truc”, vehiculând ideea că „Tito ar ocupă o poziție independența, neutră”, situându-se în afara oricăror blocuri, în dorința de a întreține relații bune atât cu Apusul cât și cu Răsăritul. Până la urmă au fost nevoiti sa recunoasca existența unor „simple împrumuturi” în băncile americane. O dovadă a eșecului unui asemenea tip de propagandă este adoptarea „Legii sfaturilor muncitorești din întreprinderi”, votată recent. Ca urmare naționalizarea se
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
astfel de cadre s-ar fi organizat o adevarată cruciada „împotriva operelor culturale ale Uniunii Sovietice și a țărilor de democrație populară”. Ei ar aduce injurii și calomnii oamenilor de cultură sovietici „apărând în aceleși timp tendințele decadente”, promovând valorile Apusului. Cu titlu de exemplu, se aduce în discuție ziua de 7 aprilie 1950, când în cinematografele de la Belgrad au rulat filmele: „Căutarea îndrăgostiților morți”, „Iubita mea Clementina”, „O noapte în Casablanca”, „Eternă Eva”, „Ademenitoarea din New-York”, „Trezirea vrăjitoarei roșii”, „Cele
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
să introducă reformele financiare și monetare necesare pentru stabilirea schimbului monetar, pentru crearea și menținerea cursului normal al valutei”. Un alt act normativ interzicea comerțul cu țările ce nu participau la Planul Marshall, alt motiv pentru dirijarea comerțului iugoslav către Apus. În ce priveste agricultură, nu se poate vorbi de o restaurare a capitalismului la sate întrucât reforma agrara introdusă de regimul Tito a însemnat mai degrabă o ajustare a mării proprietăți și acordarea de pământ țărânilor săraci. Liderul de la Belgrad
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
armatelor sovietice pe Oder și Elba”. Într-unul din mesajele sale, presedintele S. U. A., H. Truman, dclara că „Tito controlează cea mai mare forță militară din Europa, după cea sovietică, si aceasta reprezintă un factor important în apărarea Europei de Apus”. Împreună cu Grecia și Turcia s-ar ajunge la o cifră de 80 divizii. O confirmare a pregătirilor intense de război, pe care le face regimul „titoist”, ar fi reprezentată de alocațiile bugetare destinate armatei, ce au sporit de la an la
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
revoltă. Haiducia a fost un fenomen apărut în această epocă, iar pentru stoparea ei au apărut noi mecanisme de represiune. Reformarea sistemelor punitive feudale Unul din cei mai importanți reformatori ai sistemului penal românesc a fost Nicolae Mavrocordat. Școlit în Apus, corespondînd frecvent cu filosofii și cu împărații occidentali și apreciat de sultanul Turciei, Nicolae Mavrocordat (fiul lui Alexandru Mavrocordat, zis Exaporitul sau Păstrătorul Tainelor, care a fost mare dragoman al Înaltei Porți sau ministru de externe vreme de cîteva decenii
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
piatră "De s-ar prăbuși în hăuri, apa ar suna nebună, tulburarea ei s-ar înălța până la nori" Într-o seară liniștită de vară, copil fiind, mă aflam pe colina din preajma satului meu de câmpie întinsă și monotonă; priveam spre apus un cer învolburat și roșu. Tata pregătea căruța pentru întoarcerea acasă, o căruță mică, trasă de un cal alb, costeliv. Pământul era nisipos, încât drumul șerpuia la vale anevoios printre butuci de viță de vie și salcâmi, unde se iveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de zor la necunoscuții care, zornăind din clopoței, se apropiau voioși de ferestrele împodobite de sărbătoare. Glasurile vesele de copii, înfierbântate de iureșul urăturilor, răsunau pretutindeni, răzbeau până departe pe câmpia întinsă și pustie, albastră ca o mare liniștită după apusul soarelui. Doar la casa omului purtat fără voia lui prin locuri necunoscute de mârțoaga nărăvașă, ferestrele erau oarbe. Înăuntru, nevasta țăranului și copiii lui stăteau în jurul focului, așteptând. Cei mici de tot nu înțelegeau îngrijorarea celor mari, se jucau neastâmpărați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pagină citi o scurtă poezie din lirica veche japoneză. Răsfoi mai departe și se opri îndelung asupra altor versuri, și al altora, ce-i dezvăluiau pentru prima oară sensuri noi, nebănuite... Când își ridică în sfârșit ochii, soarele scăpăra spre apus. Își privi mirată ceasul: timpul trecuse pe nesimțite. Tânăra femeie privi în jur neliniștită, de parcă ar fi căutat ceva dispărut sau uitat de mult într-un colț al încăperii sau într-un colț al memoriei sale afective. Părăsi încăperea obscură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
