7,167 matches
-
cel feminin, pe abdomen, un sân îi era umflat, ca o gutuie, celălalt era turtit, aidoma unui pectoral. Capul era prevăzut cu două fețe: una delicată, înconjurată de plete lungi, negre, cu ochi expresivi, căprui-închis, ca de căprioară; cealaltă mai aspră, dar cu ochi blânzi, de cerb, avea creștetul tuns perie. Oricum, păreau să semene ca doi gemeni. Un hermafrodit cu cap de androgin. Acum râdea în hohote: reporterii de la Realitatea Tv ieșiseră în stradă, le îndesau oamenilor în gură microfoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dima implică o luciditate și o fermitate a perspectivei eului liric, prin care se deosebește cu totul de ceea ce, de cele mai multe ori, înseamnă literatura feminină, poeta însăși având conștiința alterității: Se spune că am o privire plină de pasiune, / dar aspră (o privire, chipurile, profundă, / întunecată). Nu știu ce pot să spun?/ Mereu la săpături, arheolog de taină, / mai port pe umeri colb și-n ochi / scânteia unui drum, dar și epuizarea. Familiaritatea cu actul cultural, în general, care transpare din poemele Simonei-Grazia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
existenței, cuprinzând panoramic lumea palpabilă, contemporană, dar și pe cea a imaginației care a pornit din ea și s a întors la obârșie, în care asumarea destinului se face calm, fiindcă e un adevăr de prisme și lumini, transpus în aspre legi care ne vin din înălțimi, își găsește apoi, în creația dantescă, un liman spiritual. Alături de personajele lui Dante, poetul își reconsideră destinul sau dă glas frământărilor ontologice, traduse în întrebări exprimate retoric: Există oare cerul ideal? / Există undeva un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
v-ați putea, Nu putem ajunge mai sus, Pierzi și nu știi ce pierzi, Te odihnești, Cine a sosit, Afară e încă zi etc. Născuți din glonț (Glonț rămas în carnea vântului, / în sângele norului, / din tine ne naștem cu toții / aspru părinte - sunt vizibile toposurile zădărniciei, efemerității, vântul, norul), existenții îl au pe poet purtător de cuvânt și, de aceea, prin glasul lui, revendică inalienabilul, paradoxal imposibil de stăpânit, spre exemplu mări lăsate moștenire / numai nouă. Bine plasată într-un asemenea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-n jale mare. Nimeni nu ndrăznea să-nfrunte zmeul groaznic și-nrăit. Dar și răbdarea are margini. Un tânăr voinic a pornit să salveze soarele pentru lume și pământ din temnița zmeului, răului, hainului. A mers vara, toamna ntreagă, iarna aspră a tot mers, până ce găsi castelul groaznicului zmeu. Porniră lupta crâncenă pe viață și pe moarte între ei. Se izbeau cu necruțare, împrăștiind sudori de sânge prin zăpada cristalină. Tare era zmeul, tare se ținea și voinicul. Plini de răni
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de brad, cu linii moi care scriu poetic zarea sinilie. Ceahlăul singur se înalță brutal la cer, stâncă enormă, goală și cenușie. Plutașii, păstorii zic simplu: muntele numai Ceahlăului. Pustietatea și singurătatea lui n-au pereche decât dincolo, în înfățișarea aspră a Călimanilor. Și-n Ceahlău, și-n Călimani poporul și-a pus legendele din preistorie. Misterul lor stăruiește încă. În pâcla lor vânătă se strecoară fantomele bourilor domnești pe lângă turma împietrită unde veghează stânca Dochiei. Aceeași amintire de basm leagă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
n-au putut fi învinși niciodată în luptă dreaptă și, pentru înfrângerea lor, a trebuit să se recurgă la viclenie și trădare. În măruntaiele munților, aurul a năvălit printre roci, strecurându-se în cele mai întortocheate crăpături. Afară, între crestele aspre, din stâncă în stâncă, tot mai în inima de piatră a munților, au început să se precipite oamenii, când, departe, în câmpie, s-au împământenit stăpânirile care le răpeau libertatea. Se vede înăuntrul minelor cum aurul n-a lăsat liberă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
stufoasă. Toate animalele îl pizmuiau pentru această podoabă neîntrecută. Dar mai ales se înciuda vulpea, pe care în frumusețea cozii nu o întrecea decât ursul. A tot chibzuit cu capul ei șiret, și, într-o zi de iarnă cu ger aspru, i-a spus cu glas smerit ursului: Moș-Martine, dumitale îti plac peștii? — Tare-mi plac, însă nu-i știu prinde. Am să te învăț eu, zise vulpea. Mergem amândoi la baltă și tăiem, în gheață o bortă. Tu îți adâncești
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
