7,050 matches
-
semnificanților care valorizează lipsa granițelor dintre texte sau discipline (intertextualitatea). Discursul modern era în special narativ, prezentând o "grande histoire", conținând ierarhia și presupozițiile profunzimii, ale straturilor de înțeles și ale semnificatului central. Discursul postmodern este în mare măsură anti-narativ, axându-se pe "petites histoires" locale, pe epuizarea și anarhia logos-ului, declarându-se împotriva interpretării și afișând o dispersie, o ironie și o retorică acaparatorii. "Antiforma" disjunctivă și deschisă anihilează distanța impusă de opera modernă, impunând participarea receptorilor la săvârșirea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
paroxistic ce nu este interesată să ofere o configurație rațională lumii ci, dimpotrivă, să întindă o capcană realității, provocând-o să-și dezvăluie caracterul iluzoriu. Profesând un nihilism nuanțat, Baudrillard va construi o grilă proprie de lecturare a contextului contemporan, axându-se pe o serie de termeni-cheie cum ar fi: hiperrealitate, simulacru, strategie fatală, obscenitate, scenă, seducție, moartea socialului etc. Deși opera sa este în centrul multor scene culturale (și nu doar franceze), fiind văzut ca un semn al timpurilor postmoderne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu este un loc comun, clarificator sau argumentativ, ci este un spațiu în care se inovează, se produce vertijul sensurilor clasate și implozia semnificațiilor cunoscute. Tocmai de aceea mărimea publicului său este impresionantă, dar și nenumăratele critici sunt virulente, ele axându-se, de cele mai multe ori, pe aspectul retorico-literar al lucrărilor lui. Astfel, Baudrillard este comparat cu Nietzsche în ceea ce privește privilegierea limbajului poetic și al fragmentului, și asociat cu Paul Virilio în realizarea a ceea ce David Harvey numește scrieri frenetice. Înscris în rândul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
corespunde complet portretului individului contemporan, realizat de Baudrillard, care arată cum subiectul clasic s-a transformat în in-divisum, într-o monadă autonomă. Lipovetsky remarcă rolul consumului de masă în trecerea de la o morală centrată pe ideea de bine la una axată pe bunăstare, care a condus la o civilizație care nu mai opacizează dorințele, ci le maximalizează, alăturându-le și un discurs justificator și culpabilizator. În acest sens, publicitatea a avut un rol important, fiind considerată un "profet" al timpurilor actuale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
indeterminarea categoriilor și pe înlocuirea și confuzia genurilor. 5.2.4. Primatul simulacrelor În concepția lui Baudrillard, simulacrul nu este doar o falsă copie, ca la Platon, ci o copie lipsită de original. Dacă, așa cum susține Gilles Deleuze, platonismul se axează pe distingerea lucrului de simulacrele lui și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă s-a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a concepe teoria nu vin în corespondența cu realul, ci în provocarea acestuia; America este "prinsă" astfel, ca obiect de studiu, într-o strategie fatală. În interiorul acestei viziuni proprii, "retorica sa flamboiantă" joacă un rol foarte important. Discursul său se axează pe utilizarea unor metafore forță, cum ar fi aceea a deșertului, a automobilului, filmului și a vitezei, ce creează, prin intermediul unui cadraj selectiv, "un compozit monocromatic" al Americii, ce conține imagini ale orașelor, ale discursurilor publicitare, filmice, mass-mediatice etc. Arthur
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
organizare de tip sistemic, are efecte și asupra modului în care este privit și utilizat limbajul. Și asupra acestui domeniu se răsfrânge aceeași dorință de exterminare a semnificațiilor obișnuite, de realizare a unei rupturi în limbaje și categorii. Baudrillard își axează această perspectivă pe două moduri diferite de a privi realitatea 507: o viziune confortabilă asupra realității, care se bazează pe presupoziția că unei idei îi corespunde, în general, un referent real (această înțelegere a realității se întemeiază pe conceptele de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
enigmatice decât sunt ele în realitate, cu alte cuvinte, mai seducătoare. Exemplul favorit de limbaj este cel poetic, deoarece presupune consumarea întregului material lingvistic pus în joc, la fel cum ilustrarea principală a intuiției unui limbaj primar, care nu se axa pe sens, este oferită de către Ferdinand de Saussure. Baudrillard compară demersul saussurian din Anagrammes cu cel desfășurat în Cursul de lingvistică generală dacă în prima lucrare menționată este descrisă o formă de deconstrucție și de eliminare a limbajului, sensului și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
strategiei seducției, acțiunea ei la nivelul scriiturii se va remarca printr-un număr mai mare de artificii stilistice. Viziunea tradițională ar pune accentul pe producerea teoriilor, a sensurilor, pe acumularea și construcția de concepte, în timp ce viziunea postmodernă nu se poate axa pe o idee cumulativă, ci ea dezarticulează teoriile și sensurile clasice. O teorie bazată pe producerea sensului este subordonată evidenței, conceptului și argumentelor, ea are idealul explicării realului în termeni cvasi-exhaustivi. Baudrillard consideră că întreaga noastră cultură pare a fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