liber, demn de a purta flacăra dătătoare de lumină, netemător în fața destinului. Simfonia ne apare astfel, din perspectiva finalului monumental, optimist, ca fiind expresia sonoră a voinței de demnitate și încredere în victoria noastră asupra sorții. Partea finală a romanului, Apusul, se încheie cu imaginea simbolică a dârzeniei țăranilor, care speră într-un „Sisif fericit” (A.Camus). Deși sumbru, tragic, acest final nu e lipsit de tremolul speranței într-un viitor mai bun pentru o clasă socială puternic reprimată. Ultimul acord
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
nu vreau să mă întind prea mult cu asta și mă întorc la munții Semenic, pe care i-am bătut prea puțin, în anii pe care i-am petrecu la Reșița. În drum spre Semenic ne gândeam că vom prinde apusul soarelui pe vârful Gozna, de peste 1400 m altitudine. Era luna octombrie, iar natura se înveșmântase în hainele de toamnă. Culorile erau magnifice pentru un pictor și nu numai, ruginiul predomina, dar și galbenul, cu unele pete portocalii, și verdele coniferelor
Reșița 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]
-
Național Liberal controla viața politică românească. În practica politică liberalii au perpetuat, totuși, o manieră autoritară de guvernare, au recurs la ingerințe în campaniile electorale și în alegeri. Naționaliști în materie de economie, ei doreau să evite subordonarea economică față de Apus, promovând politica economică "prin noi înșine". Fruntașii PNL, Ion I. C. Brătianu, Vintilă Brătianu, Constantin I.C. Brătianu, familia Costinescu, Constantin Angelescu sau Al. Constantinescu erau proprietari de mari intreprinderi, membri în consiliile de administrație, preocupați de afacerile bancare, industriale, sau comerciale
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
umană, care rămâne caracteristica esențială și permanentă a ideii liberale. Obiecțiuni privind rostul liberalismului în țara noastră: prima, de ordin istoric, liberalismul este o rupere a continuității istorice, crearea unui regim artificial; este o formă politică și socială, importată din apus, fără a ține seama de realitate, de datină, de fondul specific al neamului și pământului românesc. A doua obiecțiune: crearea sub presiunea capitalismului străin a clasei burgheze, pătură mijlocie a orașelor, în mare parte de origine străină.[...] De aici necesitatea
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ani, deci încă în puteri... Citiți povestea lui, ieșită din comun! Neagu DJUVARA București, 23 iunie 2010 Cuvântul autorului După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cortina de fier a despărțit nu doar teritorii, ci și destine. În vreme ce, în Apus, foștii combatanți și mă voi referi acum doar la cei din aeronautică au putut așterne pe hârtie, în tihnă, splendide memorii de război, cei rămași în "lagărul socialist" erau prea preocupați să supraviețuiească fizic (ori să moară, în temnițele comuniste
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
desprindea acum o altă vale ce părea mult mai îngustă, care aparținea însă celui mai important fluviu european, Dunărea, iar ușor spre stânga mea la câteva grade distingeam periferiile unui mare oraș. Soarele care depășise orizontul în drumul lui către Apus nu-mi împiedica vizibilitatea și, astfel, nici recunoașterea acestui oraș care nu era altul decât Budapesta, capitala Ungariei. Depărtarea de mine era totuși încă destul de mare ca să pot distinge anumite detalii legate de amintiri nu prea fericite. Cu vreo 8
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
au o stea a lor care poate străluci fără întrerupere. Aceste simțăminte triumfaliste aparțineau generației mele, născută și crescută în România Mare, generație căreia i se inculcase credința în trăinicia victoriei reparatoare a vitregiilor trecutului. Chiar după ce războiul începuse în Apus, chiar după prăbușirea Franței, care m-a înfricoșat și pe mine, ca și pe alții (simțeam un cuțit înfipt în coaste) - în seara îndoliată din mai 1940, când de dimineață armatele germane își începuseră invazia în vest, mă găseam cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
râpă. Dacă astfel de treburi s-ar fi petrecut în urma unui război pierdut, situația n-ar fi fost atât de groaznică. Umilința suferită avea să aibă consecințe fatale pentru sufletul nației. A nu fi luptat nici în Răsărit, nici în Apus, la momentul în care ceea ce este eroic și tragic trebuie neapărat să-și spună cuvântul, aveam s-o plătim scump, în straturile morale, vreme de generații. Cu tot calabalâcul strâns la rampe, bine împachetate de niște ucenici tâmplari ce-i
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
autori atribuindu-i fie o origine semitică, fie celtică sau grecească. De pildă, în Enciclopedia franceză, Europa provine de la cuvântul fenician hereb, care înseamnă uscat, alți autori stabilind o relație între Europa și cuvântul semitic oreb sau ereb, ce desemnează Apusul sau „Țara soarelui Apune”, cum era văzută această porțiune de pământ din țările Magrebului. Cert este faptul că noțiunea de Europa apare pentru prima dată în mitologia greacă, fiind numele prințesei din Tyr (Fenicia), fiica mai mică a lui Poseidon