toate mișeliile dușmanului, în anevoiosul său drum adulmecă înălțimile și azurul cerului și urcă către Dumnezeu, Golgota dată lui. Mișcarea Legionară e armonie de suflete. Tot legionarul se împlinește numai în cadrul acestei armonii. El merge pe linia onoarei, a trăirii aspre și severe. El este omul măsurii, bunului simț și al modestiei. El nu face spectacol prin îmbrăcarea mult chinuitei cămăși verzi. Legionarul e omul faptelor îndrăznețe, a chinului și a zbuciumului în slujba neamului. M-am întrebat de multe ori
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ați înțeles, că a fi elita legionară, în limbajul nostru, nu înseamnă a lupta și a învinge ci înseamnă permanenta jertfire de sine în slujba neamului, că ideea de elită este legată de ideea de jertfă, de sărăcie, de trăirea aspră și severă a vieții, că unde încetează jertfa de sine, acolo încetează elita legionară. Vom jura, deci, că vom lăsa prin legământ urmașilor să vină să jure la mormântul lui Moța și Marin pe următoarele condiții esențiale ale elitei pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
urmașilor să vină să jure la mormântul lui Moța și Marin pe următoarele condiții esențiale ale elitei pe care noi înșine le jurăm: 1. Să trăim în sărăcie ucigând în noi poftele de îmbogățire materilă. 2. Să trăim o viață aspră și severă cu alungarea luxului și a îmbuibării. 3. Să înlăturăm orice încercare de exploatare a omului de către om. 4. Să jertfim permanent pentru țară. 5. Să apărăm Mișcarea Legionară cu toată puterea noastră împotriva a tot ce ar putea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
În orice clipă Să fiu gata de moarte JUR. Viața legionarului începe cu jurământul, dalta voinței cu care el își modelează și înfrumusețează viața în duhul morților părinți și străbuni, în duhul Căpitanului și a morților săi, printr-o trăire aspră și severă care trezește în sufletul lui vibrații dumnezeiești prin care reușește să pună în lumină vocația gândirii înalte, biruind tentațiile amăgirilor tulburătoare și amarul multor tristeți, împodobindu-și pașii cu fapte mari care îi înalță fruntea și se cuminecă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să îngenunchezi numai în fața lui Dumnezeu și a morților sfinți. Credința te învață să nu folosești cnutul mișeliei. Dar credința fără fapte înseamnă ofilire ca florile câmpului bătute de brumele toamnei. Legionarii mărșăluiesc către un crez: Crucificarea, care înseamnă trăirea aspră și severă cu alungarea luxului, a îmbuibării și iubirea aproapelui până la dăruirea totală. Legionarul a trăit neclintit râvna marilor răspunderi, refuzând permanent poftele lumești, apărând dumnezeiescul din om: sufletul. Nu putem purta cu toții fulgerul îndrăznelii lui Ion Moța și Vasile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
o soră. Simțeam că nu avea pentru mine nici o afecțiune și mă fâstâceam în fața lui. Era un bărbat frumos, cu mare succes la femei, am aflat mai târziu, dar când nu ținea să-și încînte interlocutorul se purta autoritar și aspru. Socotea, probabil, normal să mă intimideze și să-i răspund monosilabic la întrebări. Și nu-și imagina, desigur, că farmecul lui de bun vorbitor nu mă impresiona. Mă uitam cum își lăsa capul pe spate, parcă pentru a arăta că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un loc ideal pentru a demonstra selecția naturală susținută de darwinism. Nu rezista oricine în ea. Nu exista dispensar, nu exista doctor, nu existau medicamente. Cine "avea zile" ― asta era convingerea tuturor ― trăia. Cine nu, "îl lua Dumnezeu". O morală aspră justifica o viață aspră. Odată, mama m-a luat cu ea la "vale", să spele rufele. A vrut, probabil, să mă poată supraveghea, ca să nu mai dau foc casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a demonstra selecția naturală susținută de darwinism. Nu rezista oricine în ea. Nu exista dispensar, nu exista doctor, nu existau medicamente. Cine "avea zile" ― asta era convingerea tuturor ― trăia. Cine nu, "îl lua Dumnezeu". O morală aspră justifica o viață aspră. Odată, mama m-a luat cu ea la "vale", să spele rufele. A vrut, probabil, să mă poată supraveghea, ca să nu mai dau foc casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mamei) care nu mai are posteritate, care a descoperit gustul eșecului. N-am simplificat, totuși, prea mult? Între timp, mi-am amintit de sinucigașii găsiți spânzurați, de un copac, în pădure sau înecați în fântână. Ceea ce înseamnă că inclusiv firile aspre pot claca uneori. Doar că n-au lăsat în urma lor nici o explicație. Probabil că nu cultura a descoperit partea noastră fragilă. Ea, cel mult, a favorizat-o. 35. La fel cum mă îndoiesc de corectitudinea afirmației că totul în memorie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