scriitorilor postmoderni au căzut în capcana propriilor lor critici sau metode pe care le-au aplicat, de cele mai multe ori deconstructiv, asupra altor texte (în special moderne). Dincolo de multitudinea criticilor care au fost aduse scrierilor și conceptelor baudrillardiene și care se axau, în genere, pe imputarea lipsei argumentării coerente, a justificărilor concrete sau a posibilității de verificare; pe condamnarea limbajului utilizat (mult prea literar, eseistic față de canoanele obișnuite), a excesului de retorică, a exagerărilor de tot felul sau a combinațiilor dintre discursul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Gallimard, Paris, 1976, p. 93. 398 Jean Baudrillard, Celălat prin sine însuși, trad. de Ciprian Mihali, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 1997, p. 43. 399 Aurel Codoban subliniază, la rându-i, excluderea transcendenței în postmodernism, precum și a modelului ontologic axat pe ideea de origine sau profunzime. Pentru postmoderni, funcționează un model centrat pe diferență, astfel încât "ceea ce rezultă este o ontologie a "suprafeței semnificante", fără transcendență, [...] și articulată după principiul diferenței, nu al asemănării. Un astfel de model ontologic este în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Laboratory (inițiat în octombrie 1993) coordonat de prof. Charles Taylor. Spre deosebire de alte proiecte de simulare (The Physiome P oject - Universitatea din Washington, National Simulation Resource, daVinci - Kent Ridge Digital Labs sau Dawson-Kaufman Interventional Radiology - Massachusetts General Hospital etc.) care sunt axate în principal pe evaluarea și antrenamentul în cardiologia intervențională, ViVa Project are drept obiectiv crearea unui set de instrumente dedicate unui aspect specific al procesării de date și simulării în scop de cercetare și antrenament iar Stanford Virtual Vascular Laboratory
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
În diferite feluri, aproape toată lumea a fost de acord asupra celor șase trăsături principale. Afacerile care vor avea succes, spuneau ei, vor fi caracterizate de viteza cu care produsul ajunge de la concept la lansarea lui pe piață, de o mentalitate axată pe adaptabilitate, de abilitatea de Învățare, pasiunea pentru servicii, capacitatea de reinventare În funcție de necesități și de preocuparea pentru stimularea angajaților. Mai târziu, când m-am gândit la aceste atribute, mi-am dat seama că aveau un element comun: predilecția unei
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de afaceri au apărut ca alternative viabile de dezvoltare a diverselor regiuni, la fel ca și acțiunile de atragere și de reținere a agenților economici pentru a investi și a dezvolta afaceri în acele zone. Astfel, într-o economie mondială axată pe servicii și cu o populație în curs de îmbătrânire, toate previziunile indică o tendință de creștere accelerată a circulației turistice internaționale, chiar dacă se vor produce mutații majore în privința destinațiilor ca urmare a ultimelor atacuri teroriste din S.U.A. Specificul conceptului
VALORIFICAREA POTEN?IALULUI TURISTIC ?I AGROTURISTIC AL JUDE?ULUI BR?ILA DIN PERSPECTIVA DEZVOLT?RII REGIONALE DURABILE by Nina HANCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/83102_a_84427]
-
de nimic" decât de "actul prezentării de periferia eului"25. În opinia lui Proust, în schimb, memoria voluntară e "o memorie a inteligenței și a ochilor", fiind legată așadar de "imagine", și nu de abstracțiunea goală! Și tocmai pentru că se axează pe imagine acest gen de "memorie" a constituit mereu și constituie încă obiectul artei, chiar dacă e vorba de o artă cam învechită, ce se referă doar la "fațete lipsite de adevăr ale trecutului". Citându-l pe scriitorul francez direct de la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o primitivitate asumată lucid (foarte pe gustul lui Caragiale, de pildă), ci mai cu seamă "dureros", plasând astfel partitura epico-dramatică în proximitatea previzibilă a melodramei. Romanul debutează totuși, așa cum am avut prilejul să constatăm, în maniera unei narațiuni realiste obișnuite, axate pe descrierea amănunțită a mediului social și a unor comportamente tipice. Dacă ar fi dat curs temei anunțate în primul capitol și ar fi reconstituit povestea ascensiunii lui Lică Scumpu, fiul unui obscur casier de provincie, tipul arivistului, parvenit până la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de fapt, adâncirea (obiectivă) în "subiect". Cu alte cuvinte, sincronizarea cu modelele occidentale vizează explorarea metodică a eului individual, devenit acum obiect de investigație psihologică. În consecință, invocata trecere de la rural la urban indică mai curând evoluția de la o literatură axată pe psihologia colectivă și nediferențiată (sufletul țărănesc) la o literatură reflectând psihologia individuală, modelată de o mentalitate specific urbană. Acestea fiind spuse, se observă cu ușurință că motivele pentru