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
325, după conciliul de la Niceea, se produce o separare treptată între Europa Occidentală și Răsăriteană care are temeiuri atât religioase, cât și politice, legate de împărțirea, la 395, în vremea împăratului Theodosius cel Mare, a imperiului în Imperiul Roman de Apus și de Răsărit. Formal, schisma dintre cele două Biserici se produce la 1054 și se adâncește după cucerirea Constantinopolului de către cruciați, la 1204. Cu toate acestea, nu se poate susține că Europa catolică și, mai târziu, protestantă s-ar opune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cunoaștere a satului devălmaș românesc, precizând locul acestuia în lumea slavă înconjurătoare. Structura societății rusești Haxthausen își începe studiul referitor la Rusia cu o serie de afirmații cu caracter general referitoare la populațiile slave. El face distincția între slavii din apusul Europei (polonezi și locuitori ai Boemiei) care, supuși secole de-a rândul influenței ideilor și obiceiurilor germanice, au sfârșit prin a le asimila, modificându-și în consecință felul de a fi și instituțiile și restul slavilor, din sudul și răsăritul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în mod determinant în secolul al XIX-lea (Eliade, 1896). Succesiunea influențelor exterioare poate fi cu ușurință urmărită în rândul claselor avute, ale boierilor și negustorilor cu stare care, doritori de a fi în „ton” cu ceea ce se petrecea în Apus, le vor adopta cu repeziciune. Lucrurile sunt însă diferite în ceea ce îi privește pe țărani, care își vor continua viața ca și mai înainte, impasibili față de mode și curente. Aspectul cel mai evident al existenței celor două straturi de cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
țărănesc continuă să urmeze o tradiție arhaică, ale cărei rădăcini trebuie căutate, după unii specialiști, în Antichitate, hainele boierilor și ale negustorilor sunt mai întâi croite după moda venită din Răsărit, de la Istanbul, iar mai apoi, după cea venită din Apus, în special de la Paris și Viena. Diferențele și contrastele sunt cu atât mai izbitoare în orașele unde amestecul de populații era mai mare. O frumoasă descriere a acestui fenomen ne-o oferă pictorul secui Nicolae Barabás, care, abia sosit la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
țăranului român din răzeșimea medievală românească întârziată până în secolul 20. Pentru a nu încărca însă textul vreunui întâmplător cititor al acestor rânduri, mă voi mai referi doar la o singură situație, situație finală, trăită de el și, prin el, de apusul răzeșimii românești și instaurarea stihiei comuniste. Tata la 55 ani Era în primăvara anului 1952. Imediat după terminarea cursurilor universitare, fusesem numit asistent la Catedra de Geografie a Facultății de Științe de la Universitatea "Al.I.Cuza" din Iași. Totul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
absolut imposibil să-l inițieze pe micuț în tainele lumii plutitoare. Viitorul lui Ono a murit. Narațiunea stufoasă înaintează pe mai multe căi deodată. Câteva istorii se derulează simultan. Această simultaneitate face ca romanul să fie o frescă ce deplânge apusul tradiției japoneze. Personajele sunt distante, îndepărtate, rigide. Ceea ce impresionează până la lacrimi este jalea zilei încheiate, tot așa cum ne-au străpuns sufletul rămășițele zilei. Confuzia este modul principal de dezvăluire a personajelor. Cel mai adesea personajele se ratează unul pe altul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de ce-au zidit-o. Au motivele lor. Alăpta un prunc. Era zidită și nu mai avea mult. Chiar și când bănuiau că n-a rămas din ea decât țărâna și duhul, sânul ei nu uita ritmul, în zori, la apus, laptele curgea încăpățânat ca spaimele ce aveau să bântuie satul. Copilița supse la zid, scoase dulceața din piatră și crescu până ce prin crăpături nu mai treceau decât aer și ierburi și atunci încetă să sugă. Demult de tot. Poezia lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în The North Ship (1945). Poemul care dă și titlul volumului, numit "legendă", modifică accentele cuvintelor, creează o imagine ce amintește de Coleridge. Emily Dickinson e și ea vizibilă. Trei corăbii pleacă în larg. Cele care mergeau spre răsărit și apus se întorc. Corabia pornită către nord ajunge "hăt departe / Pe o mare neiertătoare / Sub o stea ce împroașcă foc, / Menită pentru un drum fără capăt". Imaginea poetică e atât de indirectă că o descifrăm cu mare greutate. Larkin este aici
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]