auzisem de clase sociale, ca să pricep că eu reprezentam "talpa țării", în timp ce colegii mei, cei mai mulți, reprezentau "înalta societate", dar mă simțeam ca o buruiană într-o seră. Nu eram unul "dintre", ci "o abatere", o excepție. Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decât noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea. Diferențele săreau în ochi chiar după ce, primind uniforma, ce făcea parte din bursă, n-am mai avut un aspect folcloric. Pe mine
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să cunoști lumea?" Ca să-mi demonstreze că vorbea serios, s-a urcat pe capra caleștii și, de-acolo, m-a somat: "Vii?" Era veselă, dar, fiindcă nu m-am grăbit să intru în joc, mi-a zis pe un ton aspru: "Treaba ta. Eu am poftă să călătoresc". Asta m-a deranjat. Înainte, îmi declarase că nu putea iubi decât în genunchi. Acum, devenise aproape voluntară. Am pus capriciul ei pe seama faptului că, în seara aceea, mirosea, puțin, a alcool. Poate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rândunica de mare; noi, muritorii avem ocazia o singură dată în viață să-i cercetăm privirea aprinsă și dinții încleștați a moarte! La cherhana, lipovenii îi așteptau să-și arate marfa ascunsă de ochii binevoitori ai șefilor; amețiți în aroma aspră a viitoarelor prăzi le căzuse ca nadă-n plus victimele: peștii solzoși, argintii de un colorit indescifrabil aruncând iridescențe inegalabile. Ca de fiecare dată erau uimiți de varietatea sorturilor. Au văzut păstrugi încovoiate, moruni uriași cu butoane osoase și pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la rând urmau barbunii mustăcioși, dragoni cu spini paralizanți, zarganul cu ciocul și spinarea verde, fosforescentă; bogăția mării le arătau cambule, calcani și limbi de mare cu nasturii gustoși și pălămida roz-vineție, rechinii promițători și răpitori cu pielea întunecoasă și aspră; ultima a apărut regina, robustă cu aripile înfoiate încingând lanțuri brune, roșcat-verzui pe spate; fâlfâindu-le, se deconspira arătându-și dorsala albăstruie-roză și burta gălbuie. Au tresărit recunoscând-o fără tăgadă, și-au rămas uimiți de frumusețea ei nefirească. Animalele
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nici nu mai au putere să râdă sau să se sperie, sunt din ce în ce mai îngrijorați, dar ce pot face? Este Crăciunul. Slujba la biserică s-a terminat de mult; curând întunericul va pune stăpânire peste întreaga suflare; afară este un ger aspru și fulguiește. Orașul pare mai tăcut. Cei doi bărbați nu mai au speranțe, cel mic s-a învinețit, nici nu are putere să scâncească, nu scoate nici un sunet, abia mai răsuflă și Pompilia este disperată. - Cel puțin să-l botezăm
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să coboare oglinda, care era prinsă de o balama. Shirley se întoarse spre el și spuse: — Ești un scump. Termină de tras furoul peste cap și începu să-și desfacă sutienul. Mâna mea începu să se deplaseze, mângâind leneș docul aspru. Shirley dispăru în spatele capului lui Kenneth. Kenneth spuse: — Dar... să știi că un chip frumos nu este totul. Continuând să țină în jos oglinda, încerca să nu se uite în ea, dar nu se putea abține să mai arunce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
părea să dureze foarte mult. Apoi continuă să-și tragă furoul peste cap. Termină de tras furoul în câteva mișcări sacadate. Își duse mâinile la spate. Umblă cu degetele la prinzătoarea sutienului. Mâna mea începu să se deplaseze, mângâind docul aspru. Shirley se întoarse. Dădu să facă un pas. Dispăru în spatele capului lui Kenneth. Kenneth dădu să spună ceva. Cineva bătu la ușă. Am spus „Fir-ar să fie!“ și m-am ridicat repede de pe scaun. Am oprit banda. Ecranul monocrom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dumneavoastră? Puteți. — Vă mulțumesc. Domnul Sloane se întoarse și dădu să plece, apoi adăugă: Veți rămâne peste noapte la Winshaw Towers. Vă sfătuiesc să vă aduceți multă îmbrăcăminte groasă. E un loc friguros și deprimant; iar vremea e neobișnuit de aspră în această perioadă a anului. — Vă mulțumesc. Voi ține seama de sfatul dumneavoastră. — Pe mâine deci, domnule Owen. Și stați liniștit, nu trebuie să mă conduceți. În atmosferă plutea o ciudată senzație de așteptare, care nu avea nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]