care Lovinescu respinge proza eminesciană se dovedesc complet arbitrare, nefiind justificate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prin imitație ("voință") suferă corectivul că imitația se face pe baza unor tipare receptive preexistente, ținând de "temperamentul rasei"; iar "dogmatismul necesar" al criticului născut la Fălticeni ce își refuză orice parti-pris moldovenist se vede corectat prin producția sa literară, axată pe valorile retractile ("moldovenești") ale nostalgiei și refugiului în utopie. La fel ca în teoria freudiană, contemplativitatea lovinesciană, "refulată" sistematic dintr-o disperată nevoie de "ieșire din provincie", se întoarce spre sfârșitul carierei, amenințând la un moment dat să uzurpe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
melancoliei și de proximitatea permanentă a clișeului (formula lui Paul Cernat, "romanul retro", este de aceea invocată cu folos și pentru romanele în discuție). De la această conștiință critică (cu evidente premise autobiografice) pornește și romanul lovinescian, dezvoltând "o poetică originală, axată pe amplificarea repetitivă, în "serii" succesive de episoade, situații și personaje-tip, reductibile în ultim resort la clișeu". Situația melodramatică este succesiv denunțată și regăsită, mereu din alt unghi, într-un efort dramatic de edificare. Serialitatea este, astfel, o consecință
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lovinescu "nu își cunoaște incapacitatea sa de intuiție a concretului". Din acest motiv, ca romancier el ar fi un scriitor mediocru sau, oricum, inferior lui Ibrăileanu, Sebastian, Călinescu sau Camil Petrescu. 46 Octav Șuluțiu, "E. Lovinescu, Firu'n patru", în Axa, an II, nr. 23, 7 dec. 1933. În opinia recenzentului, romancierul Lovinescu "uzează de o dialectică proprie aparatului critic" (apud E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. IV, ed. cit., p. 297). 47 Ligia Tudurachi, Cuvintele care ucid. Memorie literară în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
exploatat și valorificat în vederea recuperării și integrării individuale. Lucrul diferențiat și individualizat oferă posibilitatea valorizării fiecărui elev, prin cele mai oportune strategii psihopedagogice de intervenție educațională. Educarea limbajului rămâne pentru copilul cu dificultăți de învățare componentă principala pe care se axează diferențierea și integrarea, mai ales în învățământul obișnuit. Obiectivul general al învățământului primar este formarea la elevi a achizițiilor instrumentale de bază: scris-cititul și exprimarea corectă ce asigură garanția succesului școlar în învățământul secundar și funcționează ca niște condiții esențiale
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
a mai urmări textul; elevii recitesc textul pentru a se verifică; elevii fac un rezumat al textului; profesorul pune întrebări, pentru a fixa cunoașterea textului; se pun înterbări de verificare a cunoașterii detaliilor. b) Metodele de dezvoltare a vocabularului se axează pe: scrierea de cuvinte pe cartonașe; urmărirea cu degetul a cuvântului pronunțat; modelarea cuvântului din plastilină; compunerea cuvintelor din litere; scrierea pe nisip; scrierea cu litere cu magnet; scrierea cu creioane sau cu creta colorată; folosirea imaginilor ce reprezinta cuvântul
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
îngenuncheată. Alteori sensibilitatea este apropiată de poezia populară, care îl influențează în structurile unor teme și în expresia prozodică (Ritual). D. scrie, de asemenea în spiritul vremii, poezie patriotică, civică și militantă, larg cunoscută și recunoscută în epocă. În afara volumelor axate exclusiv pe această temă, La stema țării (1977), Cu inima curată (1977) și Pentru eterna vatră românească (1983), poezii patriotice conțin majoritatea cărților lui D., vorbind emfatic de istorie și strămoși. SCRIERI: Moartea calului troian, București, 1968; Coloană de-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
apoi în cadrul Catedrei de literatură rusă, la Institutul de Limbi și Literaturi Străine. După 1960 face parte din redacția revistei „Secolul 20”. În 1962 își susține doctoratul cu lucrarea L.N. Tolstoi și literatura română, iar în 1971 docența. Și-a axat cercetările pe relațiile literare româno-ruse - Opera lui Gogol în România (1959), L. N. Tolstoi și literatura română (1963) -, a studiat activitatea unor scriitori ruși - Ivan Bunin (1971), A.S. Pușkin (1978), Leonid Andreev (1983, în colaborare). Alcătuiește Antologia nuvelei sovietice. 1945-1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
semifolclorică, apropiată de tehnica basmului, de o savoare aparte, în care autorul se dovedește un maestru al vorbei în pilde, cu variate și surprinzătoare subînțelesuri, un mânuitor iscusit al carnavalescului, cartea are drept miză apărarea valorilor etice perene. Epica se axează pe o antrenantă dispută în problema frumosului și a utilului, dusă de două personaje - Serafim Ponoară și Anghel Farfurel - aparent diferite, totuși asemănătoare, până la un punct chiar identice, mai întâi prin nume. Istoria cumpărării de către Serafim Ponoară a unui „bou-bouleț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]